În primul caz, eşti “conservator”; în al doilea, eşti “liberal”.
O vreme, nu simţi diferenţa. Atunci când dreapta este încă incipientă, nebuloasă şi fără formă, liberalii şi conservatorii rămân într-o plăcută promiscuitate, contopiţi în aversiunea comună faţă de etatismul stangist. Imediat ce lupta împotriva stangismului cere o definiţie doctrinară mai precisă, diferenţa apare: ori fundamentezi Statul de drept pe o concepţie tradiţională a demnităţii umane, ori îl reinventezi după modelul pieţei, unde dreptul la preferinţele arbitrare este limitat doar de un contract de vânzare-cumpărare negociat liber între părţi. În ambele cazuri, doreşti libertatea, dar în primul, fundamentul ei este “material”, adică definit prin valori şi principii explicite, în cel de-al doilea e “formal”, adică definit printr-o ecuaţie contractuală al cărei conţinut este deschis la alegerea celor interesaţi.
Dacă eşti conservator, consideri că un cetăţean nu are dreptul de a angaja pe altul că să-l ucidă (cu atât mai puţin pentru a ucide un terţ), deoarece viaţa este un dar sacru ce nu poate fi negociat. Dar, pentru liberal, nu există nimic mai sacru decât dreptul de a vinde şi a cumpăra – inclusiv propria viaţă: dacă ţi se pare că viaţa ta e o porcărie şi vrei să angajezi un profesionist ca să-i pună capăt, nici Statul, nici Biserica nu au dreptul să dea nici cea mai mică indicaţie în această privinţă. Dacă cel care e în plus este bebeluşul tău anencefal, bunica ta senilă sau unchiul tău schizofren, ei nu au capacitate contractuală, dar tu ai: dacă ai şi bani să plăteşti o injecţie letală sau pe asistenta care să o facă, nimic nu va putea să împiedice ca cei trei care îţi stau pe cap să fie retraşi de pe piaţă prin intermediul serviciilor acelui profesionist. În mod curios, nu cunosc niciun singur liberal care să perceapă identitatea de esenţă între a angaja o asistentă pentru a le face o injecţie nenorociţilor, sau un pistolar care să le zboare creierii, sau un motocompresor care să-i reducă la starea bidimensională. Atunci când spun că ei consideră prima alternativă mai “umană”, nu îşi dau seama că apelează la un argument conservator şi că limitează în mod abominabil libertatea pieţei.
Conservatorismul este arta de a extinde şi întări aplicarea principiilor morale şi umanitare tradiţionale prin intermediul resurselor formidabile create de economia de piaţă. Liberalismul este decizia fermă de a supune totul criteriilor pieţei, inclusiv valorile morale şi umanitare. Conservatorismul este civilizaţia iudeo-creştină ridicată la puterea marii economii capitaliste consolidate în Stat de drept. Liberalismul este un moment al procesului revoluţionar care, prin capitalism, sfârşeşte prin a dizolva în piaţă moştenirea iudeo-creştină şi Statul de drept.
(Traducere realizata de Anca Cernea)
Versiunea originala, in limba portugheza: Por que não sou liberal