Ciśnie się do światła niby warstwy skóry
Tłok patrzących twarzy spod ruszonej darni. Spoglądają jedna zza drugiej - do góry
Ale nie ma ruin. To nie gród wymarły. |
Se împinge spre lumina ca prin straturi de piele
Apasarea fetelor de sub tarâna miscata.
Se uita în sus, una din spatele celeilalte
Dar nu sunt ruine. Nu e cetate moarta. |
Raz odkryte - krzyczą zatęchłymi usty,
Lecą sobie przez ręce wypróchniałe w środku
W rów, co nigdy więcej nie będzie już pusty
Ale nie ma krzyży. To nie groby przodków. |
Odata dezvelite – striga cu guri stătute,
Printre mâini mucegaite pe dinauntru
In şanţul care niciodata nu va mai fi gol.
Dar nu sunt cruci. Nu sunt morminte de stramosi. |
Sprzączki i guziki z orzełkiem ze rdzy,
Po miskach czerepów - robaków gonitwy,
Zgniłe zdjęcia, pamiątki, mapy miast i wsi
Ale nie ma broni. To nie pole bitwy. |
Catarame si nasturi cu vultur în rugina,
Prin blidele de ţeste - fugareala de viermi,
Fotografii stricate, amintiri, harti de asezari.
Dar nu sunt arme. Nu e câmp de batalie. |
Może wszyscy byli na to samo chorzy?
Te same nad karkiem okrągłe urazy
Przez które do ziemi dar odpłynął boży
Ale nie ma znaków, że to grób zarazy. |
Nu cumva au bolit toti de aceeasi boala?
Aceleasi rani rotunde pe grumaz
Prin care în pamant s-a scurs darul dumnezeesc.
Dar nu e groapa cu însemne de molima. |
Jeszcze rosną drzewa, które to widziały,
Jeszcze ziemia pamięta kształt buta, smak krwi.
Niebo zna język, w którym komendy padały,
Nim padły wystrzały, którymi wciąż brzmi. |
Inca mai cresc copaci care au vazut aceasta,
Pamântul mai tine minte forma cizmei, gustul sângelui.
Cerul stie limba în care s-au aruncat comenzile,
Pâna au cazut împuscaturile de care el înca rasuna. |
Ale to świadkowie żywi - więc stronniczy.
Zresztą, by ich słuchać - trzeba wejść do zony.
Na milczenie tych świadków może pan ich liczyć
Pan powietrza i ziemi i drzew uwięzionych. |
Dar acesti martori sunt în viata, deci partinitori.
Si oricum, ca sa-i asculti - trebuie sa te duci în zona.
Pe tacerea acestor martori se poate stapânul bizui -
Stapânul aerului, si pamântului, si copacilor întemnitati. |
Oto świat bez śmierci. Świat śmierci bez mordu,
Świat mordu bez rozkazu, rozkazu bez głosu.
Świat głosu bez ciała i ciała bez Boga,
Świat Boga bez imienia, imienia - bez losu. |
Iata o lume fara moarte. Lume a mortii fara omor,
Lume a omorului fara ordin, a ordinului fara glas.
Lume a glasului fara de trup si a trupului fara de Dumnezeu,
Lumea lui Dumnezeu fara nume, a numelor fara soarta. |
Jest tylko jedna taka świata strona,
Gdzie coś, co nie istnieje - wciąż o pomstę woła.
Gdzie już śmiechem nawet mogiła nie czczona,
Dół nieominięty - dla orła sokoła... |
E numai un asemenea loc pe pamânt,
Unde ceva ce nu exista, tot striga razbunare.
Unde nici macar cu râsete nu este cinstita groapa,
Prapastie de netrecut pentru vultur soim... |
"O pewnym brzasku w katyńskim lasku
Strzelali do nas Sowieci..." |
„Intr-o zi, în zori, în padurea Katyn-ului
Ne-au impuscat sovieticii...” |