.jpg)
În timpul cercetărilor în scandalul de pedofilie, s-a scurs în presa belgiană şi internaţională, din surse ale Parchetului din Bruxelles, informaţia că pe discul dur al Cardinalului Danneels s-ar fi găsit o fotografie ce ar fi putut constitui o piesă într-un dosar de pedo-pornografie. După câteva zile, cu mai puţină gălăgie, s-a modificat informaţia: fotografia era artistică şi se găsea în fişierele temporare ale calculatorului. Cardinalul Danneels consideră că reputaţia sa a fost mânjită ireparabil şi a depus o plângere împotriva violării secretului anchetei.
Unii cred că s-a clarificat situaţia. Nu văd de ce. Fotografia ar fi fost pedo-pornografică pentru cardinalul Danneels, însă e artistică pentru autoarea sa, Laura Baudoux? Dacă fostul primat al Belgiei ar fi fost fotograf, ar fi fost acceptabil din punct de vedere moral să expună fotografia pe site-ul cultural cobra.be? Da la Laura Baudoux şi ba la Godfried Danneels? De ce timp de câteva luni fotografia a fost prezentată ca atare, fără să şocheze pe nimeni, dar de câteva zile s-au acoperit ochii copilului? Să sperăm că se va găsi răspunsul bun la timp.
În societatea civilă belgiană, creştină până acum vreo douăzeci de ani, nu s-a auzit o voce sănătosă şi viguroasă care să ofere repere morale sigure în acest moment confuz. Comentariile creştinilor au fost corecte, dar reci şi intelectualiste. Oricum, nu i-a ascultat nimeni... Justiţia s-a făcut de râs încă o dată. Nu în ultimul rând, sare în ochi că gradul actual de aservire ideologică a presei a atins pragul incompetenţei profesionale.
Până la proba contrarie, nu se pot aduce reproşuri vieţii morale personale a cardinalului Danneeels. Ar fi meritat mai multă linişte la bătrâneţe. Totuşi, dacă buba care s-a spart acum în Biserica Belgiei miroase atât de urât, înseamnă cel puţin că şeful a confundat toleranţa cu caritatea. Dragostea frăţească e mai exigentă şi i-ar fi cerut ca, pentru cei slabi şi mici, să fie sever pe faţă cu mentalităţile ticăloşeşti, să îi vadă şi să îi pedepsească pe vinovaţi. Sigur, presa l-ar fi ţinut în şuturi, nu l-ar mai fi invitat la dezbateri televizate şi, în 2005, nu l-ar mai fi considerat papabil doar pentru că este progresist.
Am putea să ne gândim că i se va face acum puţină dreptate actualului primat ale Belgiei, Monseniorul André Léonard, detestat de mass-media pentru vederile sale tradiţionale. Nici vorbă. Reflectoarele sunt pe el, deşi este clar că problemele sunt moştenite din trecut, el fiind numit numai de câteva luni. Asta însă nu va recunoaşte niciodată nici presa şi nici cei care preferă discursul comod al cardinalului Danneels. Situaţia actuală, ca şi cazul Dutroux, nu sunt întâmplătoare. Nemernicia nu ajungea atât de mare dacă nu avea complici, de multă vreme, în toată societatea belgiană.
Florina B.