Adevar si Libertate

Declaratia de la Timisoara - un apel la constiinta crestina

Thu, 26 Aug 2010 09:09:09 GMT

Societatea umana a trecut, în epoca moderna, prin schimbari majore în plan politic, social, cultural si economic.

Aceste transformari, care au cunoscut un ritm accelerat în secolul XX si care continua în secolul XXI, au condus societatea umana spre mai bine. Viata comunitatilor si a indivizilor a fost în general îmbunatatita. Au fost eliminate, în multe parti ale lumii, nedreptati si inechitati profunde, prin asigurarea unor drepturi fundamentale si prin salturi calitative ale vietii.

În acelasi timp însa, acest context a adus cu sine coagularea unor curente care submineaza valori fundamentale ale societatii umane. Secularismul agresiv, tendinte radicale de redefinire a familiei, marginalizarea valorilor moral-crestine sunt o realitate manifesta.

Societatea româneasca nu a ramas izolata de aceste evolutii. Iesita dintr-o lunga perioada totalitara, România si locuitorii sai înca lupta pentru re-gasirea de sine, pentru redescoperirea acelor valori comune, care fac parte din tesatura sa intima.

Din aceasta identitate comuna face parte, la loc de frunte, credinta crestina, împartasita de un procent covârsitor dintre cetatenii României, întretesuta în ethosul nostru national si care influenteaza manifestarile sociale, culturale si politice ale românilor, fiind reperul la care ne raportam ca la un standard comun, atemporal si absolut.

Totusi, în contextul transformarilor social-politice ale secolului XXI, s-a creat potentialul pentru un conflict incipient între valorile moralei crestine si „noile valori” seculare, în esenta anti-crestine, promovate la nivel international, în special în cadrul Uniunii Europene.

Putem constata ca acest conflict este deja manifest în unele state membre ale UE. Asistam, în ultima vreme, la tot mai multe cazuri în care crestinii sunt adusi în fata Justitiei ca învinuiti datorita credintei lor, suferind o forma de pedeapsa pentru ca valorile lor crestine exprimate încalca noi legi sau noi „drepturi ale omului”, în marea lor majoritate iluzorii, contrare ratiunii si binelui autentic al omului. Aceasta evolutie nefericita creeaza o presiune asupra crestinilor, pentru a-si cenzura sau chiar abandona credinta si valorile, pentru a nu se face pasibili de încalcarea unor norme ale statului sau vietii publice. Nu putini crestini vad în aceasta situatie o întoarcere la perioadele istorice în care crestinii erau prigoniti pentru credinta lor.

Având în vedere cele de mai sus, subsemnatii, crestini care urmam învatatura Sfintei Scripturi, a Sfintilor Apostoli ai Domnului si Mântuitorului Iisus Hristos si a celor ce le-au urmat lor si care ne-au învatat calea mântuirii, lasând deoparte disputele teologice, marturisim valorile crestine comune insuflate de Sfântul Duh si afirmam cu tarie cele ce urmeaza:

a. Iisus Hristos este acelasi, ieri si azi si în veci (Evrei 13:8). Credinta crestina pe care o marturisim este deasupra transformarilor sociale vremelnice ori a spiritului unei epoci sau al alteia.

b. Aceasta credinta ne determina viata si actiunile de zi cu zi, în tot locul si în tot ceasul. Ea nu poate fi tinuta ascunsa; nu putem fi crestini numai acasa sau doar la biserica.

c. Potrivit Sfintei Scripturi, întelegem sa ne facem datoria de cetateni si sa dam Cezarului – conducerii legitime a Statului – ceea ce se cuvine si sa ne supunem autoritatilor si legilor, în masura în care acestea nu contravin constiintei si valorilor noastre crestine.

d. Familia întemeiata pe casatoria între un barbat si o femeie este o institutie fundamentala a societatii, creata de Dumnezeu si expresie a complementaritatii naturale dintre barbat si femeie, a dragostei si respectului reciproce.

e. În calitate de parinti crestini, avem fata de copiii nostri datoria sa îi crestem si sa-i educam în spiritul ascultarii de Dumnezeu. Suntem îngrijorati de manifestarile imorale, permise sau chiar promovate în numele drepturilor omului si al unei tolerante fara discernamânt.

f. Drepturile parintilor sunt drepturi fundamentale, între ele primordial fiind dreptul parintilor de a dispune de educatia civica, morala si religioasa a copiilor lor.

g. Fiecare copil are dreptul sa fie nascut si crescut într-o familie care se constituie dintr-un barbat si o femeie.

h. Dreptul la viata, începând cu momentul conceperii si pâna la moartea naturala, este un drept fundamental al tuturor fiintelor umane.

i. Libertatea religioasa si libertatea de constiinta sunt drepturi fundamentale si istorice.

j. Demnitatea umana este intrinseca fiecarei fiinte umane, creata dupa chipul si asemanarea lui Dumnezeu si este deasupra oricarei autoritati lumesti.

k. În participarea noastra la viata cetatii si viata politica, sprijinim si conlucram cu acei factori care adera la valorile în care credem. Oricare ales sau reprezentant trebuie sa îi reprezinte pe cei ce-l voteaza si sa afirme valorile lor.

În încheiere, chemam Statul Român si reprezentantii sai sa respecte si sa reflecte, în formularea legilor si politicilor publice, valorile si traditiile sociale si culturale, de inspiratie crestina, ale poporului român, pentru a nu se ajunge la conflicte - de constiinta sau manifeste - între cetatean si autoritatea din care izvorasc aceste legi.

Cei care doresc sa semneze Delaratia de la Timisoara o pot face la: http://www.alianta-familiilor.ro/decl_timisoara.php
Important: semnarea Declaratiei se face in doua etape. Bifati linkul si semnati Declaratia. Apoi veti primi un mesaj care va va cere sa confirmati semnatura apasind pe un link de confirmare. Fara confirmarea semnaturii, numele si semnatura d-tra nu vor apare in lista semnatarilor.

Ce este Declaratia de la Timisoara?
Declaratia de la Timisoara isi are originea in dezbaterile participantilor la conferinta anuala AFR tinuta pe 20 martie la Centrul Areopagus din Timisoara. S-a discutat faptul ca in alte tari crestinii iau pozitii publice privind valorile crestine si le afirma relevanta in viata sociala si publica. Am observat tendinte in Romania, dar mai ales in Uniunea Europeana, unde valorile crestine si traditionale, valorile familiei, si in general moralitatea si decenta sunt marginalizate in numele si in favoarea unui secularism fundamentalist tot mai ingust la minte si agresiv. Noua nu ne este rusine de valorile crestine. Nu ne este rusine sa le traim, sa ne ghidam viata dupa ele, sa le profesam in spatiul public, si sa le promovam. Si nici nu suntem timizi in dezaprobarea actiunilor si pozitiilor anticrestine si imorale ale celor care promoveaza valorile mortii. In consecinta ne-am gindit ca e potrivit ca noi, participantii la conferinta, sa lansam acest document extraordinar, un apel la constiinta crestina, in care sa identificam pilonii fundamentali ai societatii pe care ne-o dorim si in care dorim sa ne crestem copiii. Acesti piloni au asigurat supravietuirea societatii si civilizatiei si dorim sa continuie sa asigure fericirea si supravietuirea generatiilor viitoare.

Nu suntem singuri
Nu suntem singurii, nici primii crestini care sa fi initiat o Declaratie de acest gen. Au inceput crestinii americani in noiembrie 2009 cind au lansat Declaratia de la Manhattan (The Manhattan Declaration). A fost redactata de personalitati intelectuale proeminente americane provenite din toate grupurile crestine majore: ortodoxe, catolice si protestante. Pina in prezent Declaratia Manhattan a fost semnata de peste 467.000 de persoane. In ianuarie am facut-o cunoscuta in Romania si multi dintre voi ati semnat-o.

In aprilie crestinii englezi au demarat Declaratia de la Westminster (The Westminster Declaration) care pina acuma a fost semnata de aproape 70.000 de persoane. Acum citeva luni am promovat-o in Romania si multi dintre voi ati semnat-o.

In iulie crestinii australieni au lansat Declaratia de la Canberra (The Canberra Declaration) care pina acuma a fost semnata de peste 10.000 de persoane. Acum citeva saptamini am promovat-o in Romania si multi dintre voi ati semnat-o.

Iar acum ne-a venit rindul si noua, celor din Romania. Suntem incredintati, din ceea ce cunoastem, ca suntem prima tara, in afara tarilor anglo-saxone, care a lansat o astfel de Declaratie.

Declaratia de la Timisoara enumera aceleasi idei si principii majore pe care si celelalte Declaratii le enunta: (1) primordialitatea si relevanta valorile de inspiratie crestina in societatea civila; (2) sanctitatea casatoriei si a familiei; (3) sanctitatea vietii din momentul conceptiei pina la moartea naturala; (4) sanctitatea demnitatii umane; si (5) libertatea religioasa si de constiinta. Aceste principii nu se negociaza. Nu le vom ascunde si nici nu vom ingadui nimanui sa le marginalizeze sau sa le trivializeze.

Declaratia deasemenea afirma ca noi, crestinii din Romania, pe linga loialitatea noastra fata de Dumnezeu, suntem in acelasi timp si cetateni fideli ai societatii civile si ne angajam sa ne exercitam drepturile fundamentale pentru a directiona tara in care traim si ne crestem familiile spre pretuirea nu distrugerea valorilor si libertatilor noastre fundamentale. Intelegem ca trebuie sa dam Cezarului ce este al Cezarului, dar Cezarul trebuie sa inteleaga ca nu poate primi din partea noastra, si nici nu ne poate interzice, ceea ce trebuie sa dam lui Dumnezeu.

Cine sunt autorii Declaratiei de la Timisoara?
In redactarea Declaratiei de la Timisoara s-au implicat personalitati laice si intelectuali crestini din toate grupurile religioase majore din Romania. Redactarea a luat mult timp tocmai pentru a fi sensitivi si a include toate sugestiile si opiniile care ne-au fost sugerate pe parcursul mai multor luni de zile. Folosim din nou aceasta ocazie pentru a ne exprima multumirea fata de toti care s-au implicat, cu rabdare si minutiozitate, in redactarea Declaratiei.

De ce sa semnez?
Unii poate se vor intreba, de ce sa semnez? Motivele pentru care fiecare crestin roman trebuie sa semneze aceasta Declaratie sunt multe. Si toate evidente.

In primul rind pentru ca, asa cum am afirmat cu citeva saptamini in urma, cine nu isi afirma valorile le pierde. Grupurile seculare in restul Europei isi afirma cu agresivitate valorile, numindu-le “valorile europene,” in timp ce pe ale noastre le marginalizeaza. Rapoartele, rezolutiile si directivele care s-au emis in doar ultimii ani in Parlamentul Europei, Consiliul Europei si in alte forumuri europene si internationale reflecta aceasta tendinta. Glasul crestinilor trebuie sa fie auzit in cetate, adica in locul in care locuiesc si isi cresc familiile, asa dupa cum glasul celor care promoveaza “valorile mortii” este auzit si luat in seama.

In al doilea rind prin adeziunea la aceasta Declaratie afirmi ca apartii unei comunitati virtuale cu ale carei valori si scopuri te identifici.

In al treilea rind e important sa lasam in urma acest document ca si o mostenire spirituala colectiva pentru copiii nostri. Cind ei vor ajunge la virsta discernamintului isi vor da seama ca Dumnezeu i-a binecuvintat cu parinti intelepti care au avut curajul sa se impotriveasca raului atunci cind raul a cautat sa le intunece calea.

In al patrulea rind prin semnatura ta dai de inteles ca nu accepti ca libertatile si valorile noastre fundamentale sa fie compromise.

In al cincilea rind prin semnatura ta reafirmi ca ne consideram o tara crestina. Ne mindrim cu rezultatele sondajelor de opinie care indica ca 99% dintre locuitorii Romaniei se declara crestini. E deci imperios sa unim vorba cu fapta, asa dupa cum ne invata Sfintii Apostoli.

In al saselea rind Declaratia da riposta dispretului cu care aderentii secularismului fundamentalist ne privesc, atit pe noi cit si valorile noastre. Ei numesc raul bine si binele rau. Casatoria un lucru demodat iar concubinajul un lucru “cool.” Avortul si distrugerea vietii un drept al omului, iar respectul pentru viata si demnitatea umana un lucru depasit. A venit vremea sa spunem si noi un NU raspicat.

Ground Zero: Biserica si Moscheea (Cristian C�mpeanu)

Tue, 24 Aug 2010 09:57:41 GMT

Exista o bisericuta chiar lânga Ground Zero, undeva în partea de est. Pentru un om care iubeste New Yorkul asa cum îl iubesc eu e greu de vorbit despre acest loc, dar sunt lucruri peste care nu se poate trece.

Înainte de 9/11, Saint Paul Chapel era o curiozitate turistica. La doi pasi de Wall Street si în umbra Turnurilor Gemene, îndaratnica peste ratiune în fata asaltului tehnologiei si modernitatii, o bisericuta episcopaliana rezista cu fata la haul care se casca acum în fata ei, senina si din alta lume. A fost construita pe la mijlocul secolului XVIII, pe un teren oferit de regina Ana a Marii Britanii, pentru a servi credinciosilor care nu puteau, din cine stie ce motive, ajunge la slujba oferita de principala biserica a parohiei. O biserica de mâna a doua, daca vreti, pentru acei credinciosi ferventi care nu suportau departarea de Dumnezeu si care, si astazi, se considera „protestanti, dar catolici“. Intrarea se face prin vechiul cimitir, unde pietre funerare înnegrite de vreme odihnesc cuminte sub copaci, indiferente la tumultul infernal din jur. Ca si cimitirul, biserica este austera în cel mai pur stil protestant si, pâna acum noua ani, singura atractie era strana, unde obisnuia sa se roage George Washington, parintele natiunii americane. Cea mai veche biserica înca în functiune din Manhattan a ramas discreta, demna si austera, asa cum îi sta bine unui lacas protestant autentic.

Zilele acestea însa, interiorul bisericii este ceva mai animat si mai colorat. Pentru ca oameni din toata America si din toata lumea vin sa se roage si sa omagieze eroii acelor zile.

Nu sunt altare în fata carora sa te rogi, sunt memoriale, cel mult, câteva colturi ale bisericii unde sute de oameni au venit si au depus fie o casca murdara de pompier, fie o insigna de politist, fie o bucata de material ramasa dintr-o haina care, Dumnezeu stie, ce poveste are, fie un lucru cât de mic care sa ofere marturie demna, discreta si austera despre respect, recunostinta si durere.

Nu-i usor sa vezi în jurul tau numai moarte si distrugere, bucati de corp smulse din oameni care cu numai câteva zile în urma aveau un nume, aveau rude si copii, si prieteni. Nu-i usor sa vezi oameni aruncându-se de la ferestre, tinându-se de mâna.

Saint Paul Chapel a fost zile si zile la rând adapost si refugiu pentru toti pompierii si politistii, si civilii care încercau cu disperare sa gaseasca viata în ruinele de la World Trade Center, ca sa gaseasca numai moarte si disperare. Zile si saptamâni la rând, preotii si voluntarii au oferit supa calda, paturi si o cale spre lumina unor oameni care se prabuseau sub povara confruntarii directe cu Raul. „Cum poate Dumnezeu sa tolereze asa ceva?“, sunt convins ca a fost întrebarea acelor zile.

Poate ca si preotii bisericii ortodoxe Sfântul Nicolae ar fi facut la fel ca preotii de la Saint Paul Chapel, dar n-o sa stim niciodata. Pentru ca biserica Sfântul Nicolae era chiar mai aproape de Turnuri decât Saint Paul si s-a prabusit sub greutatea lor.

În tot acest timp, în moscheile lumii era sarbatoare. Imamii de pretutindeni pronuntau predici jubilant-încruntate despre „pedeapsa lui Allah“ cazuta peste necredinciosii americani. Pe strazile din Gaza, femeile musulmane ieseau în manifestatii de bucurie spontana. Niciun singur mullah sau imam nu a venit sa se alature eforturilor de salvare de la Ground Zero dupa 9/11.

Nici macar unul.

Iar azi, autoritatile New Yorkului, în infinita lor întelepciune multiculturala, în frunte cu primarul Bloomberg, sunt pe cale sa aprobe constructia unei hyper-moschei de 13 etaje, ca un hypermarket, chiar lânga Ground Zero. Ba chiar par încântati de aceasta „dovada de toleranta religioasa si deschidere“. Între timp, aceleasi autoritati pun tot felul de obstacole reconstruirii bisericii Sfântul Nicolae, invocând tot felul de proceduri birocratice.

Saint Paul Chapel ramâne acolo, cu fata la cicatricea de pe obrazul New Yorkului si al Americii, demna, discreta si austera.

Musulmani care se satura de Profet

Tue, 17 Aug 2010 03:04:27 GMT

Nu sunt cazuri izolate, ci un fenomen de masa. Al-Jazeera afirma ca numarul celor care se convertesc atinge un 1.600.000 pe an în Africa si, bineînteles, pune cifra pe seama prozelitismului crestin.

În Irak fenomenul a început deja dupa Primul razboi din Golf. Acolo se vorbeste de 70.000 de musulmani care au trecut la crestinism (în afara acelui sfert de milion de crestini caldeeni care sunt acolo de secole).

În Indonezia, câteva organizatii musulmane din Bekasi si-au anuntat recent intentia de a organiza un centru misionar si unitati paramilitare la moschei pentru a opri convertirile.

În 1990 se pare ca erau 16.000 iranieni crestini în toata lumea. În 1994 acest numar a crescut la 30.000 si în 1999 la 55.000. Daca în Africa mai merge pretextul cu prozelitismul, în Iran acesta e exclus. Cei care locuiesc acolo si fac aceasta alegere risca totul: închisoarea, rapirea, tortura si nu de putine ori martiriul. Apararea lui Mehdi Dibaj este unul din cele mai importante texte crestine contemporane si nu poate fi explicata de nici o actiune de prozelitism. Este pur si simplu rodul unei credinte mature si a celei mai realiste luciditati.

Chiar si în secularul Bruxelles, se pot vedea la unele slujbe (de exemplu, la rugaciunile pentru vindecare de la biserica Colegiului St. Michel) persoane care îngenuncheaza si se prosterna ca musulmanii.

Ce nu mai merge
Motivele acestei fenomen si caile prin care se ajunge la decizia de a renunta la islam sunt foarte numeroase si complexe. Nu pot fi clarficiate într-un articol.

Unii fosti musulmani au fost dezamagiti de lipsa de logica a Coranului si de limba araba de slaba calitate cu care e scris textul. Mumin Salih crede ca numai cine nu stie bine araba poate fi impresionat de Coran. Frazele sunt neterminate, lipsesc semne punctuatie, nu se respecta acordurile, rationamentele nu sunt coerente.

Altii au început sa îsi puna probleme asupra islamului dupa 9/11. Au fost provocati sa justifice macelul si nu au gasit raspunsuri satisfacatoare. Imamii nu sunt obisuniti sa explice, ci numai sa predice (amenintator). Au fost luati complet pe nepregatite când au fost invitati la dezbateri publice în care sa dea socoteala de credinta lor. Fie s-au prezentat slab, fie au evitat o dezbatere deschisa pe motive infantile. Un rol important l-a avut cartea lui A. M. Kahn, Jihadul Islamic – o mostenire de convertiri fortate, imperialism si sclavie care prezinta extrem de bine documentat salbaticia, umilintele si înapoierea intelectuala pe care a adus-o islamul popoarelor cu care a intrat in contact.

În unele tari cu populatie musulmana importanta, victime ale catastrofelor (Sudan, Indonezia), faptul ca ajutoarele aduse de tarile crestine au fost mai numeroase si mai eficient utilizate decât cele de la tarile musulmane bogate a ridicat semne de întrebare.

Unii si-au schimat parerea doar navigând pe internet, au devenit agnostici sau crestini si au crezut ani de zile ca sunt izolati în convingerile lor pâna când si-au dat seama ca sunt multi altii ca ei. Altii au vazut ca nu gasesc în Coran destul sprijin si îndrumare pentru toate greutatile si nevoile omenesti. Sunt si numeroase cazuri în care se vorbeste de vise si de vindecari inexplicabile.

Cum de nu se stie
Elitele presei vestice refuza sa vada o problema în islam. Ca sa o faca, spune rabinul Aryeh Spero, ar trebui sa spuna de ce parte sunt. Marea majoritate nu se indentifica cu valorile iudeo-crestine si ar fi stânjeniti sa se arate patrioti si sa lupte pentru cultura vestica. Daca islamul nu e o problema, cautarile celor care îi vad slabiciunile sunt irelevante.

Pe de alta parte, dupa cum a spus si Benedict al XVI-lea la Regensburg: mentalitatea actuala nu tine seama decât de ce este demonstrabil stiintific si a împins astfel în religia în domeniul subculturilor. Aceasta atitudine face ca dialogul autentic între culturi sa nu poata avea loc în mod semnificativ exact acolo unde sunt dificultatile cele mai mari, adica în domeniul religiei.

În plus, la crestini exista si o jenanta lipsa de cunoastere a propriei lor religii, culturi si istorii, care îi face sa creada ca islamul si crestinismul ar fi oarecum înrudite. Alain Besancon
si altii cred ca nu sunt suficient de apropiate. Dumnezeul crestinilor si al evreilor se apleaca spre om si apropierea dintre ei duce la încheierea unui Legamânt. Allah nu interactioneaza cu omul. Coranul este un text etern, necreat, indiscutabil. Biblia este un text revelat.

În Coran, Abraham (Ibrahim) nu e nici evreu, nici crestin. Tot textul jongleaza cu cuvântul musulman, care înseamna totodata „supus” si adept al religiei musulmane. Maria, mama lui Isus, este sora lui Moise si a lui Aron. Coranul sustine ca reda puritatea celor doua testamente care au fost falsificate de evrei si crestini. Isus nu se considera un „asociat” al lui Dumnezeu, ci numai un simplu profet. El neaga Treimea, nu a murit si nu a înviat.

Coranul nu vede în crestinism un monoteism datorita Sfintei Treimi, pe care o prezinta ca Dumnezeu, Isus si Maria. Cel mai grav pacat, care nu poate fi iertat, este al celor care pretind ca se „asociaza” cu Dumnezeu: evreii si crestinii.

Asadar, nu se poate vorbi de trei religii abrahamice sau revelate, si cu atât mai putin de „religiile Cartii”. Acest termen are un sens negativ si este utilizat pentru a-i defini pe dhimi, adica pe cei inferiori juridic musulmanilor, care trebuie sa plateasca o taxa pentru a îsi pastra proprietatile si a ramâne în viata (spre deosebire de pagâni). În islam, „oamenii cartii” nu sunt crestinii evreii si musulmanii cum ar parea la prima vedere, ci cei a caror credinta e legata de o anumita carte (nu neaparat Biblia): evreii, crestinii, zoroastristii si sabaenii.

Florina B.

Tupeu liberal. Chiulangiul-sef e "manios" ca i s-a taiat 25% din leafa.

Mon, 09 Aug 2010 04:32:17 GMT

Liderul PNL Crin Antonescu ("Fidel") a absentat de la 99.08% din voturile date in Senat; mai clar, a votat doar de trei ori, arata in urma cu o luna un raport al IPP. Individul conduce de multa veme, fara drept de apel, topul chiulangiilor din Senat. Acum se declara "manios" ca a primit leafa redusa cu 25%: "In primul rand, trebuie sa spun ca sunt manios, avand in vedere ca sunt doar bugetar. In al doilea rand, vreau sa va spun ca aceasta taiere cu 25% se simte dramatic evident la cei cu venituri foarte mici, se simte insa si la cei cu venituri ceva mai mari sau medii, cum este cazul parlamentarilor, pentru ca suma taiata de acolo este una consistenta. Nu stiu foarte bine de unde am sa tai, o sa vad pe parcurs."

Erdogan Magnificul

Wed, 04 Aug 2010 00:50:34 GMT

În fond, toata presa, mediul academic, legislatia aberanta, o multitudine de megapolitici sau microstrategii impuse societatii pe cai laturalnice, precum si o sumedenie de ONG-uri isterice si alti idioti utili, sunt în slujba unor fixatii ideologice anti-europene. Dispretul fata de istoria si civilizatia europeana, ura pentru barbatul alb, toleranta dusa la masochism, obsesiile pacifiste, confuzia între patriotism si nationalism îi convin de minune lui Erdogan. Cum sa nu aiba un discurs pro-UE? Macar si numai pentru ca i-a oferit motivul de a pune pumnul în gura armatei. Nu e de mirare ca, dupa rezultatele pe care le-a avut pâna acum apropierea Turciei de UE, se poate crede ca scopul a fost întarirea islamului si nu democratizarea.

??Florina B.

Ca majoritatea covârsitoare a dictatorilor contemporani, Regep Tayp Erdogan e un om simplu. S-a ridicat cu greu din saracie. A crescut într-o familie numeroasa, pe care a ajutat-o când era copil vânzând covrigi pe strada. A terminat un liceu de imami si a facut studii superioare cu mari sacrificii. Cunoaste din proprie experienta deznadejdile si umilintele amarâtilor si stie sa le vorbeasca pe limba lor. Si tot ca majoritatea covârsitoare a dictatorilor a învatat câteva lucruri despre democratie, destul cât sa mânuiasca limba de lemn, dar nu atât cât creada în valorile sale. În 1998 a fost condamnat la închisoare pentru incitare la ura religioasa pentru ca a recitat în public câteva versuri din poetul kemalist Ziya Gökalp: "Moscheile ne sunt baraci, cupolele casti, minaretele baionete si credinciosii soldati..." . De când a parasit forumul de la Davos trântind usa, este alintat pe site-urile radicalilor islamici cu titlul de Erdogan Magnificul.

Vizirii
Ca si Ahmadinejad, Erdogan e modest, harnic si scârbit, nu fara motiv, de Vest. Spre deosebire însa de dictatorul iranian care e un smecher brutal ce profita de un context favorabil, Erdogan e destul de întelept sa se înconjoare de consilieri remarcabili ca Ahmet Davutoglu si Karim Ibrahim. Ibrahim publica dizertatii despre întelepciunea islamica, maestrii sufiti, gândirea lui Mulla Sadra si alte teme cu parfum exotic care aburesc sfertodoctii lesinati dupa multiculturalism. Numele lui Davutoglu este legat de conceptul de neo-otomanism si de orientarea politicii externe a Turciei catre o diplomatie pragmatica, fara probleme cu vecinii.

Amândoi au niste cv-uri superbe si solide, le merge mintea, arata occidental, vorbesc bine, si încânta presa numai pentru ca îsi încep frazele cu platitudini de genul „Turcia este la rascruce de drumuri între Sud si Nord, Est si Vest...”. Daca mai continua cu alte câteva idei îngrijite si logice, atunci gata, si-au cucerit un loc cinstit nu numai între intelectuali, ci între vârfurile gânditorilor democratici actuali. Din pacate, totul e o scamatorie verbala. Teoria suna bine si practica e confuza, Vestului i se serveste un mesaj frumos împachetat, iar propriilor cetateni masurile practice (pumnul în gura presei, amenintari pentru kurzi, zeci de arestari între liderii militari, discriminarea populatiei nemusulmane, manipularea istoriei în legatura cu trecutul crestin al Asiei Mici si genocidul armenilor, etc.)

Ibrahim este mai filosofic, mai profund, mai reflexiv. Davutoglu ofera imaginea unui manager pragmatic (desi marota lui cu „risc zero cu vecinii” e o utopie). Primul relativizeaza valoarea gândirii europene, celalalt, sub pretextul ca e practic, justifica o interpretare elastica a angajamentelor unui membru NATO si candidat UE care se apropie de Siria, Iran si Hamas. Pâna la urma, concluzia amândurora e ca ce e bun exista deja si în Turcia, iar ce nu, sunt fite occidentale sau detalii neesentiale. Nu suntem departe de gândirea califului Omar care a poruncit distrugerea bibliotecii din Alexandria pentru ca, daca avea ceva bun era si în Coran, daca nu, era inutil. Pentru cine are rabdare sa citeasca scrierile celor doi, intrarea Turciei în Europa devine de fapt o lectie pe care o primim noi de la turci.

Postmodernismul fata cu (neo)otomanismul
Chiar daca e luat în sens peiorativ, neootomanismul nu poate aduce ceva bun. Otomanismul secolului XIX era o miscare legata de Revolutia Franceza, Rousseau si Montesquieu. Adeptii sai nu au ajuns niciodata la putere. Erdogan, Davutoglu si Ibrahim sunt la putere si nu facut pâna acum ce fac liderii reformatori. Neo-otomanismul lor are la îndemâna din ce în ce mai multa putere politica, destula putere militara si economica, duplicitatea discursului oriental, precum si limba de lemn a establishmentului occidental. Adica o mare cacealma.

Bruxelles-ul vede ca treaba nu merge, dar corectitudinea politica îl împiedica sa spuna pe sleau de ce. În fond, toata presa, mediul academic, legislatia aberanta, o multitudine de megapolitici sau microstrategii impuse societatii pe cai laturalnice, precum si o sumedenie de ONG-uri isterice si alti idioti utili, sunt în slujba unor fixatii ideologice anti-europene. Dispretul fata de istoria si civilizatia europeana, ura pentru barbatul alb, toleranta dusa la masochism, obsesiile pacifiste, confuzia între patriotism si nationalism îi convin de minune lui Erdogan. Cum sa nu aiba un discurs pro-UE? Macar si numai pentru ca i-a oferit motivul de a pune pumnul în gura armatei. Nu e de mirare ca, dupa rezultatele pe care le-a avut pâna acum apropierea Turciei de UE, se poate crede ca scopul a fost întarirea islamului si nu democratizarea.

E pacat ca David Cameron a ales un populism ieftin la Ankara. Pe lânga câteva adevaruri si complimente pe care e normal sa le spuna gazdei un prim ministru aflat în vizita oficiala, a strecurat câteva tromboane si a sugerat ca motivele reale de speranta pe care le ofera dinamismul demografic si economic pot sa compenseze deosebirile de obiective strategice care apar din ce în ce mai mari între Turcia si Occident. E adevarat ca turcii au fost purtati cu vorba si au primit mesaje necinstite de la eurocratie si ca, în fond, nici nu au nevoie de UE, dupa cum afirma Daniel Hannan. Nu cred însa ca se poate pune pe seama Europei cresterea radicalismului. Asteptarea nu înseamna numaidecât si atingerea compatibilitatii cu sistemul european.

Criza europeana si musulmana
Europa de azi nu convinge. Purtatorii sai de cuvânt (establishmentul UE, intelectualii si, din pacate, de multe ori, Biserica) nu sunt credibili moral, au o argumentatie intelectuala slaba si încâlcita, prefera cliseele si formulele magice în locul dezbaterii consistente. Sa ne amintim ca musulmanii nu s-au impus în trecut numai prin groaza pe care au semanat-o, ci si datorita coruptiei din lumea crestina. Multi oameni de rând au preferat islamul lipsei de moralitate a liderilor lor. Si astazi preotii sunt pacatosi si corupti, intelectualii se prostitueaza cu ideologii strâmbe, conducatorii politici sunt în cel mai bun caz prizonierii trepadusilor.

Situatia nu este critica din cauza lipsei de resurse a culturii iudeo-crestine, ci tocmai pentru ca nu se face apel la aceasta. Un intelectual cu sira spinarii nu ar putea fi tinut în sah de textele lui Davutoglu. Criza islamului este din ce în ce mai greu de ascuns sub pres. Cu toti banii care sunt în lumea musulmana, nivelul de educatie ramâne scazut, iar tehnica este accesibila numai printilor petrolului, militarilor si teroristilor. Marturiile celor care vad ca islamul nu raspunde întrebarilor omului devin din ce în ce mai frecvente si mai cunoscute (voi reveni asupra acestui subiect în alt articol). E nevoie de foarte multa garagata si violenta pentru ca atentia lumii sa fie distrasa de la inconsistenta doctrinara, atmosfera sociala si deseori familiala extrem de apasatoare si de la coruptia intrinseca a lumii islamice.

Pe termen lung, singura solutie ramâne cea propusa de Benedict al XVI-lea în septembrie 2006, la Regensburg, adica o dezbatere asupra celor doua culturi si religii, fara ocolisuri corecte politic. „O ratiune care este surda în fata dumnezeiescului si împinge religia în domeniul subculturilor este incapabila de dialogul culturilor”.

Din pacate, „istoria ne învata ca oamenii si natiunile se poarta întelept numai dupa ce au epuizat toate celelalte alternative” (Abba Eban). Asa ca trebuie sa ne asteptam la celelalte alternative: va continua apropierea Turciei de islamul radical, se vor prelungi discutiile sterile cu UE, se vor mai risipi bani publici si se va adânci drama celor care vor se elibereze de fundamentalismul islamic si dau de radicalismul secular.

Tarile baltice confruntate cu putinizarea

Mon, 02 Aug 2010 08:29:42 GMT

Rezumatul unui text publicat de Antoni Rybczynski in Gazeta Polska

Rusii reusesc sa blocheze eficient consolidarea securitatii balticilor in cadrul UE (securitatea economica si energetica) si NATO (securitatea militara). Alianta nord-atlantica, cu o politica servila fata de Rusia, se limiteaza la gesturi lipsite de continut, cum ar fi organizarea unor reuniuni politice la Tallin si Riga - in martie, respectiv mai a.c.
Estonia se descurca cel mai bine, datorita politicii economice eficiente si stabilitatii interne, dar intrarea in zona euro nu va insemna o garantie de securitate.
Lituania isi distruge alianta cu Polonia, iar politica ei externa a devenit pro-rusa.
Letonia are situatia economica cea mai proasta, iar activitatea puternicei minoritati rusesti si sforariile oligarhilor slabesc eficienta guvernului de dreapta.

Estonia si Eurotarimul fagaduit
Datorita politicii de austeritate si celei mai mici datorii publice din UE, Estonia este un model de responsabilitate financiara. Estonienii au reusit sa mentina deficitul bugetar sub 3% din PIB, celelalte criterii de la Maastricht fiind deja indeplinite inainte. PIB-ul Estoniei din acest an este intr-o oarecare crestere, dar cel prognozat pt 2011 (3,8%) ar putea fi cel mai mare din UE.

La 13 iul a.c., ministrii de finante UE au decis primirea Estoniei in zona euro. Aceasta primire era un important obiectiv strategic al guvernului de centru-dreapta al lui Andrus Ansip, in vederea consolidarii insertiei Estoniei in Occident, nu numai dpdv economic, ci mai ales politic. Au existat temeri ca de exemplu, Franta, tara care altfel sta ea insasi prost cu criteriile de convergenta, ar fi putut bloca prin veto aceasta decizie, care nu avea de ce sa le placa rusilor. Totusi, realitatile economice nu au putut fi ignorate. Aceasta aceasta victorie a guvernului lui Anisp este importanta pentru alegerile care vor urma in martie 2011.

Alternativa in aceste alegeri este stanga pro-rusa - dupa cum arata insusi numele- (Partidul de Centru). Daca ea ar castiga, s-ar produce o rasturnare a politicii externe a Estoniei, in prezent hotarat pro-occidentala.

Antipolonezii si rusofilii castiga teren in Lituania
Tbilisi sau Chisinaul deja nu mai pot conta pe Lituania, care isi "schroederizeaza" politica externa. Presedintele Dalia Grybauskaite a ajuns sa critice "slugarnicia" serviciilor speciale fata de SUA (in problema asa-numitelor inchisori CIA), primindu-l pe Lukasenko la Vilnius, dar ne-invitandu-l pe Saakashvili de ziua independentei,1 martie.

Totul se intampla sub sloganul "pragmatizarii" politicii externe si respingerii "ambitiei utopice de lider regional". Guvernantii conservatori i-au predat in intregime diplomatia lui Grybauskaite (dandu-si totusi acordul pentru demisia fostului ministru de externe, Vygaudas Ušackas, insuficient de pro-rus), uitandu-si programul cu care au castigat alegerile.

Grybauskaite si conservatorii au lovit si in serviciile speciale, care erau prea eficiente in contracararea influentelor rusesti. Sub sloganul depolitizarii Departamentului Sigurantei Statului (VSD), s-au efectuat aici epurari masive.

Unul dintre cele mai flagrante exemple ale distrugerii realizarilor lui Valdas Adamkus este stricarea relatiilor cu Polonia.

Letonia - criza, rusii, oligarhii
Letonia este tara baltica cea mai lovita de criza. PIB-ul a scazut cu 18%, inainte Letonia avea cea mai ridicata crestere din UE). Pensiile au fost reduse cu 10%, salariile bugetarilor cu 20%, alocatiile pentru parinti cu 1/2. In acest an se pare ca Letonia a trecut de ce era mai rau. Agentiile internationale de rating au ridicat evaluarea Letoniei de la "negativ" la "stabil".

Eforturile guvernului lui Valdisa Dombrovskis, a carui popularitate este in crestere, sunt cu atat mai demne de admiratie, cu cat guvernul este minoritar. In plus, actioneaza intr-o atmosfera de crescanda brutalitate in viata publica. Comportamentele de coruptie si reglarile de conturi banditesti sunt la ordinea zilei, mai ales la nivel local.

Scala degradarii elitelor politice o arata votul pentru desemnarea procurorului general. Janis Maizitis, foarte popular pentru neobosita lupta impotriva coruptiei, a candidat pentru un nou mandat; toate partidele i-au promis sprijin, dar Maizitis a picat la votul secret.

La alegerile din octombrie se va decide probabil directia in care se va inscrie Letonia. Cel mai important rival al centrului-dreapta va fi Saskanas centrs avandu-l in frunte pe ultimul sef al Komsomolului Janis Urbanovics. Stanga pro-rusa a castigat puterea in capitala - Riga, si in multe chestiuni are obiective apropiate de cele ale oligarhilor (lupta cu guvernul reformator actual), precum si orientari asemanatoare. Totusi nu arareori optiunea pro-rusa si distanta fata de Occident rezulta din interese de afaceri si lipsa de vointa pentru curatirea statului de coruptie. (Rezumat realizat de Anca Cernea)

Cui foloseste scurgerea de documente despre razboiul din Afganistan? (Monica Crowley)

Fri, 30 Jul 2010 05:26:52 GMT

În timpul anilor presedintiei Bush, când lupta împotriva terorii islamice era înca relativ noua, marile ziare si alte mass media se întreceau în publicarea si difuzarea unor importante secrete de razboi. New York Times împrosca pe prima pagina secretul supravegherii fara mandat a telefoanelor unor teroristi. Împreuna cu alte ziare, publica pe pagini A1 secretul „locurilor negre” din afara, inclusiv numele tarilor care ne ajutau la detentia teroristilor. Au publicat detalii asupra tehnicilor de ancheta folosite pentru a se obtine informatii ce puteau salva vieti de la teroristi importanti ai Al Qaeda, precum Khalid Sheikh Mohammed. USA Today a publicat o piesa memorabila ce detalia caracteristicile programului SWIFT pentru urmarirea finantarii teroristilor.

Când au fost date aceste informatii, majoritatea americanilor au fost indignati de lipsa de responsabilitate jurnalistica. Cum îndrazneste aceasta presa de stânga sa publice secrete care foarte probabil vor ajuta dusmanii nostri cu informatii de mare valoare si vor pune în pericol vieti americane? Americanii normali erau socati.

Dar tacanitii de stânga nu sunt normali. Erau atât de rosi de Sindromul perturbarii mentale Bush încât se împotriveau în mod automat la orice facea si erau gata sa puna tara în pericol pentru ca sa îi faca rau. Securitatea nationala era la sfârsitul listei de prioritati. Administratia de la Casa Alba a solicitat insistent sa nu se publice aceste secrete de stat pentru a nu se facilita activitatile de informatie a dusmanului. Presa l-a trimis pe Bush la plimbare. Atunci stânga facea galerie pentru Times si altii. Îsi faceau numai datoria patriotica, întelegeti..., informau publicul cât de diabolica e administratia Bush.

Sigur, ar fi fost datoria lor profesionala si patriotica sa informeze publicul cât de diabolic este INAMICUL REAL. Dar divaghez...

Va recomandam si Binele în cautarea raului (Traian Ungureanu)

Acum NY Times, Guardian, si Der Spiegel au publicat simultan bucati din cele 91.000 de documente secrete despre razboiul din Afganistan care au fost luate de la WikiLeaks. Pretind ca decizia asupra publicarii i-a chinuit, ceea ce este, desigur, un non-sens. Aceste ziare sunt aripa dura a stângii. Da, au vrut sa-l loveasca pe Bush când au publicat secretele înainte. Dar mai presus de toate, sunt împotriva razboiului. Nu îi intereseaza de fapt cine îl poarta; pentru ei razboiul e razboi si SUA greseste daca se afla în orice razboi. Astfel ca au publicat documentele, si este fascinant sa privesti aceiasi stânga, care dadea din cap aprobator când se lovea în efortul de razboi al lui Bush, cum este indignata azi. „Iresponsabil” a spus Consilierul pentru securitatea nationala Jim Jones ieri. Soapte despre „tradare” se aud între suporterii lui Obama. Toata ironia ar fi comica daca nu ar fi vorba de viata si moartea unei natiuni.

Mai e ceva la care trebuie sa ne gândim: documentele scurse sunt din 2004 pâna în decembrie anul trecut., când a fost luata decizia lui Obama asupra ofensivei. Nu s-a scurs nimic despre perioada ulterioara. Convenabil, nu-i asa? Efortul de ofensiva al lui Obama este protejat, în timp ce stânga tot poate sa-l toace pe Bush pentru anii precedenti.
Un ultim punct: documentele arata cât de cvasi-imposibil este efortul de lupta, cu serviciul de securitate interna al Pakistanului, ISI, care ajuta pe sest insurgenta afgana, în timp ce Pakistanul ia camioane de bani de la SUA ca ajutoare. Sa dam drumul gândurilor noastre conspirationiste. Daca scurgerea de informatii era menita sa îl AJUTE pe Obama? Daca era menita sa îl ajute sa plece din Afganistan? Povestea cu documentele îi da pretextul perfect sa se retraga conform calendarului lui initial. De câte ori vedem o istorie ca aceasta, trebuie sa cautam mai adânc si sa ne întrebam: cui foloseste?
Cine NU profita cu siguranta? L-a întrebat cineva pe generalul David Petraeus ce mai face?

Monica Crowley colaboreaza la programe de radio din SUA si este un autor de succes si o personalitate de televiziune. A lucrat ca asistent pentru politica externa a presedintelui Richard Nixon si are un doctorat în relatii internationale.

Teroristii revolutionari marxisti revin �n Grecia si ameninta: "Suntem �n razboi cu democratia voastra"

Thu, 29 Jul 2010 09:16:42 GMT

Printr-un mesaj publicat de un ziar de stânga de la Atena, Secta Revolutionara a revendicat executia lui Sokratis Giolias, jurnalist de investigatii.

Giolias, 37 de ani, conducea Thema FM - un post de radio de la Atena, si era co-fondator al Troktiko - un influent blog de stiri si investigatii care punea probleme serioase de credibilitate pentru mediei mainstream si devenise cel mai popular website grecesc (pentru amanunte, cititi The fifth estate: A rogue rodent).

Sokratis Giolias fost ucis în fata casei sale, în dimineata zilei de 19 iulie, cu 16 focuri de arma trase de la mica distanta. In urma uciderii lui Giolias, blogul Troktiko si-a suspendat activitatea, postând urmatorul mesaj: "Noapte buna Grecia, locul de nastere al democratiei a sfârsit prin a ucide libertatea de expresie".

In mesajul publicat Ta Nea, Secta Revolutionara anunta ca: "Turistii trebuie sa stie ca Grecia nu mai e un adapost al capitalismului. O vom transforma în teatru de razboi revolutionar, cu incendii, sabotaje, manifestatii violente, atentate cu bomba si asasinate. Suntem în razboi cu democratia voastra."

Anul trecut, Secta Revolutionara a ucis un ofiter de politie, Nektarios Savvas, care pazea casa unui martor într-un proces de terorism, si au au atacat cu focuri de arma si explozibili studiourile postului Alter TV. Dupa atacuri, gruparea terorista marxista a lansat un mesaj de amenintare la adresa ziaristilor: "Jurnalisti, de data aceasta am venit la usa voastra, dar data viitoare ne veti gasi în casele voastre." (GMT)

Liberalul progresist Oliver Stone se dezice de pozitiile antisemite

Wed, 28 Jul 2010 01:00:46 GMT

Ultra-liberalul american Oliver Stone si-a cerut in sfarsit scuze pentru pozitiile antisemite exprimate recent. El acuzase recent, intr-un interviu acordat Sunday Times, "dominatia evreiasca asupra media" si spusese ca "Hitler a facut mult mai mult rau Rusiei decat poporului evreu".

La inceputul anului, regizorul dublu laureat al Premiului Oscar, sustinator al Presedintelui Obama si admirator fervent al lui Castro, Chavez si Ahmadinejad, considera ca Hitler nu a fost decat un "tap ispasitor". Un articol detaliat pe aceasta tema gasiti pe Hotnews.ro.

Guvernarea Obama si blocada media (Teacheru)

Wed, 28 Jul 2010 00:59:35 GMT

Din Atlanta, Teacheru Ciprian trece in revista cenzura stirilor negative despre administratia Obama impusa de ABC, CBS si NBC:

Istorii scandaloase implicand demnitari ai actualei administratii sunt sistematic ignorate.

Van Jones. Numit consilier pe probleme de "green jobs", se descopera ca respectivul se autdeclara comunist si era partizan al ideii ca atacurile de la 11 septembrie 2001 au fost "inside jobs". Fox News lanseaza stirea cu privire la trecutul numitului si acesta e fortat sa demisioneze.

Kevin Jennings. Ocupand pozitia de "Safe school czar" in Administratia Obama, Kevin Jennings, un activist radical pentru drepturile homosexualilor, atrage atentia asupra sa cand povesteste despre confesiunea unui baiat de 15 ani despre o relatie sexuala cu un adult, fapta incadrata ca viol in legea penala americana. Jennings nu raporteaza incidentul autoritatilor(desi, ca profesor,avea obligatia legala sa o faca), in schimb il sfatuieste pe tanar sa se protejeze folosind prezervativul. Singurul canal media care trateaza subiectul este Fox News.

Panterele Negre. In ziua alegerilor prezidentiale din 2008, doi membri ai partidului Noile Pantere Negre-partid care incita la ura rasiala -patruleaza in fata unei sectii de votare din Philadelphia, agitand bastoane de politist in preajma celor care erau potentiali votanti impotriva candidatului Barak Obama. Scenele sunt inregistrate cu echipament video si cei doi sunt pusi sub acuzare de catre Procurorul General al SUA.Fapta de care sunt acuzati:intimidarea votantilor.

In data de 1 iunie 2010, J.Christian Adams, procuror in cadrul Departamentului de Justitie, demisioneaza, acuzand oficiali ai Departamentului de Justitie ca impun neinstrumentarea cazurilor de intimidare a votantilor, daca victima e alba si persoana acuzata este neagra. Adams se refera in particular la cazul Panterelor Negre din Philadelphia. Din nou, singurul canal de stiri care raporteaza incidentul este Fox News. Desi presat de media sa exprime un punct de vedere privitor la gravele acuzatii aduse de Adams, Procurorul General Eric Holder raspunde cu o tacere totala. Aproape totala, se cuvine sa reformulez. Procurorul General accepta invitatia lui Bob Schieffer de a da un interviu pentru CBS News. Stupoare, insa:desi nimeni nu reusea sa-i ia un punct de vedere cu privire la cazul Adams/Panterele Negre, Schieffer omite sa-i ceara un punct de vedere privitor la controversa. Intrebat ulterior de ce nu a abordat subiectul sus-mentionat in cadrul interviului, Schieffer raspunde ca habar n-avea de controversa respectiva.

Donald Berwick. Numit responsabil cu sistemul asigurarilor de stat de sanatate(Medicare, Medicaid) in perioada cand senatorii erau in vacanta de Ziua Independentei, pentru a evita audierea in Comisia Senatoriala de specialitate,cu intrebari incomode ale Opozitiei si raspunsuri de inspiratie marxsista ale numitului, ca in cele ce urmeaza:
“You could have protected the wealthy and the well, instead of recognizing that sick people tend to be poorer and that poor people tend to be sicker and that any health care funding plan that is just, equitable, civilized and humane must, MUST redistribute wealth from the richer among us to the poorer and the less fortunate. Excellent health care is, by definition, redistributional.
Din nou, Fox News e singurul canal media care raporteaza situatia.

Shirley Sherrod. Vorbind la o reuniune a NAACP(National Association for the Advancement of Colored People), Shirley Sherrod, Director pentru Dezvoltare Rurala pentru statul Georgia din cadrul Departamentului Agriculturii, povesteste audientei cum a refuzat sa-l ajute pe un fermier sa nu-si piarda ferma pentru ca era alb. Dovada video e preluata de Fox News de pe websiteul www.biggovernment.com.
Conform planului, CBS, NBC si ABC ignora stirea, dar presiunea la care e pus Departamentul Agriculturii ii face pe oficialii acestuia sa forteze demisia lui Sherrod.

Am cateva vesti proaste pentru cei din mainstream media: Fox News ii distruge la capitolul audiente si incercarea lor de a impune o agenda pe linia Casei Albe nu e inghitita de americani. Fox News, radiourile axate pe talk-showuri si blogosfera sunt alternativa la socialism in America.

Iar cota de popularitate a presedintelui Obama e in cadere libera:46% conform Rasmussen Polls pentru 20 Iulie 2010.

Incarcerat de Chavez, Pena Esclusa denunta castro-comunismul din America Latina

Tue, 27 Jul 2010 06:10:52 GMT

Omul politic venezuelean Alejandro Peña Esclusa, arestat acum doua saptamani la Caracas, este inchis la sediul SeBIN, politia secreta a lui Chavez, intr-o celula de trei pe trei metri, fara lumina naturala.

Sotia sa, Indira Ramírez de Peña, a comunicat telefonic ziarului El Diario de Hoy, din San Salvador, ca Alejandro Peña Esclusa este detinut in conditii mai rele decat condamnatii. (El Diario de Hoy Martes, 20 de Julio de 2010).

Securitatea lui Hugo Chavez, - ucenicul lui Castro, aliat si sprijinitor al narcoteroristilor FARC si ELN, precum si sponsor al Hezbollah, Hamas si ETA, - are nerusinarea de a-l acuza pe Peña Esclusa de terorism.

Discutand pe 15 iulie, la postul de televiziune columbian RCN, cu Roberto Micheletti, fost presedinte interimar al Honduras, Indira de Peña a spus:

"Trebuie ca noi sa trecem prin asta ca familie, pentru ca aceasta sa slujeasca venezuelenilor si deasemenea comunitatii internationale, pentru a se pune capat acestei atrocitati care a insemnat in Venezuela proiectul castro-cubanez."

(Anca Cerrnea)

Iata mesajul trimis din inchisoare de Alejandro Peña Esclusa:

De doi ani astept arestarea, pentru activitatea atat de eficienta pe care am realizat-o impotriva domnului Chavez si aliatilor sai din Forul de la Sao Paolo. In urmatoarele zile si saptamani, se va dezvalui dimensiunea acestei activitati.

Prieteni si cunoscuti, inclusiv colegii mei din UnoAmerica de pe intreg continentul, au tot insistat ca trebuie sa plec din Venezuela si sa lucrez de afara. "De afara vei putea sa fii mai de folos cauzei; in inchisoare vei fi redus la zero", imi spuneau.

Totusi, eu le raspundeam: “Venezuela are nevoie de lideri dispusi sa se sacrifice pentru patria lor. Este atata dezamagire, atata lipsa de credinta, incat tarii ii trebuie conducatori care sa dea marturie despre dragostea lor pentru Venezuela. Numai astfel se poate ridica moralul poporului" le-am spus.

Deasemenea le-am repetat colegilor mei ca aceasta lupta nu este doar politica, ci in primul rand spirituala. Un model materialist si ateu nu se invinge cu retete politice, ci cu valori si principii transcendente, intrupate in lideri care, cu exemplul lor, sa insufle optimism si nadejde.

Ioan Paul al II-lea a fost cel care a invins comunismul in Polonia, si nu activitatea politica, desi contributia Solidaritatii a fost fundamentala. Ma folosesc de acest prilej pentru a aminti ca Fuerza Solidaria, organizatia pe care o conduc, este inspirata chiar de aceasta lupta; de aici numele sau.

Din motivele de mai sus, inchiderea mea poate sa contribuie nu numai la eliberarea Venezuelei din ghearele castro-comunismului, ci, in mod paradoxal, ma ajuta sa ma eliberez pe mine insumi. Simt ca viata mea dobandeste o semnificatie deosebita, pentru ca nu traiesc pentru binele meu propriu, ci pentru o cauza care este mai sus decat mine.

Daca adversarii mei se gandeau sa ma tina prizonier cu inchisoarea, au obtinut exact contrariul, au descatusat simtaminte si emotii de nedescris, din cele care umplu inima de dragoste pentru patrie.

Iubitilor mei compatrioti, le repet:

Nu va temeti! Fruntea sus, aveti nadejde!

Alejandro Peña Esclusa
Caracas, 17 iulie 2010

Jaroslaw Kaczynski: "Voi face totul ca sa lamuresc cauzele dezastrului"

Sat, 17 Jul 2010 07:31:56 GMT

Este relevanta sincronizarea pozitiilor guvernului liberal polonez cu cele ale Rusiei, de la betele in roate puse vizitei obisnuite pe care Presedintele Poloniei (Kaczynski acum, Walesa si Kwasnewski in trecut) împreuna cu reprezentanti ai societatii civile obisnuia sa o faca in fiecare an la Katyn, pâna la siguranta cu care ministrul de externe SIkorski i-a transmis lui Jaroslaw Kaczynski ca este eroare de pilotaj la mai putin de jumatate de ora dupa tragedie, de la disperarea de câstigare a opiniei publice a lui Donald Tusk (lansat într-un adevarat si sinistru "sprint" cu maisna pentru a ajunge înaintea lui Jaroslaw Kaczynski la Smolensk si a fi îmbratisat de Putin), pâna la detaliile de culise extrem de importante furnizate in legatura cu eforturile premierului Tusk de a împiedica vizita liderilor Poloniei, Ucrainei, Estoniei, Lituaniei si Letoniei la Tbilisi, in 2008, pe când Georgia era confruntata cu invazia ruseasca (celebra dezinformare cu Lech Kaczynski care ar fi fost de nestapânit în relatia cu pilotii îsi are originile în acest demers extrem de important, care a dat peste cap planurile Rusiei privind invadarea Georgiei). Interviul este tradus si rezumat de Anca Cernea:

In interviu, Jaroslaw Kaczynski a vorbit despre dezastrul de la Smolensk, si despre ce s-a intamplat in acea zi.

Necazul a început dinainte, a explicat Jaroslaw Kaczynski, atunci când guvernul liberal condus de Donald Tusk a început sa puna la îndoiala dreptul Presedintelui de a participa la comemorarea de la Katyn, care are loc in fiecare an, la 10 aprilie. De aceasta data, dupa telefonul primit de Tusk de la Putin, oamenii cabinetului Tusk au început sa sustina ca doar premierul este invitat, nu si Presedintele Kaczynski. Deci, Lech Kaczynski nu ar mai fi avut ce sa caute la Katyn, iar insistenta lui de fi totusi prezent acolo era doar o chestiune de încapatanare, un moft. Acest atac, spune Jaroslaw Kaczynski, era ciudat, chiar si pentru obiceiurile guvernului liberal si ale aliatilor sai mediatici. Dar, recunoaste Jaroslaw Kaczynski, aceasta nu l-a surprins atât, cât l-a îngrijorat faptul ca de data aceasta ei jucau de partea rusilor pe fata.

Presedintele Kaczynski nu a renuntat la participarea sa la solemnitate. Aceasta urma sa aiba loc în data de 10, ca in fiecare an, cu participantii dintotdeauna - familiile militarilor asasinati in 1940, organizatii si persoane ce aveau legatura cu Katyn-ul. Iar Tusk avea sa mearga în 7 aprilie, cu Putin.

Jaroslaw Kaczynski a precizat apoi ca Presedintele Poloniei nu avea un avion prezidential, organizatorul tuturor deplasarilor lui fiind guvernul. Avionul era guvernamental. Termenul de "avion prezidential" a început sa fie folosit de guvernanti numai dupa dezastrul de la Smolensk.

Jaroslaw Kaczynski a povestit aici despre discutiile aprinse ce aveau loc de fiecare data când fratele sau, Lech Kaczynski, solicita premierului un avion pentru deplasare. A amintit ca un scandal asemanator s-a produs in august 2008, cand Lech Kaczynski pregatea zborul la Tbilisi (NT - gestul istoric al sosirii celor cinci presedinti de state la Tbilisi a salvat atunci Georgia, care era invadata de trupele rusesti). Tusk a refuzat cu obstinatie sa-i puna lui Lech Kaczynski la dispozitie avionul. In cele din urma, numai de teama de a se compromite pe plan international, a cedat, atunci când Presedintele George W. Bush si-a exprimat prin telefon sprijinul calduros pentru planul lui Lech Kaczynski.

cititi si Sfidarea Rusiei: Kaczynski la Tbilisi în 2008

Jaroslaw Kaczynski era si el pe lista calatorilor pentru zborul fatal din 10 aprilie; a ramas la Varsovia numai din cauza starii grave de sanatate a mamei. Hotararea ca Jaroslaw Kaczynski sa nu mai plece la Katyn a fost luata de cei doi frati foarte târziu, în noaptea dinainte, si nimeni în afara de ei nu stia de aceasta.

La intrebarea Gazetei Polska daca a avut vreo presimtire legata de calatoria fratelui sau din 10 aprilie, Jaroslaw Kaczynski a marturisit ca era ingrijorat în privinta sigurantei zborului cu avionul si ca insistase ca delegatia condusa de Presedintele Lech Kaczynski sa mearga la Katyn cu trenul, dar, din lipsa de timp, aceasta nu s-a putut întâmpla.

Jaroslaw Kaczynski s-a referit apoi la ultima convorbire avuta cu fratele sau; credea ca Leszek a aterizat deja si îl suna de la Smolensk, dar apelul era din avion, de pe telefonul prin satelit al Presedintelui. Au schimbat doar câteva fraze, despre sanatatea mamei, apoi convorbirea s-a întrerupt.

Nu mult dupa aceea, în timp ce se barbierea, Jaroslaw Kaczynski a primit un alt telefon, de data aceasta era din partea ministrului de Externe, Radoslaw Sikorski. Jaroslaw Kaczynski si-a dat seama ca se întâmplase ceva rau; Sikorski i-a comunicat ca avionul s-a prabusit si ca au murit toti.

"I-am spus", relateaza Jaroslaw Kaczynski, "acesta este rezultatul politicii voastre criminale - pentru ca nu ati cumparat avioane noi". Apoi a inchis telefonul. Dupa un sfert de ora, telefonul a sunat din nou, era tot Sikorski, pentru a-i spune, categoric si fara urma de indoiala, ca dezastrul s-a produs din vina pilotului. "Acum cred", comenteaza Jaroslaw Kaczynski, "ca atat Sikorski cat si Tusk se temeau ca voi repeta in public ceea de i-am spus lui Sikorski în cursul primei convorbiri telefonice. Insa gândurile mele erau indreptate cu totul spre Mama. In starea ei nu ar fi supravietuit acestei informatii îngrozitoare. M-am grabit la spital...".

Dupa ce s-a asigurat ca mamei sale nu i se va spune deocamdata nimic despre cele întâmplate, Jaroslaw Kaczynski s-a hotarât sa mearga la Smolensk, cât mai repede posibil. Cu ajutorul prietenilor sai, care au închiriat un avion, a zburat la Witebsk, în Belarus, pentru ca la Smolensk nu se putea ateriza, aeroportul fiind inchis. I s-a propus, îsi aminteste Jaroslaw Kaczynski, sa zboare la Smolensk împreuna cu premierul Tusk, dar a refuzat, a preferat sa fie insotit de prieteni. "Am impresia", spune el, "ca Donald Tusk s-a hotarat sa plece la Smolensk atunci cand a aflat ca eu plec intr-acolo."

Jaroslaw Kaczynski si insotitorii sai au aterizat la Witebsk inaintea lui Tusk. Partea bielorusa le-a pus la dispozitie masini, pentru deplasarea la Smolensk pe sosea. Dar au inaintat extrem de lent, cu tot felul de opriri, care nu pareau sa aiba rost. "Astazi stiu ca opririle noastre si tempo-ul lent al mersului erau impuse de delegatia cu premierul Tusk, ce ne gonea din urma, dorind cu necesitate sa ajunga la Smolensk inaintea noastra. La un moment dat, limuzina cu Donald Tusk a trecut pe langa noi, si abia de atunci ne-au lasat sa mergem normal."

La Smolensk, mersul a fost din nou încetinit si masinile se tot învârteau in cerc, pâna au ajuns în sfârsit la aeroport, care de fapt nu este departe de centrul orasului. La poarta aeroportului li s-a spus sa astepte, si au mai stat 20-40 minute.

Lui Jaroslaw Kaczynski i s-a propus sa accepte condoleante din partea premierului Tusk. A refuzat. Ambasadorul Bahr l-a sfatuit sa nu se uite la trupurile neinsufletite, dar nu i-a ascultat sfatul. "Cum sa nu-mi vad propriul frate?" M-am dus acolo unde se gaseau cadavrele. Corpul fratelui meu era intr-o stare foarte proasta, dar evident, nu am avut probleme sa-l identific. Am facut ceea ce se face în asemenea situatii. Nu vreau sa povestesc despre asta în amanunt. Imi amintesc totusi acea senzatie care revine, raceala corpului lui Leszek. A fost îngrozitor. Lânga mine se aflau niste functionari. I-am atras atentia unuia dintre ei sa-si dea sapca jos din cap. A facut-o, în general s-au purtat corect."

Functionarii erau rusi. Intrebat de Gazeta Polska daca nu erau si polonezi, Jaroslaw Kaczynski îsi aminteste ca la un moment dat a aparut procurorul Parulski, care însa nu parea sa aiba vreun rol activ, statea si el deoparte, iar rusii nici nu-l bagau in seama, nu avea pentru ei nici cea mai mica importanta.

Ambasadorul Bahr l-a intrebat pe Jaroslaw Kaczynski daca ar accepta ca premierul Putin sa-i ofere condoleante. Jaroslaw Kaczynski a refuzat: "Pentru mine, rolul premierului Tusk si cel al premierului Putin au fost neclare. Dupa aprecierea mea, ambii au tratat vizita Presedintelui Kaczynski fara respectul si grija cuvenite." Pentru moment, Jaroslaw Kaczynski s-a abtinut sa dezvolte aceasta tema, dar a promis însa ca "în curand vom putea vorbi despre asta".

In continuare, Jaroslaw Kaczynski a mai relatat despre parlamentarile avute cu autoritatile ruse la Smolensk si despre îndelungile asteptari, controale, întrebari si verificari, pâna când, în sfârsit, el si însotitorii lui au fost lasati sa se întoarca la Varsovia, unde au ajuns abia spre dimineata.

In finalul interviului, Jaroslaw Kaczynski a spus "Nu am vrut ca moartea celor apropiati mie sa devina tema principala a campaniei electorale. Totusi este absolut evident ca statul polonez nu poate sa treaca peste aceasta tragedie de-a dreptul nemaîntâlnita, ca si cum nu s-ar fi întâmplat. Voi face totul ca sa lamuresc cauzele dezastrului avionului guvernamental. Aceasta este astazi cel mai important lucru, si personal, si politic. Ma voi stradui ca cei care au putut sa pricinuiasca acest eveniment sa traga consecintele, nu numai juridic, ci si moral si politic. Stabilirea persoanelor responsabile politic de dezastrul de la Smolensk nu necesita ancheta. Dar asta trebuie spus la momentul potrivit, astfel încat sa auda întreaga Polonie si lumea intreaga."

(Tradus si rezumat de Anca Cernea)

Val de arestari �n Cuba

Fri, 16 Jul 2010 09:09:06 GMT

In timp ce stânga europeana si media internationala aclama "deschiderea" manifestata de comunistii cubanezi, care au facut putin loc in închisori, eliberând pentru a-i exila pe cativa dintre detinutii politici, fratii Castro au purces la un val masiv de arestari.

In aceste zile, sunt arestate sau retinute zeci de persoane care au comemorat masacrul din 13 iulie 1994, cand au fost ucisi 34 de cubanezi ce incercau sa scape din Cuba.

In Venezuela, cu asistenta cubaneza, a fost arestat un lider important al opozitiei, Alejandro Pena Esclusa, caruia i s-a înscenat un dosar sinistru. Despre acest nou val de represiune si inscenari, media si stanga europeana nu sufla un cuvânt.

"Suspendarea'', faza pe Europa (Cristian C�mpeanu)

Thu, 15 Jul 2010 22:46:36 GMT

Text integral în Romania libera

Anul trecut, în octombrie, o doamna angajata în cadrul Ministerului de Externe, unde servea interesele coalitiei Grivco, s-a gândit sa organizeze o excursie jurnalistica pentru reprezentantii a trei mari gazete germane, pentru a le oferi acestora posibilitatea sa ia contact direct cu realitatea politica româneasca. În mod absolut inexplicabil, pe tot parcursul sejurului, cei trei nemti au fost dusi frumos pe la partide, ONG-uri si „intelectuali publici'' care aveau o stranie trasatura comuna: îl detestau cu totii pe Basescu si sustineau cu totii „proiectul Iohannis''. Abia în ultima seara a sederii lor la Bucuresti si la insistentele unuia dintre nemti, partea româna le-a organizat o întâlnire cu Valeriu Stoica si cu câtiva jurnalisti din aria nemogulizata.

Scopul demersului era transparent. Baietii au încercat sa-i manipuleze pe nemti pentru a le vinde iluzia ca toata lumea buna a României sprijina proiectul Iohannis, la fel cum încercau comunistii sa manipuleze presa occidentala, pe vremea lui Ceausescu, ca întreaga natiune e devotata trup si suflet Partidului si iubitului conducator. Nemti ei, neamt Iohannis, poate mergea... În cele din urma, n-a mers, dar asta nu înseamna ca procedeul a fost abandonat.

Acum se întâmpla din nou. Mai întâi, corespondenta Associated Press la Bucuresti a dat lumii de veste ca, în Strategia Nationala de Aparare, Basescu a trecut media printre amenintarile la adresa securitatii nationale, alaturi de terorism, coruptie si crima organizata. Las' ca sunt capitole diferite din Strategie sau ca se vorbeste de „amenintari'' si „vulnerabilitati'', dar nici macar nu se vorbeste de „media'' în general, ci de „campaniile de presa comandate''. Deci nu era limuzina, era bicicleta, si nu i s-a dat, i s-a luat, dar asa-i când faci stiri cum îti sopteste Cozmin Gusa.

În episodul 2, postul TV France 24 face un reportaj în care afirmatia „presa este considerata amenintare'' devine un adevar care nu mai trebuie pus la îndoiala. De aici rezulta „natural'' ca, în România, „libertatea de exprimare este restrictionata într-un mod care aminteste de perioada comunista''. Basescu însusi, „în loc sa lupte cu coruptia, prefera un inamic mai vulnerabil'' (asta fiind presa), ceea ce pare
sa sustina temerea ca „România e pe cale sa alunece în dictatura'' basesciana.(...)

Episodul 3 vine din Germania, unde Der Spiegel a scris acum doua zile ca, vorba lui Traian Ungureanu, Basescu face trafic cu moldoveni, carora le da pasapoarte românesti si îi baga pe usa din dos în UE. Fara sa întrebe Bruxelles-ul, Parisul sau Berlinul, Basescu extinde de capul lui Uniunea când aceasta a obosit sa se mai extinda. Ar fi de dorit, asadar, revenirea la putere a comunistilor lui Voronin, ca aia macar închid granita cu România. De ce face Basescu treaba asta? Pentru ca vrea sa îsi înmulteasca numarul de „supusi'' si pentru ca „viseaza la România Mare''.(...)

Importante nu sunt faptele, ci mesajul: spre deosebire de Putin, care e baiat bun si un „democrat desavârsit'' care a mutilat Georgia pentru a-si apara cetatenii amenintati de sângerosul Saakasvili, „Basescu este un dictator care striveste presa libera si vrea sa revizuiasca granitele Europei''. Deci, jos cu el! Acum, c-o fi prin suspendare, cum saliveaza Crin Antonescu, sau prin revolta populara, cum îsi doreste micul Che Guevara, putin importa! Europenii trebuie sa înteleaga ca li se face un mare serviciu. Ei bine, nu li se face. Cineva încearca sa manipuleze centrele de putere europene si sa faca digerabil un eventual act de forta nedemocratic prezentându-l ca pe un gest de salvare a democratiei.

Represiune chavista

Thu, 15 Jul 2010 00:12:10 GMT

Un lider al opozitiei venezuelene, Alejandro Pena Esclusa, a fost arestat de politia politica a lui Hugo Chavez lunea trecuta. Cu totii stiam ca asta se va intampla mai devreme sau mai tarziu. Doar ca nu era de asteptat ca agentii dictaturii lui Chavez sa aiba, asa cum au avut, cinismul de a planta ca probe material exploziv in casa unui politician care nu a recurs niciodata la violenta, nici macar verbala. Obiectivul acestei inscenari este sa creeze imaginea unei legaturi dintre Pena si “organizatii violente de dreapta”, care, pe scena latino-americana actuala, s-au remarcat in special prin spectaculoasa lor inexistenta.

Aejandro Pena, a carui activitate de opozitie fata de Chavez a fost laudata de legisativul statului Alabama, este binecunoscut publicului brazilian drept un conferentiar serios si echilibrat, care descrie situatia politica a tarii sale cu tristete, dar cu seninatate, fara nici cel mai mic semn de ura.

Membrii Asociatiei Comerciale de la Sao Paolo au avut oportunitatea de a-l auzi explicand strategia revolutionara a Forului de la Sao Paolo in cadrul simpozinului “Democratie, Libertate si Domnia Legii”, tinut in mai 2006 la sediul acestei organizatii.

Nu am nici cea mai mica indoiala ca arestarea lui Alejandro Pena este o razbunare pentru procesul pe care el l-a declansat in fata Tribunalul Penal International impotriva regimului Chavez.

Olavo de Carvalho

Presa desfigurata (dinauntru) (Traian Ungureanu)

Wed, 14 Jul 2010 05:18:05 GMT

Text integral pe blogul lui Traian Ungureanu, Totul in scris

Mai multi europarlamentari liberali, îndrumati si luminati, pe fîsia româneasca, de Renate Weber, au adresat Comisiei Europene o asa numita "întrebare orala"(interpelare) pe tema libertatii presei în mai multe state membre UE. Interpelarea cere Comisiei sa treaca la actiune în aparaea libertatii amenintate a presei si enumera mai multe cazuri care ar justifica interventia. La capitolul România, Renate Weber contribuie cu propria doza de alarmism si denunta mentionarea campaniilor media "la comanda" în Strategua Nationala de Aparare.

Prima întrebare pe care Renate Weber trebuia sa si-o puna e nespus de simpla: exista sau nu, în România, "campanii media la comanda"? Renate Weber a trecut peste aceasta întrebare, dintr-un motiv foarte clar. Raspunsul nu e convenabil. Da, campaniile media la comanda exista si, mai mult, sînt motorul principal al unei presei care functioneaza, de fapt, ca partid mediatic.

Renate Weber e datoare cu cîteva informatii pe care Comisia Europeana le-ar aprecia în mod deosebit. Mai întîi, spre buna informare a Comisei, presa româneasca trebuie prezentata în resorturile ei principale. Astfel, structura de proprietate a "trusturilor media" e totuna cu achizitiile dlor. Vîntu, Voiculescu, Patriciu. Ideea dupa care trusturi media si ziaristi platiti de proprietari privati reprezinta în mod necesar interesele sectorului privat si ale societatii e, în România, ridicola. Marii proprietari de trusturi nu sînt oameni de afaceri privati ci o elita parazitara care depinde de contracte sau scutiri acordate de stat si are, prin urmare, o nevoie vitala de decizie politice favorabile. Asadar, pentru mai multa precizie, prima ocupatie a trusturilor de presa e promovarea intereselor anti-comunitare si, adesea, anti-nationale ale unui numar restrîns de domni, pe care Renate Weber i-ar putea recomanda caduros si pe nume Comisiei. Iar prima ocupatie a jurnalisilor amenintati de spectrul dictaturii e prostitutia coafata retoric de ONG-uri si liberali la dispozitia cariatidelor capitaliste Vîntu, Patriciu, Voiculescu.

foto: hultanul.bospot.com

Am avut onoarea de a lucra alaturi de ziaristi foarte corecti si i-am vazut plecînd, resemnati, unul dupa altul sau ejectati în bloc. Am avut oroarea sa asist la scene de gangsterism absolut, cu telefoane care ordonau unor mari staruri independente de presa sa sustina sau sa înjure, dupa nevoi. Cunosc structura de salarii a trusturilor si Renate Weber ar face un serviciu democratiei mediatice pentru care se bate, dezvaluinfd cifrele. De altfel, cred ca ziaristii ar trbui obligati prin lege sa îsi declare veniturile. Argumentul dupa care ziaristii din trusturile "private" nu pot fi obligati la asa ceva, pentru ca nu sînt platiti din bani publici e abject. Mai întîi, pentru ca ziaristii "privati" se ocupa de chestiuni publice, educa opinia publica si au autoritate morala publica. Apoi, pentru ca banii care îngrasa salarii de la 10000 de euro în sus, sînt bani furati de patronii privati din fonduri sau alte surse de venit publice.(...)

Un grupuscul anonim sau ignorat de ziaristi continua sa lucreze onest si tot mai izolat în România. Asa ceva e posibil, însa, numai în conditii de mare presiune si sub amenintarea saraciei. Marile trusturi care se tem de persecutia dictatoriala a statului nu admit asemenea ziaristi si au facut tot ce trebuia pentru a elimina supravietuitorii. Cei ce au în continuare ambitia si probitatea cerute de profesia de jurnalist sînt anonimizati sistematic. Munca lor se desfasoaa "sub capac", în organe media sarace sau ecranate de marele spectacol al trusturilor. Cei mai multi striga în van, au un public de nisa, se zbat în cotloane de internet sau se irosesc în presa de provinice.

Presa româneasca e cea mai mare pierdere a democratiei cîstigate de România. Nu e nimic mai trist si mai descurajator pentru viitor decît spectacolul sordid al acestei institutii simulate care corupe în masa tineri si livreaza latifundii, vile, elicoptere, avioane, conturi, chiolhanuri si limuzine pentru impostori selectionati în baza unui concurs dinamic de înjosire. Asta e presa din România si, într-adevar, Renate Weber ar trebui sa aduca la cunostinta Comisiei Europene situatia presei din România. Presa româneasca nu e amenintata de statul condus de Presedintele Basescu. Nici un ziar si nici un ziarist n-au avut de suferit, n-au avut de pierdut sau n-au disparut, prigoniti de un Guvern si de un Presedinte insultati în regim 24/7. Presa nu e amentata sau nu mai e amenintata. Raul a fost deja facut. Dinauntru. Pîna la desfigurare.

Filiera moldo-rom�na si filtrul german (Traian Ungureanu)

Wed, 14 Jul 2010 04:44:51 GMT

Text integral pe blogul lui Traian Ungureanu, Totul in scris.

(...) Articolul din Der Spiegel, intra, de la bun început, în seria documentelor scutite de dubii. Prima fraza:

"Romania's president wants to increase his country's population and is using an odd means to do so."

Der Spiegel stie ca Presedintele Basescu vrea sa faca din moldoveni un excedent de populatie românesc. Dezvaluirea cu care Der Spiegel îsi educa si îndatoreaza onor audienta internationala e atît de grava încît, evident, argumentele si probele devin secundare. Der Spiegel stie si asta e de ajuns.

Ceva mai jos, Der Spiegel se lipeste de obisnuita referire la Moldova ca "poorest country in Europe". Cliseu ochit, cliseu lovit! Sau nu e Moldova, cu adevaîrat, "the poorest country in Europe"? Ba este, dar forta cliseului lucreaza anesteziaza complet capacitatea de gîndire a revistei germane care nu întelege urmarile formulelor pentru care opteaza. Caci, daca moldovenii sînt într-atît de saraci, atunci ei se înscriu perfect în categoria "exclusi, defavorizati, marginalizati, etc". E vorba de acea supercategorie pe care presa germana si vest-europeana o compatimeste militant si o accepta în interiorul UE, din ratiuni umanitar-liberale. Asta, însa, numai daca vorbim de saracimea "exclusa" a imigrantilor afro-arabi. Daca e vorba de moldoveni, umanitarismul se retrage, desi, asa cum scrie Der Spiegel, e vorba de nefericiti nascuti într-o tara "din Europa". Sau tocmai asta e problma?

Der Spiegel observa, deasmenea, ca noua coalitie de guvernare pro-europeana de la Chisinau e complice în acest proces care introduce în Europa europeni neagreati. Der Spiegel precizeaza subtil ca noua coalitie a venit la putere înlocuind "Partidul Comunist pro-rus". S-ar putea întelege de aici ca revista germana sugereaza, delicat si progresist, ca o administratie comunista revenita la putere în Moldova ar face cadou Europei macar blocarea fluxului moldovean spre UE. Der Spiegel pare sa aiba optiuni politice bine conturate, mai ales ca, trei rînduri mai jos, revista enumera sec ororile de care România se face vinovata în fata întregii Europe:

" Even though Romania itself has been hard hit by the financial crisis, the nation has granted generous loans to its neighbor in the past year. The barbed wire along the border has been taken down and, since autumn, Moldovans living within a 30-kilometer radius of the border have been able to visit Romania without a visa."

Asadar, ajutor financiar, desfintarea "zidului" de sîrma ghimpata si libertatea de circulatie în zona de frontiera! Asta, în loc de obstructii economice, militarizarea frontierei si restrictii adminstrative - masurile pe care Der Spiegel le crede, probabil, mult mai nimerite si mai europene. Situatia poate fi însa, usor rectificata si armonizata cu agenda Der Spiegel. Masurile abuzive ale României pot fi blocate, cu conditia ca "Partidul Comunist pro-rus" regretat de Der Spiegel sa vina la putere. Asta mai ales, ca tot Der Spiegel ne informeaza, dupa counsultarea propriei baze de intuitiin oraculare, ca:

" He (Basescu) dreams of Romania Mare"

Argumentele si probele lipsesc si de data asta. Der Spiegel conteaza tocmai pe lipsa probelor: un adevar evident nu are nevoie de argumente, asa cum o presa aliniata a scapat de grija jurnalismului riguros. Extremismul pro-românesc al Românilor si al Presedintelui lor e, pentru Der Spiegel, un fapt european documentat. Delatfel, la Bruxelles însusi "a devenit constient de fluxul migrationist moldovenesc" - scrie Der Spiegel care relateaza, apoi, ca politicieni populisti de dreapta exploateaza situatia. E vorba de un europarlamentar austriac (Andreas Molzer - Partidul Austriac al Libertatii) care a adresat o intepelare Comisiei Europene, solicitînd stoparea actiunilor României. Interesant (în primul rînd pentru viitorii cercetatori ai ipocriziei de presa "corecte politic") Der Spiegel foloseste din nou tiparul dupa care toate delictele sînt delicte cu exceptia celor admise. Mai întîi, am aflat de la Der Spiegel ca "defavorizatii" moldoveni nu au drept de circulatie pentru ca sînt, în mod vadit, prea europeni. Acum aflam ca Der Spiegel poate, fara obisnuitul torent de invective, un partid radical anti-imigrationist. De ce? Pentru ca Molzer si partidul lui sînt împotriva imigratiei europene. În schimb, Geert Wilders liderul politic olandez anti-imigrationist e Satana. De ce ? Pentru ca Wilders e anti-islamic si, deci, incorect.

În sfîrsit, daca episodul Moldova dovedeste ca România e vinovata de infidelitate europeana, atunci ne aflam într-o companie augusta. Cei ce acuza acum direct sau indirect statul român ar trebui sa se scuteasca de ravagiile amneziei voluntare. Politicienii si presa germana uita ceva: în 1989-90, Germania era membru UE. Si exact în 1989-90, Germania a încurajat si salutat prabuisirea "zidului" de la Berlin. Tot Germania a acordat cetatenie in corpore populatiei Republicii Democrate Germane, introducînd, pe aceasta cale, în UE, nu mai putin de 16 milioane de persoane.

Cu expertiza cubaneza, Chavez aresteaza un oponent al comunismului latino-american - Alejandro Pe�a Esclusa

Tue, 13 Jul 2010 09:04:13 GMT

Venezueleanul Alejandro Peña Esclusa, presedintele organizatiilor Fuerza Solidaria si UnoAmérica, a fost arestat astazi de fortele de securitate ale lui Chavez. Casa i-a fost perchizitionata, biblioteca ravasita si intoarsa pe dos, in cautare de arme! Cele trei fetite au fost incuiate intr-o camera, timp de mai multe ore, iar sotia a cerut in zadar sa se respecte legea si sa fie chemati martori si avocati. 25 politisti de la SEBIN (Servicio Bolivariano de Inteligencia Nacional) i-au invadat locuinta impreuna cu un grup de la Divizia de Explozive, pentru a-i planta probe care sa-l incrimineze.

De ceva timp, autoritatile venezolane, sfatuite de experti cubanezi invechiti in practici kaghebiste, inscenari si fabricari de probe pentru procese politice, dadeau semne ca il au in vizor pe cunoscutul lider venezolan, in incercarea de a-i pune in scena acuzatii de terorism. De altfel, dupa ce a fost scos în catuse din locuinta, SEBIN - securitatea lui Chavez, a declarat ca ar fi gasit exploziobili ascunsi in camera uneia dintre fetite.

Alejandro Peña Esclusa este un lucid si curajos critic al regimului dictatorial de inspiratie marxista a lui Hugo Chávez, si initiatorul aliantei continentale a fortelor democratice latino-americane, in cadrul organizatiei UnoAmérica, al carei presedinte este. Organizatia are ca scop apararea institutiilor democratice, libertatii si pluralismului in fata fortelor marxiste din cadrul Forului de la Sao Paolo (FSP). FSP a fost initiat de Fidel Castro si Lula da Silva in 1990, cu scopul de a recupera in America Latina ceea ce s-a pierdut in Europa de Est, reuneste partide politice se stanga, aliate cu narcotraficul si gherile teroriste comuniste, si au luat, practic in stapanire, intregul continent.

Anca Cernea

Mogulii Rusia si China

Tue, 13 Jul 2010 07:12:37 GMT

Preluam cu bucurie fragmente din articolul lui George Rîpa din Dilema Veche, Noii moguli de presa: spionul KGB ?i statul chinez:

Rînd pe rînd, institutii media prestigioase au fost cumparate de oameni de afaceri sau de consortii de firme care provin din tari autoritare, conduse, conform „Reporteri fara Frontiere“, de „pradatori ai presei“, precum Vladimir Putin sau Hu Jintao. State ca Rusia sau China îsi folosesc astazi resursele statale sau mogulii apropiati puterii centrale pentru a cumpara mijloace de presiune si de influenta în Occident.

Asediul acestor „investitori“ asupra mediei occidentale ar putea submina democratia si libertatea presei chiar în spatiul euro-atlantic. Mass-media detinuta de moguli rusi sau de statul chinez ar promova interesele economico-militare ale acestor tari, în paralel cu un proces, început oricum de presa liberala occidentala, de distorsionare a unor notiuni precum „democratie“, „drepturile omului“ sau „libertatea presei“. Scopul nedeclarat al acestor investitii este influentarea deciziilor guvernamentale si a opiniei publice occidentale.

Mai multe amanunte despre amenintarea sistemului democratic de catre raidurile Rusiei si Chinei pe piata media occidentala puteti gasi intr-un raport din 2008-2009, Undermining Democracy-21st Century Authoritarians, realizat de Radio Europa Libera si Freedom House. Ne-am referit la el recent în suplimentul publicat de revista 22:

Astfel, ajutorul extern masiv acordat fara vreo exigenta de catre tari ale acestui grup (China, Rusia, Venezuela, Iran si Pakistan) pericliteaza eforturile lumii civilizate privind buna guvernare si combaterea coruptiei în tarile care depind de sprijin extern. De exemplu, China a devenit cel mai mare creditor al Africii. Raportul subliniaza si „distorsionarea“ notiunii de democratie realizata cu ajutorul unor mari investitii externe facute în media de catre regimurile autoritare moderne. De asemenea, aceste regimuri au reusit în mare masura sa deturneze activitatea unor organizatii internationale precum ONU, OSCE sau Organizatia Statelor Americane creând, în acelasi timp, institutii paralele care reinterpreteaza democratia, drepturile omului, rescriu istoria si educa o noua generatie ostila democratiei si civilizatiei occidentale.

Comunismul nu a disparut. Si-a schimbat doar, conform acelorasi învataturi ale lui Lenin, în mod „dialectic“, starea de agregare, ascunzându-se în prezent sub aparente mai soft sau mai hard. Comunismul e doar o stare de agregare a inamicului fundamental al civilizatiei occidentale – miscarea revolutionara. (Disparitia inamicului comun, o iluzie periculoasa pentru conservatori si libertarieni - Anca Cernea, Gelu Trandafir)

Textul integral al lui George Rîpa îl puteti accesa în Dilema Veche

(...) Rînd pe rînd, institutii media prestigioase au fost cumparate de oameni de afaceri sau de consortii de firme care provin din tari autoritare, conduse, conform „Reporteri fara Frontiere“, de „pradatori ai presei“, precum Vladimir Putin sau Hu Jintao. State ca Rusia sau China îsi folosesc astazi resursele statale sau mogulii apropiati puterii centrale pentru a cumpara mijloace de presiune si de influenta în Occident.

Kaghebistul ajuns mogul de presa

În urma cu aproximativ un an, fostul spion KGB, ajuns între timp unul din marii oameni de afaceri rusi, Alexander Lebedev, vizita redactia cotidianului The Guardian. „Fie sînt un spion rus, fie sînt nebun, chiar cred ca pot scoate bani din presa“, le raspundea Lebedev jurnalistilor, care nu întelegeau dorinta omului de afaceri rus de a cumpara un cotidian ce pierdea aproximativ 15 milioane de dolari pe an. În martie 2010, acelasi The Guardian facea un anunt soc: Lebedev a cumparat The Independent si The Independent on Sunday pentru o lira sterlina. Cotidianul – aflat, la Londra, pe locul patru în topul vînzarilor ziarelor quality – se alatura unei alte achizitii facute în 2009 de omul de afaceri rus, Evening Standard.

În mod natural, analistii media britanici se întreaba de ce un om de afaceri este dispus sa investeasca în cotidianul britanic cu cel mai mic tiraj, dintre cele cu distributie nationala. Din punct de vedere economic, a investi într-un cotidian cu vederi de stînga, în cea mai conservatoare tara europeana, si mai ales în contextul în care laburistii au fost maturati de la putere, ascunde fie o viziune de afaceri pe care nimeni altcineva nu o întelege, fie altceva.

În ciuda unor asigurari ca nu va interveni asupra continutului editorial, la doar o luna de la cumpararea cotidianului, Lebedev l-a înlocuit pe fostul sef, Roger Alton. Fostul agent KGB are însa planuri si mai mari de viitor. El vrea sa puna bazele unei organizatii non-profit, Novaya Independent Media Foundation, care sa „finanteze proiecte media la nivel global“.

Magnatii rusi apropiati de Kremlin îsi anuntasera dorinta de a investi si pe piata media franceza, tinta fiind, si în acest caz, cotidianul simbol al stîngii moderate, Le Monde. Jurnalistii, care detineau 90% din actiuni, au refuzat însa oferta rusilor si au preferat sa vînda unui consortiu francez din care face parte si controversatul Xavier Niel, care s-a îmbogatit din pornografie.

Newsweek, povestea unui esec

The Washington Post Company a refuzat oferta unui consortiu de presa chinez, China’s Southern Media Group, care îsi aratase disponibilitatea de a cumpara Newsweek. Publicatia e aproape de faliment, ca urmare a unor decizii editoriale socante. În 1997, vînzarile scazusera deja cu 52 de procente, în comparatie cu 1990. La sfîrsitul anului 1997, Newsweek si-a redus base rate-ul (numarul de cititori garantati publicitarilor), de la 3,1 milioane la 2,6 milioane. În 2010, The Washington Post Company mai are doar doua optiuni: vînzarea sau falimentul. Cauzele esecului sînt multiple, însa acesta nu poate fi explicat decît prin virusarea editorilor cu principalele maladii ale mediei occidentale în secolul al XXI-lea: elitismul si progresismul. Newsweek si-a renegat traditia moderata si a întors spatele cititorilor. A încetat sa mai fie una din marile news magazines americane. Ca urmare, scadererea tirajului a fost invers proportionala cu dublarea sau chiar triplarea numarului editorialelor de orientare ultra-liberala.

Cîteva decizii editoriale au îndepartat publicul, care nu se mai regasea în noua orientare de stînga generata de editorii Jon Meacham si Fareed Zakaria. În 2009, Newsweek a deschis saptamîna Sarbatorilor Pascale cu titlul „The end of Christian America“. Mesajul pascal al Newsweek venea la cîteva luni dupa ce Sarbatorile Craciunului fusesera întîmpinate cu un alt titlu socant pentru piata media americana: „Religious case for gay marriage?“. Mai are rost sa spunem ca, în 2009 în SUA, 173,4 milioane de persoane se declarau crestini, în crestere cu 22 de milioane fata de 1990?

Politica editoriala anti-crestina a devenit tot mai virulenta odata cu schimbarea tonului fata de islamismul radical. „Islamul radical este o realitate. Cum sa învatam sa traim cu el“, ne explica Fareed Zakaria, în aprilie 2009. Discursul elitist si anti-crestin a transformat Newsweek într-o fituica în deriva.

Vînzarea catre chinezi ar fi transformat Newsweek într-o publicatie de PR a statului comunist. De altfel, chinezii anuntasera public ca doresc publicatia pentru a îmbunatati imaginea tarii lor peste hotare. China’s Southern Media Group este considerata una dintre „oazele de libertate“ din presa chineza. Tocmai de aceea, Barack Obama a ales sa acorde un interviu unei publicatii din „trust“. Jurnalistul care a realizat interviul a fost dat afara pentru ca a realizat un „interviu politic“ fara acordul Biroului Propagandei.

„Cumpara influenta cu bani“

Ideea de a cumpara institutii media occidentale a prins contur abia în ultimii ani. Primele încercari de influentare a guvernelor occidentale prin intermediul media au avut loc la mijlocul deceniului trecut, însa indirect, prin finantarea think-tank-urilor americane. Steve Clemons, expert al New American Foundation, a fost unul dintre primii analisti care au atras atentia asupra acestui fenomen. „Intram într-o perioada marcata de un nou tip de coruptie, cînd guvernele si companiile straine finanteaza într-un mod foarte neclar think-tank-urile americane“, explica Clemons, în urma cu cinci ani. Nici macar institutele liberale nu sînt foarte încîntate de perspective influentei rusesti în aceasta zona. „Sînt socat de faptul ca anumiti oameni încearca sa cumpere cu bani influenta la Washington“, afirma Anatol Lieven, expert la New American Foundation. Lieven vorbea chiar si despre conflicte care apar între gruparile straine care finanteaza institutele de cercetari si cercetatori.

Deocamdata asistam la doar primul val de „investitori strategici“ în media occidentala. În curînd, s-ar putea sa vedem ca si alti lideri urmeaza modelul Putin – Hu Jintao si ca finanteaza de la bugetul statului (direct sau prin moguli apropiati puterii) astfel de operatiuni. Putem deja banui ce abordare vor avea anumite institutii media fata de subiecte precum executiile jurnalistilor din Rusia sau respectarea drepturilor omului în China.

Hard-disk-ul cardinalului Danneels si relativismul moral

Mon, 12 Jul 2010 07:11:39 GMT

În timpul cercetarilor în scandalul de pedofilie, s-a scurs în presa belgiana si internationala, din surse ale Parchetului din Bruxelles, informatia ca pe discul dur al Cardinalului Danneels s-ar fi gasit o fotografie ce ar fi putut constitui o piesa într-un dosar de pedo-pornografie. Dupa câteva zile, cu mai putina galagie, s-a modificat informatia: fotografia era artistica si se gasea în fisierele temporare ale calculatorului. Cardinalul Danneels considera ca reputatia sa a fost mânjita ireparabil si a depus o plângere împotriva violarii secretului anchetei.

Unii cred ca s-a clarificat situatia. Nu vad de ce. Fotografia ar fi fost pedo-pornografica pentru cardinalul Danneels, însa e artistica pentru autoarea sa, Laura Baudoux? Daca fostul primat al Belgiei ar fi fost fotograf, ar fi fost acceptabil din punct de vedere moral sa expuna fotografia pe site-ul cultural cobra.be? Da la Laura Baudoux si ba la Godfried Danneels? De ce timp de câteva luni fotografia a fost prezentata ca atare, fara sa socheze pe nimeni, dar de câteva zile s-au acoperit ochii copilului? Sa speram ca se va gasi raspunsul bun la timp.

În societatea civila belgiana, crestina pâna acum vreo douazeci de ani, nu s-a auzit o voce sanatosa si viguroasa care sa ofere repere morale sigure în acest moment confuz. Comentariile crestinilor au fost corecte, dar reci si intelectualiste. Oricum, nu i-a ascultat nimeni... Justitia s-a facut de râs înca o data. Nu în ultimul rând, sare în ochi ca gradul actual de aservire ideologica a presei a atins pragul incompetentei profesionale.

Pâna la proba contrarie, nu se pot aduce reprosuri vietii morale personale a cardinalului Danneeels. Ar fi meritat mai multa liniste la batrânete. Totusi, daca buba care s-a spart acum în Biserica Belgiei miroase atât de urât, înseamna cel putin ca seful a confundat toleranta cu caritatea. Dragostea frateasca e mai exigenta si i-ar fi cerut ca, pentru cei slabi si mici, sa fie sever pe fata cu mentalitatile ticalosesti, sa îi vada si sa îi pedepseasca pe vinovati. Sigur, presa l-ar fi tinut în suturi, nu l-ar mai fi invitat la dezbateri televizate si, în 2005, nu l-ar mai fi considerat papabil doar pentru ca este progresist.

Am putea sa ne gândim ca i se va face acum putina dreptate actualului primat ale Belgiei, Monseniorul André Léonard, detestat de mass-media pentru vederile sale traditionale. Nici vorba. Reflectoarele sunt pe el, desi este clar ca problemele sunt mostenite din trecut, el fiind numit numai de câteva luni. Asta însa nu va recunoaste niciodata nici presa si nici cei care prefera discursul comod al cardinalului Danneels. Situatia actuala, ca si cazul Dutroux, nu sunt întâmplatoare. Nemernicia nu ajungea atât de mare daca nu avea complici, de multa vreme, în toata societatea belgiana.

Florina B.

Astronautii-psihoterapeuti ai NASA (caricatura de Michael Ramirez)

Sat, 10 Jul 2010 07:24:27 GMT

NASA primeste o noua misiune de la Obama: sa faca psihoterapie cu lumea musulmana

Citeste si The Selective Modesty of Barack Obama (Charles Krauthammer)

NASA primeste o noua misiune de la Obama: sa faca psihoterapie cu lumea musulmana

Fri, 09 Jul 2010 06:30:29 GMT

Majoritatea copiilor viseaza sa ajunga, macar o data, la sediul NASA. Multi si-ar dori sa lucreze acolo, in timp ce altii, majoritatea, viseaza sa priveasca macar prin “ocheanele” sofisticate ale Agentiei Spatiale Americane. In acceptiunea populara, NASA inseamna galaxii indepartate, stele ascunse de milioane de ani lumina ce ne despart, supernove viu colorate sau comete ale caror nume ne amintesc de savanti disparuti in ultimele sute de ani. NASA mai inseamna visul lui Kennedy transpus in realitate in 1969 dar inseamna si visul colectiv al astronautilor din ultimele patru decenii, de a cuceri Marte. NASA inseamna viziune, curaj, puterea de a merge “acolo unde nimeni nu a mai fost vreodata”. De-a lungul timpului, NASA a insemnat capitanul Kirk, Darth Vader, capitanul Picard sau Jack O`Neill. Pana ieri, cu totii stiam ca NASA poate insemna milioane de lucruri.

??George Rîpa

De ieri insa, NASA mai inseamna ceva, si anume un instrument diplomatic in mainile progresistilor de la Washington. Cel putin, asta reiese din declaratia a administratorului NASA, Charles Bolden, care a explicat intr-un interviu pentru Al Jazeera ca Agentia Spatiala Americana a primit dispozitia de a imbunatati relatiile cu lumea musulmana. “Cand am devenit administratorul NASA, Obama m-a insarcinat cu trei lucruri", a spus Bolden, “iar al treilea, si poate cel mai important, este acela de a gasi o cale pentru a ajunge la lumea musulmana si de a ne angaja mai mult fata de natiunile preponderent musulmane pentru a-i ajuta sa fie mandri de contributia lor istorica in stiinta, in matematica sau inginerie.”

Administratorul NASA a vizitat Orientul Mijlociu ca emisar politic, nu ca om de stiinta. De altfel, Bolden a invitat statele musulmane sa participe la proiectele spatiale. Oficialul american a reusit insa, intr-o singura propozitie, sa distruga cultura victoriei ce a insotit NASA inca de la infiintare: ”Nicio tara nu va reusi sa ajunga pe Marte fara ajutor international”. Cu siguranta, in urechile progresistilor multiculturalisti acest slogan suna bine. Din pacate, nimeni nu i-a intrebat nimic pe astronautii americani ce si-au pierdut zeci de colegi in spatiu, convinsi de superioritatea Statelor Unite.

citeste si Pierdut în Spa?iu. Sau ora astrala a lui Obama. (Alexandru Hâncu)

Michael Griffin, fostul administrator al NASA s-a aratat stupefiat la aflarea vestii. “NASA reprezinta tot ce este mai bun in America. Scopul Agentiei nu este acela de a inspira musulmanii sau o alta entitate culturala”. Si daca declaratiile lui Bolen nu erau de ajuns, Nick Shapiro, purtator de cuvant la Casa Alba, a tinut sa spuna ultima tampenie: “Cursa spatiala a inceput ca o competitie globala, insa astazi vorbim despre o colaborare internationala”.

America a castigat razboiul rece pentru ca unii au ales sa cucereasca luna ("We choose to go to the Moon", spunea JFK).

In orice caz, administratia americana anunta ca intentia de a ajunge pe Marte a ramas neschimbata. Pentru acest proiect insa, Obama pare sa-i fi rezervat un rol principal secretarului de Stat, Hillary Clinton, recomandata pentru acest job de faptul ca a fost vazuta, mai tot timpul, cu capul in nori.

Cuba comunista urmeaza sa elibereze 52 de prizonieri politici. Socialistii europeni, �n extaz. Urmeaza exilul; sau deportarea.

Thu, 08 Jul 2010 06:40:57 GMT

In urma unor discutii purtate de înalti ierarhi ai Bisericii Catolice, ministrul de externe al Spaniei, Miguel Ángel Moratinos, cu lideri ai regimul comunist de la Havana, 52 de prizonieri politici urmeaza sa fie eliberati din închisorile comuniste în lunile care urmeaza. Se pare ca este vorba despre lotul Primavara Neagra, luptatori pentru libertate arestati în 2003. Potrivit agentiilor de presa, printre cei care urmeaza sa fie eliberati este Oscar Elías Biscet González, medic catolic pro-life si figura legendara a luptei anticomuniste din Cuba.

Cei 52 de prizonieri politici urmeaza sa plece în exil în Spania. Nu este clar daca ei se vor mai putea întoarce în Cuba, cel putin cât timp fratii Castro se vor afla la putere.

Ministrul spaniol de externe, socialistul Moratinos, un prieten al regimului Castro, a cerut imediat ca Uniunea Europeana sa renunte la sanctiunile impuse comunistilor de la Havana. BBC, un alt tovaras de nadejde al regimului comunist, este in extaz. Urmeaza o perioada de "deschidere" a regimului, "zorii unei noi ere", dupa cum se exprima Moratinos în jargonul socialist european. Ce mai conteaza ca unii au murit, ca alte sute ramân în închisoare, ca cei 52 au fost inchisi, baturi, torturati sapte ani fara vreo vina, ca au facut greva foamei, ca le-au fost distruse familiile, proprietatile? Doar au acuma sansa sa se recupereze in vreun spital spaniol.

Update: Release of Cuban Political Prisoners Only Highlights Communist Repression (Ray Walser, Senior Policy Analyst at The Heritage Foundation)

Citeste si Eroul discret al opozitiei anti-Castro, Orlando Zapata (Gelu Trandafir)

Pe de alta parte, au aparut informatii privind inrautatirea starii sanatatii lui Guillermo Farinnas, detinut politic care apreluat stafeta grevei foamei dupa moartea lui Orlando Zapata în februarie 2010.

Sf�ntul Sinod si-a dat acordul de principiu pentru invitarea Sf�ntului Parinte Papa Benedict XVI �n Rom�nia

Wed, 07 Jul 2010 05:46:50 GMT

Rezultate foarte interesante dupa sedinta de lucru a Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române din 6-7 iulie.

Potrivit unui comunicat publicat de basilica.ro (Semne de speranta într-un context trist), "Sfântul Sinod a hotarât sa adreseze un apel la dialog fratesc Bisericii Române Unita cu Roma (Greco-Catolica) pentru o marturie cresina comuna în societatea româneasca contemporana din ce în ce mai secularizata cu speranta crearii unui climat de încredere si respect reciproc între cele doua Biserici românesti. În acest context, ierarhii Sfântului Sinod si-au dat acordul de principiu pentru o posibila invitatie a Sanctitatii Sale Papa Benedict al XVI-lea în România. În acest sens, Patriarhia Româna va evalua timpul invitatiei în consultare cu alti factori implicati."

Ce n-o sa aflati despre cianuri (Traian Ungureanu)

Wed, 07 Jul 2010 02:01:12 GMT

Traian Ungureanu revine asupra temei Rosia Montana. Daca in urma cu doua luni, confruntat cu ofensiva liberalo-socialista care cerea in Parlamentul European interzicerea mineritului pe baza de cianuri, se întreba "Ce e mai periculos: o revarsare ipotetica de cianura sau o epidemie reala ?i activa de prostie?", acum Traian Ungureanu are o curiozitate legitima: "cîte din trusturile media si harnicele ONG-uri aparatoare ale firului de iarba, gîzei si musetelului ca generator de locuri de munca vor face public punctul de vedere al Comisiei Europene în materie de minerit cu cianuri?"

"Punctul de vedere al Comisiei e, practic, o constatare elementara: mineritul cu cianuri e strict reglementat si, în lipsa unei alternative superioare sub raport ecologic, ramîne singura varianta operationala în materie de minerit aurifer. Simplu. (...)

Ecologismul corporatist e o realitate înca mai toxica decît preupusa cabala industriala a capitalistilor cu trabuc în coltul gurii si cecuri la discretie. Excesele industriale pot sau nu conduce la poluarea mediului si produc, mai întotdeuna, locuri de munca. Cultul ecologic produce cu siguranta o poluare morala ireversibila si garantata, întotdeuna, locuri de munca pentru directori de constiinta autoproclamati. Aici e diferenta între dezvoltare si naturismul paranoic al ego-urilor în cautare de însemnatate", scrie Traian Ungureanu.

Iata, via ITMorar, si raspunsul Comisiei Europene, dupa ce Parlamentul European a adoptat o Rezolu?ie care cere interzicerea mineritului cu tehnologie bazata pe cianuri:

"In urma unei analize aprofundate a problemei, Comisia considera ca interzicerea totala a cianurii in activitatile miniere nu este justificata din punctul de vedere al mediului si al sanatatii.

Legislatia existenta, in special cea cu privire la managementul deseurilor extractive (Directiva 2006/21/CE), include cerinte precise si stricte, care asigura un nivel adecvat de siguranta a facilitatilor de management al deseurilor miniere. Valorile limita pentru stocarea cianurii, prevazute de Directiva, sunt printre cele mai stricte cu putinta, iar in practica aceasta presupune o etapa de neutralizare a cianurii inainte de stocare. In lipsa unor tehnologii alternative mai bune (care sa aiba un impact mai redus asupra mediului), o interdictie generala a utilizarii cianurii ar presupune inchiderea minelor existente care opereaza in conditii de siguranta. Aceasta ar fi in detrimentul locurilor de munca, fara a aduce o valoare adaugata pentru mediu si sanatate. Comisia intentioneaza sa urmareasca in continuare indeaproape posibilele dezvoltari tehnologice din acest sector, pentru a se asigura ca sunt aplicate in practica „cele mai bune tehnici disponibile” (BAT), in conformitate cu cerin?ele Directivei.

In plus, Comisia considera ca trebuie sa se acorde prioritate asigurarii implementarii depline a Directivei de catre Statele Membre. In calitate de gardian al Tratatului, Comisia intentioneaza sa ia toate masurile necesare care tin de competenta sa pentru a se asigura ca aceasta Directiva este aplicata in practica in totalitate si in mod corect.”

Razboiul politic nu va avea sf�rsit (Bronislaw Wildstein)

Tue, 06 Jul 2010 06:14:16 GMT

Desi au pierdut alegerile prezidentiale, conservatorii polonezi s-au bucurat de scorul foarte bun înregistrat de Jaroslaw Kaczynski.

Intr-adevar, performanta celor 47 de procente este remarcabila. Pe de-o parte, înaintea dezastrului de la Smolensk, PiS - Partidul Lege si Dreptate al fratilor Kaczyski, se zbatea în jurul a 20 de procente, în timp ce liberalii lui Tusk si Komorowski dominau scena politica fiind cotati între 40-45%. Pe de alta parte, urmeaza curând alegeri locale si generale, iar cele doua formatiuni pornesc practic in aceasta cursa de pe pozitii de egalitate, liberalii având însa povara guvernarii.

Bronislaw Wildstein, publicist la Rzeczpospolita, considera însa ca acest entuziasm este nejustificiat: nu ia in considerare "dinamica proceselor sociale" produse dupa revenirea liberalilor la putere în 2007, "avantajul coplesitor" al liberalilor care au drept aliat mass-media in actiunea de diabolizare a conservatorilor, cooperarea judecatorilor si, mai nou, racolarea procurorilor în prezervarea privilegiilor establishmentului celei de-a treia republici poloneze, privilegii ce fusesera amenintate serios de proiectul fratilor Kaczynski de reforma a statului

O analiza plina de semnificatii si pentru situatia din România:

Razboiul politic nu va avea sfarsit
Bronislaw Wildstein, Rzeczpospolita, 4 iulie 2010

Dupa alegeri Platforma Civica (PO)(1) va continua sa sperie alegatorii cu PiS-ul(2) diabolizat. Establishment-ul celei de-a III-a Republici(3) face totul pentru a delegitima proiectul politic ce aduce atingere pozitiei sale privilegiate, scrie publicistul de la Rzeczpospolita

Inaintea celui de-al doilea tur al alegerilor prezidentiale s-au ivit opinii cum ca cel mai bine pentru Jaroslaw Kaczynski si PiS ar fi sa piarda la diferenta mica. Asta ar permite partidului sa se întareasca înaintea alegerilor parlamentare, care dau puterea reala. Platforma Civica (PO), care nu ar mai putea sa se foloseasca de alibiul presedintelui „rau", ar purta deplina raspundere pentru starea tarii, ceea cea ar pune-o într-o pozitie dezavantajoasa. Reprezentantii unor astfel de pareri nu au luat în considerare dinamica proceselor sociale. Victoria lui Kaczynski în alegerile prezidentiale ar fi constituit rasturnarea simbolica a tendintei care parea sa domine viata politica poloneza dupa alegerile din 2007.

[1] PO, Platforma Obywatelska, „Platforma civica", partidul liberal de stanga, condus de premierul Donald Tusk

[2] PiS, Prawo i Sprawiedliwosc, „Lege si Dreptate", partidul conservator al fratilor Kaczynscy

[3] pe scurt: Prin „cea de-a III-a Republica Poloneza", a III-a RP, este desemnat statul polonez actual, sistemul politic rezultat din negocierile de la Masa Rotunda 1989, între autoritatile comuniste si opozitia poloneza, si din alegerile ce au urmat. Este a III-a RP deoarece reprezinta reluarea traditiei Poloniei independente, (cea de-a II-a RP) dinainte de comunism. Desi a însemnat deschiderea spre pluralism si democratie, sistemul politic al celei de-a III-a RP a menajat interesele nomenclaturii si serviciilor secrete comuniste, care au continuat sa exercite o puternica influenta în societate, în primul rand prin coruptie, dar si prin favorizare unor interese straine, în speta ale Rusiei (vezi scandalul WSI, "Doi s'un sfert" în versiune poloneza - care a dus la desfiintarea de catre Lech si Jaroslaw Kaczynski a serviciilor secrete militare). PiS a prezentat un proiect de reforma a statului, bazat pe lustratie si lupta împotriva coruptiei, respectarea valorilor traditionale si afirmarea suveranitatii poloneze pe arena internationala - fata de Rusia, Germania, UE si apropierea fata de SUA. Adversarii PiS, liberali, postcomunisti, mass-media corecta politic în frunte cu imperiul media al Gazetei Wyborcza, au criticat deosebit de virulent proiectul celei de-a IV-a RP, ca profilând un stat autoritar, politienesc, expresie a tendintelor dictatoriale ale Presedintelui Lech Kaczynski pe care l-au comparat cu Lukasenko, Putin, etc. (NT)

Opozitia nu a disparut
Avantajul partidului lui Donald Tusk, sprijinit de principalele mijloace de formare a opiniei din tara, s-a dovedit coplesitor. Nu l-a afectat scandalul jocurilor de noroc[4] care în conditii normale ar fi condus, daca nu la prabusirea, cel putin la scaderea drastica a sprijinului pentru guvern. Nu a contat nici indolenta guvernului, care s-a straduit sa-si maximizeze posesiunile, subordonandu-si institutiile statului una dupa alta, dar nu s-a folosit de puterea sa pentru a actiona in vreun fel spre îmbunatatirea acestuia.

(4) afacere de coruptie politica si trafic de influenta dezvaluita de Rzeczpospolita in octombrie 2009; din materiale ale Biroului Central Anticoruptie, CBA, rezulta ca politicieni importanti din PO faceau lobby pentru schimbarea legislatiei privind jocurile de noroc, in interesul unor firme prietene; în consecinta, bugetul ar fi fost privat de vreo 469 milioane de zl. In scandal au fost implicati fruntasi PO cu mare vizibilitate ca Zbigniew Chlebowski, seful grupului parlamentar PO, ministrul Sportului Miroslaw Drzewiecki, Andrzej Czuma, ministrul Justitiei, Grzegorz Schetyna, ministru de Interne si vice-prim-ministru, care au demisionat din functii in acest context. (NT)

Premierul si anturajul sau au cultivat o post-politica, adica un marketing politic, un neîncetat spectacol pop-cultural, care a privat politica de orice seriozitate. In relatiile internationale, de cea mai mare importanta au parut sa fie gesturile de acceptare din partea conducatorilor altor tari, si se pare ca interesele noastre se indreapta exclusiv spre a le cauta. In politica interna, lucrul cel mai important s-a dovedit a fi lupta cu opozitia PiS, formatiune care trebuia redusa la starea de muzeu lipsit de orice semnificatie sau trebuia de-a dreptul „nenorocita"[5].

[5] aluzie la expresia folosita in campania electorala din 2007 de ministrul de Externe, Radoslaw Sikorski, pe atunci candidat pe listele PO, (NT)

Aceasta situatie a fost posibila numai datorita sprijinului pentru guvern din partea cercurilor formatoare de opinie si partii dominante a mass-media. Acestea s-au ocupat cu vânarea opozitiei, renuntând la functiile de control pe care ar fi trebuit sa le îndeplineasca fata de putere. Agentiile de presa erau dominate de informatii asupra unei noi declaratii „inadecvate" a vreunuia dintre politicienii din opozitie, trecându-se in tacere contractul de gaz care ne face dependenti de Rusia pe 27 de ani. PO a devenit expresia intereselor establishment-ului celei de-a III-a RP, iar stapânirea ei politica s-a dovedit a nu fi in pericol.

Dezastrul de la Smolensk a fost un soc. PO, în alianta cu cercurile dominante formatoare de opinie in Polonia, aproape ca a reusit sa faca din el un tabu politic, ceea ce a facut ca acea chestiune care intr-o democratie normala ar fi constituit tema electorala cea mai importanta a fost trecuta sub tacere, dar a produs profunde schimbari in constiinta societatii. Alegerile prezidentiale, care ar fi trebuit sa fie un joc la o singura poarta si triumful candidatului PO, s-au aratat a fi un suspans politic pâna în ultimul moment. Lupta la egalitate dintre candidatii PiS si PO arata schimbarea fundamentala a situatiei din tara noastra. Opozitia nu a disparut ca dinozaurii, asa cum i-a prevestit premierul. Fara a se îngriji de aparente.

Reînvierea sprijinului pentru opozitie, care a facut din ea o alternativa fata de PO, a determinat mobilizarea adeptilor PO, dar mai degraba a adversarilor celei de-a IV-a RP, a carei sperietoare caricaturala a revenit în propaganda partidului lui Tusk si purtatorilor sai de cuvant din media. Candidatul PO s-a prezentat ca adversarul lui Kaczynski si poate fi avansata teza ca majoritatea semnificativa a alegatorilor lui a votat nu cu Komorowski – care s-a si prezentat slab in campanie – ci împotriva lui Kaczynski.

Succesul relativ al lui Komorowski înseamna ca teama inoculata polonezilor fata de a IV-a RP, adica profunda reforma a statului si luarea in serios a politicii, înca poate fi un factor de mobilizare. Profitând de mijloacele de care dispune, establishment-ul reuseste sa-i convinga pe polonezi ca interesele sale sunt si ale lor, asa cum a reusit sa afirme ca limitarea privilegiilor lor înseamna construirea unui stat autoritar. In acelasi timp, în cifre absolute, sprijinul pentru Kaczynski creste. Asadar, privind teoretic, uzura guvernarii, adica nemultumirea in crestere fata de putere, ar trebui sa aduca un însemnat success si preluarea guvernarii de catre partidul lui Kaczynski peste un an.

In realitatea poloneza aceasta va fi mult mai greu, deoarece dispunand de putere deplina PO poate sa elimine toate elementele de pluralism din viata publica. E greu sa-ti faci vreo iluzie în aceasta chestiune, observând cum, în calitate de detinator [provizoriu] al functiei presedintelui, fara sa tina cont nici macar de aparentele decentei, maresalul Komorowski a profitat de prerogativele pe care i le-a dat moartea predecesorului sau. Asa ca nu vom avea niciuna din reformele promise, vom avea in schimb monopolul puterii, care îngreuneaza si mai mult functionarea democratiei incomplete din Polonia si va întari în ea procesele oligarhice.

O chestiune foarte ilustrativa a fost informarea opiniei publice cu doua zile înaintea alegerilor asupra acuzatiilor abia aduse de procuratura fostului sef al CBA Mariusz Kaminski[6]. Detasarea procuraturii din structurile democratice de putere si oferirea autonomiei acesteia au fost prezentate ca depolitizarea acesteia (dezavuarea politicii de catre politicienii care guverneaza Polonia este foarte semnificativa). In realitate autonomia procuraturii înseamna a se da o parte esentiala a vietii publice unei noi corporatii puternice si a o lasa fara control democratic. Declaratiile procurorului general Andrzej Seremet, care începe sa trateze independenta procuraturii ca independenta a procurorilor, arata consecintele acestei stari de lucruri.

[6] Mariusz Kaminski a fost dat demis de Tusk, ca razbunare pentru rolul sau in dezvaluirea scandalului jocurilor de noroc, (NT)

Politizarea peste masura
Una dintre cauzele bolii justitiei poloneze este pozitia corporatiei judecatorilor, corporatie care nu depinde de nimeni. Procurorii vor fi independenti, deci vor face mult pentru apararea status quo-ului. Interesul lor este legat de aparatorii starii prezente, ceea ce stiu foarte bine politicienii PO, cand le ofera independenta. Procurorul care chiar înaintea alegerilor face cunoscut ca se pregateste punerea sub acuzare a unui important politician PiS, nu primeste nici un fel de instructiuni politice. El stie care este interesul lui politic, mai ales stie foarte bine pe cine sa nu iubeasca daca îi ameninta privilegiile.

Tensiunea emotiei care a însotit campania prezidentiala a fost neobisnuita. Mai putin veridic s-a reflectat în comportamentul candidatilor însisi, mai ales al lui Kaczynski, care pe durata acesteia s-a transformat în porumbelul pacii; dar declaratiile sprijinitorilor nu lasa loc de îndoiala. In Polonia se desfasoara un razboi civil rece pe care l-a declarat oficial regizorul Andrzej Wajda membru al comitetului de onoare al lui Komorowski. In rest politicienii PO, si nu numai cei destinati pentru treburile murdare, ca Janusz Palikot sau Stefan Niesiolowski, dar si liderul însusi, premierul Tusk, au impus tonul. S-a pus în miscare campania de discreditare si umplere de noroi a opozitiei cu recurgerea la cele mai dezgustatoare trucuri, cum a fost sa se utilizarea sinuciderii Barbarei Blida[7].

[7] fosta deputat si ministru SLD - partidul fostilor comunisti; a fost acuzata de coruptie si s-a sinucis in cursul arestarii, în 2007, pe când guverna PiS. Prin urmare, presa de stânga si politicienii SLD si PO au facut mare caz aceasta tragedie, dând de înteles ca Blida a murit din vina statului politist al celei de-a IV-a RP. De exemplu, Adam Michnik, în declaratia lui de sprijin pentru candidatului Komorowski, a afirmat "nu vreau sa traiesc in statul in care Barbara Blida, disperata, s-a sinucis". Komorowski, in campania prezidentiala, a vizitat familia Barbarei Blida, iar sotul acesteia a promis ca va vota candidatul PO. PiS a atras atentia ca in urma tragediei de la Smolensk, PO si mass media de stânga nu au incetat sa îi ceara lui Jaroslaw Kaczynski "sa nu se foloseasca de cosciuge in campanie", sa nu aduca vorba de moartea fratelui sau. Iata insa ca PO are voie sa se foloseasca de moartea Barbarei Blida. (NT)

Era vorba sa se creeze din nou imaginea PiS-ului si a lui Kaczynski drept ipostaze ale horror-ului politic si, în acelasi timp, de personaje anacronice, cufundate în vechi fobii si anxietati. Nu este de mirare deci ca, insultati în diferite feluri sustinatorii PiS, acei polonezi „rai" reactioneaza cu agresivitate, ceea ce se vede mai ales pe internet care a devenit o adevarata oglinda a campaniei. Aceasta situatie a devenit nesanatoasa si îngrijoratoare. Prezentul conflict trece cu mult peste competitia democratica acceptabila si creatoare care trebuie presupusa ca baza a lucrurilor publice.

Ideea lui Kaczynski de a se constitui într-un real purtator de cuvânt al împacarii politice are deci un sens mai profund. Cliseul lui Komorowski, „construiesc consensul", este realizat de adeptii lui ca strategia eliminarii din viata publica a acelora care nu accepta versiunea de consens a maresalului. In acest timp, presedintele PiS, atacat mai înainte si de analisti impartiali pentru ca ar confunda rolul de publicist cu cel de politician, adica pentru dorinta de a spune totul fara sa tina cont de consecinte, poate ca de aceasta data s-a aratat a fi prea politician. Recunoasterea lui Edward Gierek drept patriot polonez cu greu poate fi considerata altfel decât cinism politic, care, la rândul sau, cu greu poate fi justificat prin cinismul partii adverse.

Deoarece alegerile prezidentiale au fost o ciocnire atât de importanta, de simbolica, în razboiul civil rece polonez, prezentarea candidatilor s-a transformat în licitatie de promisiuni. A iesit la iveala cel mai rau aspect al democratiei, care înlocuieste dezbaterea asupra formei vietii publice în joc pentru câstigarea alegatorilor. Intr-adevar, Kaczynski a încercat sa vorbeasca de semnificatia si rolul statului, dar contracandidatul sau a ramas exclusiv la nivelul cliseului, asezonat cu transformarea adversarului în sperietoare. Fantoma se intoarce.

Totul indica deci, ca razboiul polono-polonez va dura, atata vreme cat PO nu pare sa aiba o alta strategie politica în afara de a speria [electoratul] cu PiS-ul cel diabolizat. Establishment-ul celei de-a III-a RP face totul pentru a delegitima proiectul politic ce aduce atingere atinge pozitiei sale privilegiate, iar purtatorii sai de cuvânt din media cred deja de multa vreme în sperietorile create de ei insisi. Cu atât mai mult cu cât fantoma celei de-a IV-a RP s-a aratat din nou reala. Razboiul politic in Polonia se va intensifica, ceea ce înseamna si dominatia celor doua mai grupari.

(Traducere Anca Cernea)

Komorowski c�stiga. Kaczynski: a fost doar "repetitia generala", urmeza localele si parlamentarele.

Mon, 05 Jul 2010 08:06:43 GMT

Miracolul nu s-a mai produs, Komorowski a câstigat alegerile. Dupa numararea a 95% dintre voturi, scorul era 52.6-47.4%. Polonia a intrat cu totul, cel putin pâna în iunie 2011, in zodie liberala: guvern liberal condus de Tusk, presedinte liberal - Komorowski.

Insa tabara conservatoare nu este nicicum deprimata sau resemnata (VIDEO): Jaroslaw Jaczynski a înregistrat un rezultat excelent tinând cont ca a pornit cu un handicap de 20%, formatiunea conservatoare PiS (Lege si Justitie) a ajuns de-acum umar la umar cu PO (Platforma Civica) a premierului Tusk si presedinelui Komorowski dupa ce, în urma cu doar trei luni, abia daca obtinea jumatate din preferintele inregistrate de liberali. La toamna sunt alegeri locale si exact peste un an vor fi alegeri generale:

"Aceasta a fost repetitia generala", a spus Jarsolaw Kaczynski. "Avem alegeri înaintea noastra, locale si parlamentare, trebuie sa ramânem mobilizati, trebuie sa câstigam. Vreau sa sa-i mentionez aici pe omul, pe oamenii pentru care suntem noi aici: pe fratele meu si pe toti cei ucisi in catastrofa de la Smolensk. Sa-i pomenim pentru ca acest rezultat a rasarit din moartea lor asemenea unor martiri. Un alt fel de politica a crescut din munca si serviciul public al fratelui meu, o reîntoarcere la vaolri, o reîntoarcere la patriotism."

Happy 4th of July!

Sun, 04 Jul 2010 07:56:28 GMT

O zi speciala in care va propunem spre lectura un editorial scris de Peggy Noonan:

A Cold Man's Warm Words
Jefferson's tender lament didn't make it into the Declaration.

The Wall Street Journal: July 2, 2010

The tenderest words in American political history were cut from the document they were to have graced.

It was July 1, 2 ,3 and 4, 1776, in the State House in Philadelphia. America was being born. The Continental Congress was reviewing and editing the language of the proposed Declaration of Independence and Thomas Jefferson, its primary author, was suffering the death of a thousand cuts.

The tensions over slavery had been wrenching, terrible, and were resolved by brute calculation: to damn or outlaw it now would break fragile consensus, halt all momentum, and stop the creation of the United States. References to the slave trade were omitted, but the founders were not stupid men, and surely they knew their young nation would have its date with destiny; surely they heard in their silence the guns of Fort Sumter.

Still, in the end, the Congress would not produce only an act of the most enormous human and political significance, the creation of America, it would provide history with one of the few instances in which a work of true literary genius was produced, in essence, by committee. (The writing of the King James Bible is another.)

The beginning of the Declaration had a calm stateliness that signaled, subtly, that something huge is happening:

"When in the Course of human events it becomes necessary for one people to dissolve the political bands which have connected them with another, and to assume among the powers of the earth, the separate and equal station to which the Laws of Nature and of Nature's God entitle them, a decent respect to the opinions of mankind requires that they should declare the causes which impel them to separate."

This gave a tone of moral modesty to an act, revolution, that is not a modest one. And it was an interesting modesty, expressing respect for the opinion of the world while assuming the whole world was watching. In time it would be. But that phrase, "a decent respect to the opinions of mankind" is still a marker, a reminder: We began with respect. America always gets in trouble when we forget that.

The second paragraph will, literally, live forever in the history of man. It still catches the throat:

"We hold these truths to be self-evident, that all men are created equal, that they are endowed by their Creator with certain unalienable Rights, that among these are Life, Liberty, and the pursuit of Happiness.—That to secure these rights, Governments are instituted among Men, deriving their just powers from the consent of the governed."

What followed was a list of grievances that made the case for separation from the mother country, and this part was fiery. Jefferson was a cold man who wrote with great feeling. He trained his eyes on the depredations of King George III: "He has plundered our seas, ravaged our coasts, burnt our towns. . . . He is at this time transporting large Armies of foreign Mercenaries to compete the work of death, desolation and tyranny . . ."

Members of the Congress read and reread, and the cutting commenced. Sometimes they cooled Jefferson down. He wrote that the king "suffered the administration of justice totally to cease in some of these states." They made it simpler: "He has obstructed the Administration of Justice."

"For Thomas Jefferson it became a painful ordeal, as change after change was called for and approximately a quarter of what he had written was cut entirely." I quote from the historian David McCullough's "John Adams," as I did last year at this time, because everything's there.

Jefferson looked on in silence. Mr. McCullough notes that there is no record that he uttered a word in protest or in defense of what he'd written. Benjamin Franklin, sitting nearby, comforted him: Edits often reduce things to their essence, don't fret. It was similar to the wisdom Scott Fitzgerald shared with the promising young novelist Thomas Wolfe 150 years later: Writers bleed over every cut, but at the end they don't miss what was removed, don't worry.

"Of more than eighty changes in Jefferson's draft during the time Congress deliberated, most were minor and served to improve it," writes Mr. McCullough. But one cut near the end was substantial, and its removal wounded Jefferson, who was right to be wounded, for some of those words should have stayed.

Jefferson had, in his bill of particulars against the king, taken a moment to incriminate the English people themselves—"our British brethren"—for allowing their king and Parliament to send over to America not only "soldiers of our own blood" but "foreign Mercenaries to invade and destroy us." This, he said, was at the heart of the tragedy of separation. "These facts have given the last stab to agonizing affection, and manly spirit bids us renounce forever" our old friends and brothers. "We must endeavor to forget our former love for them."

Well. Talk of love was a little much for the delegates. Love was not on their mind. The entire section was removed.

And so were the words that came next. But they should not have been, for they are the tenderest words.

Poignantly, with a plaintive sound, Jefferson addresses and gives voice to the human pain of parting: "We might have been a free and great people together."

What loss there is in those words, what humanity, and what realism, too.

"To write is to think, and to write well is to think well," David McCullough once said in conversation. Jefferson was thinking of the abrupt end of old ties, of self-defining ties, and, I suspect, that the pain of this had to be acknowledged. It is one thing to declare the case for freedom, and to make a fiery denunciation of abusive, autocratic and high-handed governance. But it is another thing, and an equally important one, to acknowledge the human implications of the break. These were our friends, our old relations; we were leaving them, ending the particular facts of our long relationship forever. We would feel it. Seventeen seventy-six was the beginning of a dream. But it was the end of one too. "We might have been a free and great people together."

It hurt Thomas Jefferson to see these words removed from his great document. And we know something about how he viewed his life, his own essence and meaning, from the words he directed that would, a half-century after 1776, be cut onto his tombstone. The first word after his name is "Author."

America and Britain did become great and free peoples together, and apart, bound by a special relationship our political leaders don't often speak of and should never let fade. You can't have enough old friends. There was the strange war of 1812, declared by America and waged here by England, which reinvaded, and burned our White House and Capitol. That was rude of them. But they got their heads handed to them in New Orleans and left, never to return as an army.

Even 1812 gave us something beautiful and tender. There was a bombardment at Fort McHenry. A young lawyer and writer was watching, Francis Scott Key. He knew his country was imperiled. He watched the long night in hopes the fort had not fallen. And he saw it—the rocket's red glare, the bombs bursting in air, gave proof through the night that our flag was still there.

And so to all writers (would-be, occasional and professional) and all editors too, down through our history: Happy 234th Independence Day. And to our British cousins: Nice growing old with you.

Freedom of Worship: an anorexic description of our rights

Fri, 02 Jul 2010 22:45:37 GMT

Chuck Colson is sounding the alarm: The government—at the highest levels—may be attempting to redefine the very meaning of religious freedom. If what Secretary of State Hilary Clinton said in a recent speech reflects a new direction in government policy, it seems the aim is clear: To kick faith out of the public square, to send Christians into the closet.

Jaroslaw Kaczynski are sanse duminica, arata o cercetare Gfk. Diferenta va fi facuta de mobilizarea celor doua tabere.

Fri, 02 Jul 2010 07:03:46 GMT

Cercetatea realizata de Gfk pentru cotidianul Rzeczpospolita indica un rezultat strâns în alegerile prezidentiale de duminica. Este cert doar ca avantajul foarte mare de care se bucura liberalul Komorowski (20% la începutul campaniei, micsorat la 11% dupa primul tur, în urma cu zece zile) s-a topit, iar alegerile sunt de-acum deschise oricarui rezultat.

Mai grav pentru liberalii lui Tusk & Komorowski este ca cercetarea Gfk, realizata telefonic, pe 1000 de repondenti, arata ca 49% dintre alegatori sunt hotarâti sa se duca sa-l voteze pe conservatorul Jaroslaw Kaczynski, iar 47% sunt la fel de determinati sa-i dea votul lui Komorowski. Institutul a spus ca nu poate evalua cum vor vota cei 4%, înca nehotarâti, iar analistii precizeaza ca în aceste conditii rezultatul va depinde de gradul de mobilizare a celor doua tabere.

Institutele serioase se feresc sa mai faca predictii clare dupa manipularile grosolane de la primul tur, în care partizanii mediatici ai lui Komorowski, Gazeta Wyborcza si TVN24, l-au dat drept câstigator detasat pe liberal. Se pare ca pe Kaczynski l-au avantajat prestatia buna de la dezbaterea de miercuri precum si atacurile la persoana la care a fost supus de catre politicienii liberali (seful grupului parlamentar al Platformei Cetatenesti, formatiunea liberala, si apropiat al lui Komorowski, Janusz Palikot, s-a distins in competitia de atacuri murdare).

In orice caz, exista evident sanse ca liberalii sa repete cosmarul electoral din 2005 (când Tusk a pierdut desi începuse cu un avantaj de 17% în fata lui Lech Kaczynski) . Iar noi nu le putem tine decât pumnii sa nu rateze reluarea acestui cosmar (De ce vrem sa câstige Jarek, si nu Komorowski). GMT

Cui nu-i place Decretul Ghimpu? (Dan Dungaciu)

Fri, 02 Jul 2010 00:44:45 GMT

Decretul presedintelui Mihai Ghimpu, care declara ziua de 28 iunie 1940 drept zi a ocupatiei sovietice, a generat reactii stupefiante. Cine ar fi crezut ca, dupa 20 de ani de independenta, o buna parte a promotorilor de opinie de la Chisinau, politicieni sau nu, se va bâlbâi jenant în fata unei chestiuni pe care toata lumea parea ca o considera de bun-simt? S-a recurs la tertipuri dintre cele mai spectaculoase si, în acelasi timp, hilare, iar figurile docte si îmbibate cu bibliografie ne convingeau, din spatele ecranului, ca „istoria nu trebuie amestecata cu politica", „nu e momentul", „nu exista un singur adevar" etc. (...)

Dincolo de efectul de hârtie de turnesol al spatiului public sau electoral din RM, Decretul Ghimpu genereaza o serie de consecinte ce se vor resimti acut de aici înainte. Mai întâi, el a sporit marja de dezbatere în interiorul AIE la un punct fara precedent (si care a facut-o sa trosneasca). Dar faptul ca nu s-a rupt extinde posibilitati discursului de tip Mihai Ghimpu, bazat pe valori, ceea ce va creste marja de miscare a PL în interiorul Aliantei. Apoi, Decretul Ghimpu genereaza discutii în societate si obliga la decizii, mobilizând o buna parte a unui electorat pâna acum inert sau dezamagit. Timpul ramas pâna la referendum si alegeri este unul favorabil „digerarii" acestui decret si repozitionarilor electorale. Citeste mai departe pe Voocea Basarabiei

CTP & AMP: �ntre resentimentul populist si sc�rba elitista

Thu, 01 Jul 2010 23:10:10 GMT

CTP este un caz notoriu de talent jurnalistic sugrumat de sofismul afectelor joase si emfaza mirarilor rudimentare. Tele-evanghelist ascetic al beznei si, deopotriva, un saman al disperarilor colectiviste, CTP are oricând la dispozitia ascultatorilor sai un set de presimtiri enorme si de vedenii monstruoase. (...)

Dupa necesarele campanii împotriva restauratiei neocomuniste din anii 1990, AMP a ales treptat logica însingurarii printre contemporani. Orice pagina de jurnal asternuta în vazul tuturor ne-a lasat cu impresia ca tara natala, România, spre deosebire de restul emisferei occidentale, n-o merita si n-o pretuieste cu adevarat. (...)

Cu orice interventie publica, AMP se invita atât la negocierile Guvernului cu FMI, cât si în Consiliul de Administratie al TVR; ar da lectii la Cotroceni, ar face cutarui ziar schema sedintelor de redactie, participând si la deliberarile Curtii Constitutionala. Tot AMP ar fi prima capabila sa deosebeasca binele si raul în arhivele CNSAS, ca si adevaratele amenintari nationale la întâlnirile CSAT. Dupa consultarea unui profesor oxonian ar face fisele de post la Institutul Diplomatic Român, trimitînd câte o telegrama spre vârful ierarhiei MAE. Doamnei AMP nu i-ar scapa nici lacunele programelor scolare de la Ministerul Educatiei; s-ar grabi apoi sa tina un speech în Parlamentul European, pe lânga discursuri de mobilizare în cercurile activistilor meta-politici. Tot ea, da, ea ne-ar juriza cartile-debut la Uniunea Scriitorilor, oficiind câteva seminarii despre tranzitie la dineurile cu oficialii UE. Doamna AMP vrea sa salveze România si cineva, cu mintea îngusta, se opune. Ce trista ignorare a unei multilaterale dezvoltari si ubicue perspicacitati! Text integral pe blogary.ro

Crin si Ilici pun de-o platforma pentru revolutie

Thu, 01 Jul 2010 09:03:40 GMT

Situatia se clarifica, în ciuda unor reticente ale lui Victor Ponta. Crin Antonescu a anuntat ca ar fi vorbit cu Ponta despre o platforma comuna pentru o guvernare de avarie: "Noi am stabilit sa avem niste discutii in zilele urmatoare sa incercam sa conturam, pentru orice eventualitate, o platforma sa-i spunem - niste elemente esentiale pe care le-am putea pune la baza unei alternative de guvernare, guvernare de avarie." Nicolaescu a confirmat discutiile, Vosganian, omul cu fitilul, a spus ca face parte din echipa de discutii. Adevarul e ca individul nu putea lipsea dintr-o combinatie care are un potential atât de exploziv.

Ponta a reactionat oarecum oparit sau a mintit pur si simplu: "Nu (am avut astfel de discutii - n.r.) inca, poate ca o sa avem la un moment dat."

A intervenit insa, decisiv, patriarhul stalinist Ion Iliescu, asigurandu-ne ca revolutia bunului-simt este pe maini bune: "Dialogul constructiv permanent (dintre PSD si PNL, n.r.) de conlucrare din pozitia pe care o au, de forte de opozitie, este utila, necesara, chiar obligatorie as spune, si ea poate sa puna bazele si unei platforme comune de guvernare în perspectiva, dupa viitoarele alegeri, de a veni împreuna la guvernarea tarii."

Macelaria Frunda

Wed, 30 Jun 2010 05:34:22 GMT

Ambasadorii SUA si Germaniei i-au explicat lui Gyorgy Frunda ca e bine sa tina cont de observatiile presedintelui Basescu privind Legea ANI, agentie urâta de revolutionarii ghevaro-castristi din PNL&PSD si distrusa de Curtea Constitionala.

Cum discutia trebuie sa se fi purtat intr-o limba de circulatie internationala (in orice caz nu in ruseste), Frunda nu a priceput nimic. A anuntat ca i-a dat asigurari ambasadorului SUA ca "legea va fi in concordanta cu drepturile omului", fara a preciza la care dintre "oameni" se refera. Si a purces la macelarirea legii mai abitir decat au facut-o venerabilii sai confrati imbatraniti in rele de la Curtea Consitutionala.

In consecinta, ambasadorul SUA, Mark Gitenstein, deosebit de activ in ultima vreme, a parasit cu totul limbajul diplomatic (Sunt dezamagit de legea ANI. Gyorgy Frunda nu m-a convins ca presedintele Basescu se insala):

"Lupta impotriva coruptiei are o importanta cruciala pentru companiile americane, pentru investitorii straini si pentru intreaga Romanie. Conform celui mai recent sondaj pe care l-am vazut, doar 16% dintre romani sunt multumiti de eforturile guvernului in lupta impotriva coruptiei. Legea, in forma sa actuala, limiteaza puterile ANI mai mult decat solicita decizia Curtii Constitutionale. Pozitia presedintelui[Basescu] vizavi de legea ANI mi s-a parut corecta. Senatorul Frunda mi-a cerut sa ma intalnesc cu el pentru a imi explica de ce presedintele se insala. Nu a reusit sa ma convinga pe mine, insa i-a convins pe cei mai multi dintre senatori. Sunt dezamagit mai ales ca stabilirea procedurii de urmat a depins de un singur vot (52-51)."

Gitenstein: Diminuati sectorul public!

Wed, 30 Jun 2010 01:07:08 GMT

Cristian Patrasconiu observase recent iesirile tot mai dese ale ambasadorului SUA la Bucuresti. Au fost declaratia privind subtirimea sectorului privat ("In România, doar 22% din populatie lucreaza în sectorul privat"), interviul acordat lui Cristian Câmpeanu în Romania libera ("Nu va mai puteti taxa unii pe altii la nesfârsit"), interviul acordat Mediafax (Reducerea pensiilor si salariilor, cea mai buna solutie; cresterea impozitelor, nepotrivita), interventiile facute, alaturi de ambasadorul Germaniei, în favoarea demersului de patrare a atributiilor ANI, agentia fiind însa macelarita de senatorii ghidati de Gyorgy Frunda.

Astazi, Gitenstein a vorbit la Camera de Comert Romano-Americana:

SUA isi doresc ca Romania sa nu devina doar o democratie libera, dar si o piata libera;
Unul dintre cele mai ingrijoratoare lucruri pe care le-am constatat este ca multi studenti, tineri de 18-20 de ani, doresc sa plece din Romania;
Trebuie sa aveti un sistem juridic si administrativ care ii incurajeaza pe tineri sa ramana aici;
Singura masura prin care sa ii incurajati este sa diminuati sectorul public si singura masura prin care se poate face acest lucru este prin masurile prezentate de AmCham;

Judecatorii "progresisti" (re)legalizeaza eutanasia �n Germania

Mon, 28 Jun 2010 22:22:48 GMT

Tribunalul Federal al Germaniei a dat o decizie istorica într-un caz de eutanazie. Erika K., o pacienta de 70 de ani aflata în coma, a fost ucisa de fiica acesteia prin taierea tubului de alimentare. Fiica actionase astfel la sfatul avocatului. Fapta sa a fost achitata, dar avocatul Wolfgang Putz a fost condamnat într-o prima instanta la 9 luni închisoare cu suspendare. Tribunalul Federal al Germaniei a hotarât sa anuleze condamnarea lui Putz, pe motivul ca Erika K îsi daduse consimtamântul ca sa fie omorâta.

Situatia e cu atât mai sinistra cu cât Germania nazista a fost prima tara care a legiferat eutanazia.

??Vincentiu Cernea, Anca Cernea

Precedentul creat de Tribunalul Federal înseamna ca, desi eutanazia sub orice forma este înca interzisa în Germania, practic, legea nu se mai aplica. Lucrurile s-au petrecut exact asa în Olanda, cu mult înainte de adoptarea unei legi care a permis eutanazia. Desi teoretic decizia tribunalului se refera la un caz în care pacienta îsi exprimase în prealabil dorinta de a muri, experienta din Olanda si Belgia arata ca eutanazia se practica fara probleme si asupra pacientilor care nu o doresc.

Pe scurt, chiar fara ca eutanazia sa fie permisa si reglementata legal prin decizia dezbatuta si votata de un parlament ales democratic, judecatorii progresisti deschid usa din dos pentru aceasta practica.

Prin urmare, cetatenii batrâni sau bolnavi aflati la voia unui anturaj care-i considera numai buni pentru eutanazie nu se mai bucura de garantii legale in privinta apararii vietii lor.

Situatia e cu atât mai sinistra cu cât Germania nazista a fost prima tara care a legiferat eutanazia (alaturi puteti vedea un poster de propaganda nazista care afirma ca o persoana bolnava genetic costa statul 50.000 DM pâna la vârsta de 60 de ani, bani platiti de germanii sanatosi).

In 1920 a aparut publicatia lui Karl Binding si Alfred Hoche, „Die Freigabe der Vernichtung lebensunwerten Leben” - “Permisiunea de a pune capat vietii fara valoare”, care argumenta ca fiind o practica umanitara si compasiva “a ajuta sa moara” pe cei care cer aceasta.

In anii 30, s-a început practicarea eutanaziei pe copiii handicapati mintal si nou-nascuti “cu defecte”. Curând dupa aceea, s-a introdus programul “mortii usoare” pentru adultii bolnavi incurabili si handicapati psihic. In acea etapa, motivele introducerii eutanaziei nu erau legate de rasism sau antisemitism. Evreii nu meritau “binefacerile” eutanaziei. Se pare ca în prima perioada a aplicarii eutanaziei asistate medical in Germania, au fost omorati cel putin 6 mii de copii. In anul 1939, de sustinerea si introducerea eutanaziei s-a ocupat grupa T4.

In programele T4 s-au folosit la început injectii de morfina, scopolamina si cianura, iar mai târziu – gazarea. Asupra scalei folosirii eutanaziei poate sta marturie gazarea într-una din principalele institutii ale T4 în decurs de 8 luni (anul 1941) a peste 10.000 de germani bolnavi psihic. Gazarea avea loc într-o baie cu banci, unde se introducea gaz din exterior prin micile orificii ale dusurilor. Este greu sa nu ne vina în minte asocierea acestui mod de a ucide bolnavi, cu exterminarea în celulele de gazare ale lagarelor de concentrare, a mii de oameni, de data aceasta nu bolnavi, ci sanatosi, doar incomozi or considerati o rasa inferioara. Se estimeaza ca numarul de persoane ucise ca rezultat al “mortii milostive” s-ar putea ridica la 400 de mii, fara a socoti victimele din lagarele de concentrare, unde s-au realizat in continuare aceste “programe” într-un fel mai putin “milostiv” si la scara mult mai mare.

Aceasta mostenire istorica sinistra împiedicase pâna acum Germania sa legifereze eutanazia. In ultimele decenii, Germania devenise un refugiu pentru un numar crescand de batrâni olandezi care se temeau de eutanazia ce li se poate aplica, cu sau fara consimtamant (cf rapoartelor Remmelink), in tara lor. De curând si Belgia a legiferat eutanazia.

Problema demografica

Mon, 28 Jun 2010 09:31:07 GMT

Iliescu se zbate pentru Statul Social

Sun, 27 Jun 2010 22:43:31 GMT

IT Morar se intreaba: A murit Ion Iliescu? dup ce Madame Blogary îi publica fisa de activitate.

N-a murit, uite-l ca se zbate pentru Statul Social. Ion Iliescu: "Cota unica este o greseala pentru ca cei cu venituri mari se descurca oricum" (Hotnews.ro)

Fratele Crin ce spune?

CEDO: Nu exista dreptul la "casatoria" �ntre homosexuali. Deocamdata.

Sun, 27 Jun 2010 09:17:19 GMT

??Articol de B.S. pentru Alianta Familiilor din Romania

Intr-o decizie cruciala, joi, Curtea Europeana a Drepturilor Omului (CEDO) a confirmat o hotarare a Curtii Constitutionale a Austriei, intarind astfel ca statele membre ale Consiliului Europei nu au nici o obligatie sa implementeze “casatoria” sau uniunile civile intre persoane de acelasi sex. [1]

In cazul Schalk si Kopf contra Austria, CEDO a stabilit ca homosexualii nu pot forta guvernul austriac sa le recunoasca legal, sub numele de casatorie sau altfel, coabitarea.

“Admiterea sau nu a casatoriei intre persoane de acelasi sex este lasata spre reglementare legii nationale din statul contractant”, se scrie in decizia CEDO, care totodata subliniaza ca articolul 12 al Conventiei Europene a Drepturilor Omului rezerva dreptul la incheierea casatoriei persoanelor de sexe opuse. [2]

Textul acestui articol este urmatorul:

“Dreptul la casatorie.
Incepând cu vârsta stabilita prin lege, barbatul si femeia au dreptul de a se casatori si de a întemeia o familie conform legislatiei nationale ce reglementeaza exercitarea acestui drept.”

In 2002, doi austrieci, Horst Michael Schalk si Johan Franz Kopf, au cerut ca oficialitatile din Viena sa le acorde licenta de casatorie. Intrucat au fost refuzati, pe motiv ca “mariajul” homosexual nu este legal in Austria, ei s-au adresat instantei, care le-a respins cererea. Cei doi si-au dus apoi cauza la Curtea Constitutionala, in fata careia au reclamat ca le sunt incalcate drepturile la respectul pentru viata privata si de familie si dreptul la non-discriminare.

Curtea Constitutionala de la Viena a respins actiunea intrucat, conform legii nationale, “conceptul de casatorie, legat fundamental de posibilitatea de a avea copii, nu este necesar sa fie extins la relatii de un tip diferit.” Curtea citeaza o hotarare precedenta a CEDO care stabilea ca restrictia casatoriei la acest concept “traditional” este “justificata in mod obiectiv”.

Codul Civil austriac stabileste ca o casatorie se poate incheia cand “doua persoane de sex opus isi declara intentia legala de a trai impreuna in matrimoniu indisolubil, de a procrea si a de-si creste copiii si de a se sprijini reciproc”.

In ianuarie acest an, Austria a legalizat parteneriatul civil pentru persoane de acelasi sex, insa a pastrat definitia traditionala a casatoriei.

In proces s-au implicat, in calitate de intervenienti de partea statului austriac, guvernul Marii Britanii (tara in care casatoria homo este legala!) si Centrul European pentru Lege si Justitie (ECLJ, un ONG de juristi conservatori) iar de partea petentilor, Asociatia Internationala a Lesbienelor si Homosexualilor (ILGA).

Directorul ECLJ, Gregor Puppinck, a caracterizat decizia CEDO drept “o victorie extrem de importanta”. Insa, in acelasi timp, el avertizeaza ca limbajul “precaut” al hotararii CEDO implica o posibila acceptare in viitor a unui “drept al omului” la parteneriate recunoscute de stat. Chestiunea face parte dintre “drepturile in evolutie” in care statele sunt “inca libere” sa decida singure, se arata in textul redactat de Curte.

In ciuda deciziei, evident pozitive pentru aparatorii valorilor familiei, e de remarcat ca, pentru prima data, CEDO a stabilit ca relatia stabila a unui cuplu coabitant de acelasi sex cade, totusi, in interiorul notiunii de “viata de familie” (vezi par. 93 redat mai jos).

ILGA, una din organizatiile de lobby foarte influente, si-a exprimat dezamagirea in legatura cu decizia Curtii insa a precizat ca textul “reflecta un tot mai mare consens europen” in ce priveste acceptabilitatea relatiilor homosexuale. “Intrucat tot mai multe tari admit recunoasterea legala a cuplurilor de acelasi sex, Europa ca intreg se indreapta spre recunoasterea egalitatii depline a famililiilor de acelasi sex.”

Redam mai jos cateva pasaje in original din textul redactat ca urmare a hotararii CEDO de joi, 24 iunie 2010:

“53. Article 12 enshrined the traditional concept of marriage as being between a man and a woman. The court acknowledged that a number of contracting states had extended marriage to same-sex partners, but went on to say that this reflected their own vision of the role of marriage in their societies and did not flow from an interpretation of the fundamental right as laid down by the contracting states in the Convention in 1950.”

“55. [...] However, in contrast, all other substantive articles of the Convention grant rights and freedoms to ‘everyone’ or state that ‘no one’ is to be subjected to certain types of prohibited treatment. The choice of wording in article 12 must thus be regarded as deliberate. Moreover, regard must be had to the historical context in which the Convention was adopted. In the 1950s marriage was clearly understood in the traditional sense of being a union between partners of different sex.”

“61. [...] the question whether or not to allow same-sex marriage is left to regulation by the national law of the Contracting State.”

“93. The Court notes that since 2001, when the decision in Mata Estevez was given, a rapid evolution of social attitudes towards same-sex couples has taken place in many member States. Since then a considerable number of member States have afforded legal recognition to same-sex couples (see above, paragraphs 27-30). Certain provisions of EU law also reflect a growing tendency to include same-sex couples in the notion of ‘family’.”

94. In view of this evolution the Court considers it artificial to maintain the view that, in contrast to a different-sex couple, a same-sex couple cannot enjoy “family life” for the purposes of article 8. Consequently the relationship of the applicants, a cohabiting same-sex couple living in a stable de facto partnership, falls within the notion of “family life”, just as the relationship of a different-sex couple in the same situation would.

—-
Nota:

[1]. Pentru statele membre UE, acesta este un lucru cunoscut deja in virtutea “principiului subsidiaritatii”, enuntat de art. 9 al Cartei Drepturilor Fundamentale a UE: “Dreptul la casatorie si la fondarea unei familii va fi garantat in conformitate cu legile nationale care guverneaza exercitarea acestor drepturi.” A nu se uita insa ca jurisdictia CEDO cuprinde nu doar statele din UE, ci toate cele 47 de tari membre ale Consiliului Europei.
[2]. In urma cu doi ani, dupa “Rezolutia Catania” – recomandare a Consiliului Europei catre statele membre de acordare a unui statut legal cuplurilor de acelasi sex – televiziunile de stiri romanesti, in special Realitatea TV, au pastrat stirea cateva zile, ba au organizat chiar dezbateri gretoase sub titlul “Ultimatum pentru casatoriile homosexuale” (?!), desi Rezolutia Catania nu are nici o putere legala sau de obligatie. Am dori sa vedem acelasi interes pentru subiect si acum, cand situatia este pe dos, ba chiar mai mult, intrucat deciziile CEDO sunt obligatorii. Sau poate le cerem prea mult?!

Celalalt vulcan european - statul social (Victor Davis Hanson)

Fri, 25 Jun 2010 22:37:54 GMT

The Other European Volcano (NRO)

Cu cinci ani în urma, Uniunea Europeana se închipuia un soi de triumfalist sfârsit al istoriei. Socialismul democratic urma sa se raspândeasca în mod organic în est si sud, recivilizând vechiul Tratat de la Varsovia si Balcanii prin impunerea de drepturi din leagan pâna-n mormânt, sindicalism de stat si pacifism utopic. Nu e de mirare ca Turcia a implorat, umilindu-se adesea, sa-i fie permisa intrarea în aceasta uniune din ce în ce mai perfecta.

Aici (n.trad. - în SUA), progresistii ne-au predicat adesea ca aproape tot ce facea Europa era mai bine: transport public subventionat, studii universitare gratuite, concediu extins de maternitate, pensionare anticipata si diplomatia unei “puteri soft”. Intr-adevar, campania prezidentiala a lui Obama a fost în anumite aspecte un referendum mascat privind europenizarea. Iar odata ce a fost ales, deciziile presedintelui de a creste taxele, de a extinde administratia, de a expropia unele industrii private, de a creste exponential deficitele, de a subventiona ecologismul si de a-i pune pe inamici în balanta cu aliatii externi au reprezentat esenta unionismului european.

Putini au dorit sa auda atunci cand s-a atras atentia – cu mult inainte de tragedia greaca – ca în teme fundamentale precum demografia si imigratia, viitorul Uniunii Europene e sumbru. Ideea ca, in termeni istorici, socialismul, agnosticismul, pacifismul si hedonismul nu erau doar interrelationate ci si suicidale pentru civilizatie era considerata excentrica.

Mai mult, chiar in epoca socialismului zgomotos, notiunea de "clasa" a Vechii Europe a facut dificila asimilarea imigrantilor islamici. Spre deosebire de alti nou-veniti, nord-africanii si turcii si-au directionat resentimentele prin fundamentalismul religios. Ceva caracteristic gazdelor lor europene – pacifismul, perspectiva liberala în materie de sex, proclamatiile agnostice si ateiste - i-au infuriat pe musulmani cum nici Marele Satan nu a izbutit. Cu cât a incercat sa menajeze Islamul în afara granitelor dar si acasa, în relatie cu propria subclasa musulmana neadaptata, cu atât Europa liberala a fost dispretuita ca fiind slaba, decadenta si, cel mai grav, din ce in ce mai irelevanta.

CIteste si Uniunea Europeana: o coalitie a iresponsabilitatii (George F. Will)

Putini au dorit sa auda atunci cand s-a aratat ca, în termeni de putere militara traditionala, Europa era aproape fara aparare, incapabila sa se protejeze în fata agresiunii rusesti, Islamului radical sau a Iranului ce va deveni curând nuclear. Participarea ei reticenta la razboiul anti-taliban, salutata calduros de Washington, doar a facut mai clare toate acestea. Se pare ca tehnocratii de la Bruxelles considerau ca se terminase însasi epoca neanderthaliana a razboiului. Diplomati docti de la Haga si ONU aveau sa proclame “diferentele” care izvorasc fie din neintelegeri, fie din inechitati materiale ce puteau fi prevenite, în fata conceptului tucididean de onoare, teama si interes subiectiv, inerente conditiei umane si îndiguite de concepte "fosilizate" precum pregatirea militara si capacitate de disuasiune. Europenii considerau simplista, sau cel putin problematica, invocarea acestei pretentii in legatura cu reteaua de siguranta a NATO si bugetul apararii in SUA.(...)

Realitatile unei cresteri relativ modeste in ultimul deceniu in comparatie cu alte economii avansate, somajului ridicat si cronicizat in Europa, stagnarii productivitatii muncii, realitati produse de modelul socialist european, au fost intotdeauna minimalizate sau, cel putin, contrapuse “calitatii vietii”. Cui sa-i pese ca, în ultimul deceniu, majoritatea Europei înregistra doar 50 - 75 % din rata de crestere economica anuala a SUA, ca se zbatea cu o rata a somajului de 10% ori ca descuraja înfiintarea noilor companii când niciunde în lume nu se gasea o mai buna "calitate a vietii" ca în Europa?

De mirare la implozia greceasca nu este ca a venit atât de repede, ci mai degraba ca i-a luat atât de mult pâna sa apara, date fiind fenomenele paneuropene de iesire timpurie la pensie, scadere a populatiei, sectoarele publice balonate si militantismul sindical. Intr-un anumit sens, visul Uniunii Europene – un socialism democratic continental care sa ofere occidentalilor o antiteza la Statele Unite – este acum spulberat. Sa vedem motivele :

1. Expansiunea UE probabil ca s-a terminat. Ironia este ca cei care doresc sa devina membri, precum Turcia, vor fi poate usurati si nu invidiosi sau dezamagiti amarnic pentru ca sunt exclusi. In cel mai rau caz, Turcia poate sa-si aranjeze registrele contabile si sa-si devalorizeze moneda când vrea, fara creditori internationali care sa si aiba un control de facto asupra guvernului, ca în cazul Greciei. Nu vom auzi de decizii de extindere a UE în urmatorii ani. Mai degraba, vom auzi dezbateri despre retrageri voluntare sau fortate. In cel mai bun caz, întreaga schema nefunctionala va reveni la ideea originala a câtorva natiuni europene occidentale care sa accepte sa-si integreze lejer economiile, si sa adopte o politica externa comuna în cadrul NATO.

2. Asadar sistemul comunizant paneuropean se destrama. Izbitor în lupta greco-germana nu este ca niste creditori avari sunt înfuriati de datornicii risipitori, sau chiar invidiosi, clientul mai slab care îi poarta pica patronului puternic si dispretuitor, ci cât de repede amintirile anului 1939 se agita de-a lungul continentului în timp ce pojghita subtire a fratiei socialiste europene este sparta. Mediile germane si elene aproape imediat au reluat lupta celui de al Doilea Razboi Mondial – grecii au cerut despagubiri de razboi mai mari si înapoierea pretinsului aur furat. Nemtii au fost doritori de a lua în schimb insulele grecesti nelocuite, dar pitoresti. Vechea teama europeana a unei Germanii puternice, distante si suparate a iesit la suprafata, împreuna cu stereotipele despre (lenesii si) iubitorii de soare mediteraneeni care au nevoie de pomana de la harnicii si sobrii (dar recii si nemilosii) nordici.

3. E foarte posibil ca NATO sa treaca dincolo de UE, pe masura ce laudarosenia armatei de reactie rapida moare sub propria-i slaba lovitura. Din ce se vede, oricum nu exista motive ca alianta NATO sa existe - afara de motivele initiale. Asta înseamna ca, în curând, europenii vor vrea sa vina americanii mai mult ca oricând (acum în epoca Obama, când o America socializanta, doborâta de datorii, pare ca nu vrea sa vina), rusii bogati în petrol sa plece (când fostele republici sovietice si est-europenii vor vedea ca asigurarile din trecut ale Vestului sunt goale de continut), si Germania sa fie la pamânt (la gândul paranoic ca este foarte posibil sa mearga pe drumul ei si sa faca cu banii ce a facut cu armata). Asa ca, oricât ar parea de ciudat, pe masura ce UE slabeste, europenii vor privi din ce în ce mai mult spre NATO. Pe masura ce li se duc banii iar vederile utopice despre aparare se arata a fi la fel de suspecte ca pretentiile lor economice, natiunile UE vor fi mai fericite ca oricând cu umbrela americana. Intr-adevar, daca Turcia o sa vrea sa survoleze ceas de ceas insulele Egee sau sa si arate muschii Ciprului, ma îndoiesc ca armata greaca, care va deveni în curând o gluma, va putea sa se împotriveasca sau ca îi va pasa de asta vreunui nord-european îndepartat.

4. Socialismul democratic s-a aratat neviabil si acesta devine subtextul unei mari parti din furia populara contra Obamismului. Dupa septembrie 2008, caderea burselor pe Wall Street ar fi trebuit sa duca la un plebiscit asupra contradictiilor intrinseci ale capitalismului. Dar în acelasi timp, multi s-a întrebat de ce atunci unii europeni mai întelepti continuau sa si îndrepte economiile catre deschidere mai degraba decât spre sporirea guvernului, taxe si birocratie. De fapt, daca e ca Statele Unite sa ramâna o economie deschisa de piata, ele vor supravietui lui septembrie 2008 mult mai bine decât pot europenii sa supravietuiasca crizei din Grecia si urmarilor sale, în mare parte pentru ca, în ciuda lui Obama, America este mult mai antreprenoriala si usureaza mai mult afacerile. Statele americane sunt integrate într-un fel care nu exista în Europa. Californienii pot sa nu-i placa în acest moment pe cei din Arizona, dar animozitatile dintre ei nu afecteaza dolarul american, Rezerva Federala si securitatea sociala în felul în care confruntarea eleno-germana a pus în discutie politicile financiare de baza, reglementarea si pensiile – pe lânga diferentele lingvistice, culturale si istorice. Ne place sau nu, Europa, si mai ales Grecia, sunt o hârtie de turnesol pentru America. Pentru detalii, se poate cauta Grecia + California pe Google în cam 60 milioane rezultate.

O data ce va cadea coaja birocratica, o sa vedem ca niciodata multe din ranile deschise ale UE. Revoltele din Grecia sunt instructive, lumea priveste socata cum prezumtivii beneficiari ai darniciei mondiale se dezlantuie împotriva binefacatorilor lor. Sa împodobesti Acropole cu secera si ciocanul pare un fel ciudat de a convinge capitalistii sa îi împrumute pe socialisti la începutul unui sezon turistic care ar trebui sa le salveze viata. Insa, când un dependent si-a taiat cheltuielile voluntar sau a simtit recunostinta pentru patronul sau? Putem foarte bine sa vedem mult mai multa violenta pe masura ce criza se raspândeste în Europa de Sud.

Unei întregi generatii care a fost cocolosita ca socialismul e un drept din nastere, fara memorie directa despre greutatile Depresiunii, ale celui de-al Doilea Razboi Mondial, reconstructiei postbelice, sau a faliilor de dupa violenta de stânga din Spania, Italia si Grecia, i se va cere curând sa renunte la cea mai mare parte din acesta. Cum se va duce economia etatizata asa se vor duce si fandoselile europene cu protectia radicala a mediului subventionata de stat, negarea sclifosita a fundamentalismului islamic si sperietoarea cu imperialismul american. Acestea au fost totdeauna ideologiile fanteziste ale unei populatii subventionate si înstarite. Sunt cu siguranta dincolo de mijloacele unor cetateni mult mai saraci si mai furiosi care trebuie acum sa traiasca într-o lume mult mai putin binevoitoare.

Povestea Uniunii Europene nu este numai nevoia a plati cautiunea pentru Grecia si scremetele pentru a o gasi, ci mai degraba demult adormitele tensiuni care o înconjoara. Pe scurt, în Europa nu e doar un vulcan, iar al doilea începe sa erupa si el.

Victor Davis Hanson is a classicist and historian at the Hoover Institution, Stanford University, and editor, most recently, of Makers of Ancient Strategy: From the Persian Wars to the Fall of Rome.

Crin si Ponta i-au salvat lui Ilici Statul Social. Si ne-au �ngropat pe noi.

Fri, 25 Jun 2010 06:50:02 GMT

Cei care plangeau de mila bugetarilor si pensionarilor la sedintele de dresaj ale Antenei3 si RealitatiiTV vor baga acum mâna în buzunar ca sa plateasca. Iluzia pastrarii pensiilor va fi spulberata de preturi marite si de inflatie. Multi vor intelege abia acum, la 20 de ani de la comedia jucata de Ilici, relatia directa dintre taxe&impozite si salariile bugetarilor&pensii. Vor intelege ca (mai ales intr-o situatie de criza in care nici macar tari precum Spania nu mai reusesc sa obtina imprumuturi) niciun guvern nu are mai multi bani de dat decat cei pe care îi ia de la cetatenii sai.

E o lectie dura de economie reala prin care vom trece cu totii, consolati fiind doar la gândul ca si cei care au lacrimat timp de-o luna la manipularile mogulilor vor avea de achitat cativa ani de-acum înainte nota de plata. Caci "statul social" cu cheltuiala se tine. Recunostinta vesnica merita PNL pentru mareata impostura în care performeaza din 2007 încoace.

Citeste si Curtea Constitutionala e neconstitutionala (Traian Ungureanu)

Gitenstein: Reducerea pensiilor si salariilor, cea mai buna solutie; cresterea impozitelor, nepotrivita (interviu Mediafax)

Fri, 25 Jun 2010 03:14:30 GMT

Stire Mediafax

Intrebat daca masurile de reducere a salariilor cu 25% si a pensiilor cu 15% sunt cele mai bune masuri care puteau fi luate de Guvernul român, ambasadorul a spus:

"Sunt niste solutii mai bune decât oricare alte solutii pe care le-am auzit. Aproape toate partidele politice au fost implicate în luarea deciziilor politice care au dus la cresterea deficitului bugetar, fie în luarea deciziei de a împrumuta bani în conditii foarte clar stabilite. Toate partidele au stiut foarte bine care vor fi consecintele deciziei lor", a spus ambasadorul.

El a adaugat ca s-a stiut de la început ca deficitul trebuie mentinut sub un anumit prag iar pentru aceasta erau necesare fie taieri de cheltuieli, fie cresteri de impozite.

"Cresterea impozitelor nu este o solutie. Cred ca Mugur Isarescu a avut dreptate: cresterea taxelor nu este o masura de luat în mijlocul recesiunii. Noi nu facem asa ceva în Statele Unite si cred ca nici aici nu ar trebui luate astfel de decizii. Deci ce alta solutie exista? (...) Aveati nevoie de o alta transa pentru a va sustine economia. Sincer, nu era alta optiune", a comentat ambasadorul.

Citeste si:

Gitenstein: "Nu va mai puteti taxa unii pe altii la nesf�rsit"

Thu, 24 Jun 2010 08:34:59 GMT

Interviu publicat de Romania libera

Rl: Anul acesta aniversam 130 de ani de relatii diplomatice bilaterale. N-a fost un drum tocmai lin... Încotro ne îndreptam astazi?

MG: Ne îndreptam în directia buna si devenim din ce în ce mai apropiati. Ca americani, nu cred ca avem un prieten mai bun si mai de încredere decât România în aceasta parte a lumii. Se întâmpla o multime de lucruri în perioada aceasta, exista o mare tensiune economica si acest lucru pune la încercare multe relatii. Este ironic, dar România se descurca probabil mai bine ca alte tari din regiune. Cu toate acestea, românii iau decizii foarte dure, dar necesare iar pentru noi este îmbucurator. Politica aici este extrem de conflictuala, dar asa este si în Statele Unite acum.

Sunt foarte satisfacut de faptul ca România si-a sporit activitatea în cadrul NATO, ca are un rol important în Afganistan si sunt convins ca va continua sa joace acest rol. Suntem foarte fericiti pentru decizia privind scutul antiracheta. Asadar, relatia strategica devine mai strânsa pe zi ce ce trece, ceea ce e bine.(...)

Rl: România a fost lovita puternic de criza economica dar, cu toate acestea, românii nu par înclinati sa dea vina pe „capitalismul american". Care este responsabilitatea Americii în aceasta criza?

MG: Statele Unite îsi revin acum. Cred ca am luat deciziile dificile in privinta administrarii - din punctul de vedere al reglementarii - institutiilor noastre financiare. Exista multi actori internationali responsabilitati pentru ce s-a întâmplat. Cred însa ca ceea ce se întâmpla acum în Europa este o problema pe care, în mare, europenii si-au creat-o singuri. Si, ca sa fiu sincer, am impresia ca România este mult mai afectata de ce se întâmpla în tarile vest-europene decât de ceea ce fac sau au facut Statele Unite.

Rl: Saptamâna trecuta ati mentionat ca numai 22% din români sunt angajati în sectorul privat. Ce înseamna aceasta cifra?

MG: Este un procent foarte scazut. Am citit în ziare ca trebuie sa reformati sectorul public. Trebuie sa fie mai eficient si, probabil mai redus ca dimensiuni. Pentru dezvoltarea economiei, este necesara dezvoltarea sectorului privat. Este în folosul fiecarui barbat, femeie si copil din România când ai investitii straine care vin în tara si, înca si mai important, când generati, prin intermediul propriilor piete, cresterea economica si consolidarea companiilor românesti. Asa se dezvolta toate pietele libere si democratiile occidentale. Nu mai puteti sa va taxati unii pe altii la nesfârsit si sa va platiti unii pe altii la nesfârsit. Nu asa creste o economie. Si, la urma urmei, acesta este scopul principal aici: sa cresti Produsul
Intern Brut pe cap de locuitor si daca faceti asta, atunci fiecare român va avea mai multi bani de cheltuit pentru vacante în România. (...)

Citeste si:

Rl: De câte ori un ambasador american se pronunta public împotriva coruptiei din România, este „pus la punct" de oricine de afla la putere în acel moment. Acum a venit rândul dvs. Ati fost printre putinii diplomati - daca nu singurul - care v-ati exprimat nemultumirea fata de modul în care autoritatile au gestionat problema Agentiei Nationale de Integritate. Care a fost raspunsul autoritatilor?

MG: Cel mai important raspuns a venit din partea presedintelui care a retrimis legea Parlamentului si a cerut legislativului sa revina asupra ei. De fapt, Camera
Deputatilor a facut o lege foarte buna. Am fost foarte multumiti de legea aceea si acum speram ca presedintele si ONG-urile sa convinga Senatul sa adopte proiectul de lege propus de Camera. Aceasta este solutia potrivita la o problema legala dificila. Ati avut decizie a Curtii Constitutionale care a ucis legea iar ministrul Predoiu si Camera Deputatilor au trebuit sa ajusteze legea dar fara a încalca decizia Curtii si fara a risca o noua decizie defavorabila. Si asta au încercat sa faca. Cred ca asta face Camera Deputatilor.

Rl: Cât de mult afecteaza coruptia investitiile americane în România? Sau absenta lor?

MG: E unul dintre factori. Companiile americane se supun Legii Practicilor de Coruptie în Strainatate si, deci nu se pot angrena în asemenea activitati. Daca ar face-o, eu as raporta autoritatilor de la Washington iar ei stiu lucrul asta. În primul rând, pentru ei asta dezechilibreaza competitia. În al doilea rând, capitalismul e flexibil, investitiile pot fi retrase si plasate în alta parte. Poti sa mergi foarte bine în Slovenia sau în Bulgaria asa cum poti merge în Germania sau în România. Investitorii vor alege tara unde au cea mai mare transparenta si unde pot avea cea mai mare previzibilitate în ceea ce priveste statul de drept, unde au cei mai competenti birocrati. Iar coruptia împiedica existenta acestora. Deci e dezavantajos pentru România sa nu rezolve aceasta problema.

Rl: Daca americanii nu vin, atunci sunt sanse bune sa vina rusii sau chinezii, iar ei nu au scrupule...

MG: E adevarat. Dar e la fel de periculos si pentru ei, pentru ca lucrurile se pot schimba. Daca procesul nu e transparent... Acolo unde oamenii aflati la putere fac legea, în loc sa se supuna legilor tarii, domniei legii, oamenii pot fi înlocuiti, iar chinezii pot fi în gratii un an si pe urma pot fi aruncati pe usa afara. Nu e cel mai bun mod de a face afaceri, deci e periculos si pentru ei.

Dialog antologic Fota-CTP

Thu, 24 Jun 2010 06:05:31 GMT

CTP: Ce vârsta aveti?

Fota: 45 de ani

CTP: Deci ati fi putut colabora cu Securitatea.

Fota: Si dumneavoastra.

CTP: Da. Si eu. Dar dumneavoastra va comportati ca o persoana antrenata de Securitate.

Fota: Iar dumneavoastra va comportati ca o persoana care se poate sa fi avut legaturi si dincolo de securitate. Ce valoare au afirmatiile astea?

CTP: Stiti care e valoarea? Se uita lumea la noi si lumea apreciaza. Oamenii apreciaza acum care dintre noi se comporta ca un securist si care nu.

Fota: Dar ca un KGB-ist care dintre noi se comporta? De ce va uitati in jos? (Via Victor Roncea)

Si o constatare a lui George Damian in ziuaveche.ro:

"Daca am fi avut prin ziare si televiziuni reclame la CET Govora si CFR nu ar fi zbierat nimeni ca se incalca libertatea de exprimare. Daca banii de publicitate guvernamentala ar fi fost gospodariti ca pe vremea guvernarii Adrian Nastase nu s-ar fi ingrijorat nimeni de Strategia de Aparare. Daca Posta si minele de sare ar fi fost concesionate sau privatizate la timp am fi avut discutii televizate lipste de isterie. Asa, cu intarzierea inacceptabila a unor privatizari fructoase nu putem face altceva decat sa ne plangem ca dispare libertatea de exprimare."

In memoriam eroii sublocotenent (p.m.) Dan Ciobotaru si sublocotenent (p.m.) Paul Caracuda

Thu, 24 Jun 2010 05:48:23 GMT

Sergentul major Dan Ciobotaru si caporalul Paul Caracuda executau o misiune de lupta pe autostrada A1 Kabul-Kandahar. La aproximativ 30 de kilometri de Qalat, autovehiculul de tip HUMVEE în care se aflau a fost atacat cu un dispozitiv exploziv improvizat, actionat de la distanta. În urma deflagratiei, cei doi militari si-au pierdut viata.

Sergentul major Dan Ciobotaru, promotie 2007, avea 28 de ani si era necasatorit. Caporalul Paul Caracuda, în vârsta de 36 de ani, era angajat în Ministerul Apararii Nationale din anul 1996, era casatorit si avea doi copii.

Citeste si Sunday Times: Iranienii îi antreneaza pe talibani în mânuirea dispozitivelor explozive improvizate

Mesaj de condoleante din partea presedintelui României:

„Îmi exprim profundul regret pentru încetarea din viata a sergentului-major Dan Ciobotaru si a caporalului Paul Caracuda, care au servit tara cu abnegatie si au dat dovada de curaj în misiunea din Afganistan.

Prin devotamentul, altruismul si jertfa lor vor ramâne în amintirea camarazilor si a tuturor românilor.

În aceste momente de grea încercare, transmit sincere condoleante familiilor militarilor Dan Ciobotaru si Paul Caracuda.

Dumnezeu sa-i odihneasca!”

DECLARATIA AMBASADORULUI SUA MARK GITENSTEIN LA MOARTEA A DOI SOLDATI ROMÂNI ÎN AFGANISTAN

Am fost întristat sa aflu despre moartea celor doi curajosi soldati din Batalionul 33 Manevra, cazuti la datorie ieri, în timp ce efectuau o misiune de patrulare în apropierea orasului Qalat. În numele Guvernului SUA, vreau sa adresez cele mai sincere condoleante familiei, prietenilor si camarazilor sai de arme pentru pierderea suferita.

Poporul american le este foarte recunoscator acestor soldati care au facut sacrificiul suprem si tututor soldatilor români pentru curajul si hotarârea lor neclintita. România este un partener si aliat ferm si are contributii cruciale la misiunea NATO în Afganistan de lupta împotriva terorismului si aparare a drepturilor si libertatilor poporului afgan.

Daca se prabuseste Israelul, ne prabusim cu totii (Jos� Mar�a Aznar)

Tue, 22 Jun 2010 05:39:04 GMT

De prea multa vreme nu da bine sa vorbesti în favoarea Israelului. Dupa recentul incident de la bordul unui vas din Mediterana plin cu activisti anti-israelieni, e greu sa gândesti sa promovezi o cauza mai putin populara.

În mod unic în Occident, Israelul este singura democratie a carei însasi existenta a fost pusa în discutie înca de la început. Din prima clipa a fost atacata de vecinii sai cu arme conventionale de razboi. Apoi a trebuit sa se confrunte cu terorismul, care a culminat cu val dupa val de atacuri sinucigase. Acum, la porunca islamistilor radicali si ai simpatizantilor lor, se confrunta cu o campanie de delegitimizare prin mijlocirea legislatiei internationale si diplomatiei.

Într-o lume ideala, asaltul facut de comandourile israeliene asupra vasului Mavi Marmara nu s-ar fi sfârsit cu noua morti si douazeci de raniti. Într-o lume ideala, soldatii ar fi fost primiti pasnic pe vas. Într-o lume ideala, nici un stat, cu atât mai putin un aliat recent al Israelului ca Turcia, ar fi sponsorizat si organizat o flotila a carui singur scop a fost sa creeze o situatie imposbila pentru Israel: sa îl faca sa aleaga între a reununta la politica sa de securitate si la blocada navala, sau a ridica asupra-si mânia lumii.

În purtarea noastra fata de Israel, trebuie sa spuberam pâcla rosie a furiei care înoreaza adesea judecata. O abordare rezonabila si echilibrata ar trebui sa cuprinda urmatoarele realitati : în primul rând, statul Israel a fost creat în urma unei decizii a ONU, asadar legitimitatea sa nu trebuie pusa în discutie. Israelul are institutii democratice adânc înradacinate. Este o societate dinamica si deschisa care a atins în mod repetat excelenta în cultura, stiinta si tehnologie.

În al doilea rand, datorita radacinilor, istoriei si valorilor sale, Israelul este pe deplin o tara occidentala. Într-adevar, este o tara occidentala normala, care însa se confruntata cu împrejurari anormale.

În mod unic în Occident, este singura democratie a carei însasi existenta a fost pusa în discutie înca de la început. Din prima clipa a fost atacata de vecinii sai cu arme conventionale de razboi. Apoi a trebuit sa se confrunte cu terorismul, care a culminat cu val dupa val de atacuri sinucigase. Acum, la porunca islamistilor radicali si ai simpatizantilor lor, se confrunta cu o campanie de delegitimizare prin mijlocirea legislatiei internationale si diplomatiei.

Ceea ce ne uneste este refuzul concesiilor în ce priveste dreptul Israelului de a exista si de a se apara. Nu este numai o grava greseala morala, ci si o grava eroare strategica ca tarile vestice sa se aseze de partea celor care pun în discutie legitimitatea Israelului, sa se joace pe la organisemele internationale cu chestiunile vitale ale securitatii Israelului, sa fie împaciuitori cu cei care se opun valorilor Occidentului în loc sa se ridice în mod viguros în apararea acestora.

La saizeci si doi de ani de la creare, Israelul înca lupta pentru supravietuire. Pedepsit cu bombe care ploua din Nord si din Sud, amenintat cu distrugerea de un Iran care tinteste sa achizitioneze arme nucleare si înghesuit de prieteni si de dusmani, Israelul se pare ca nu a avut nici un moment de pace.

E de înteles ca timp de ani de zile, atentia Vestului a fost concentrata pe procesul de pace dintre israelieni si palestinieni. Însa daca acum Israelul este în pericol si toata regiunea aluneca catre un îngrijorator viitor problematic, aceasta nu se datoreaza lipsei de întelegere între parti cu privire la modul de rezolvare a conflictului. Parametrii oricarui acord de pace sunt clari, oricât de greu ar parea pentru ambele parti sa faca ultima sfortare pentru o întelegere.

Adevaratele amenintari la stabilitatea regionala trebuie gasite în cresterea radicalismului islamic care vede în distrugerea Israelului o împlinire a destinului sau religios si, totodata, în Iran, cu ambitia sa pentru hegemonie regionala. Ambele fenomene sunt amenintari care afecteaza nu numai Israelul, dar si Vestul în mod extins si lumea în general.

Miezul problemei se afla în maniera ambigua si uneori eronata în care prea multe tari reactioneaza acum la situatie. Este usor sa blamezi Israelul pentru toate problemele din Orientul Mijlociu. Unii chiar actioneaza si vorbesc ca si cum o noua întelegere cu lumea musulmana ar putea fi atinsa daca am fi pregatiti sa jertfim statul evreu pe altar. Aceasta ar fi o nebunie.

Israelul este linia noastra de aparare într-o regiune turbulenta care în mod constant risca sa cada în haos, o regiune vitala pentru securitatea energetica datorita supradependentei noastre de petrolul din Orientul Mijlociu, o regiune care este linia frontului în lupta cu extremismul. Daca se duce Isralul, ne ducem toti. A apara dreptul Israelului de a exista în pace, înauntrul unor granite sigure, cere un grad de claritate morala si strategica care prea adesea pare sa fi disparut din Europa. Statele Unite dau semne îngrijoratoare ca se îndreapta în aceiasi directie.

Occidentul trece printr-o perioada se confuzie cu privire la forma viitorului lumii. În mare parte, aceasta confuzie este cauzata de un fel de îndoiala masochista asupra identitatii noastre, de domnia corectitudinii politice, de un multiculturalism care ne îngenuncheaza în fata altora, si de un secularim care - ironia ironiilor! - ne orbeste chiar atunci când suntem confruntati cu jihadisti care promoveaza cea mai fanatica întrupare a credintei lor. A lasa Israelul în voia soartei, acum mai mult decât oricând, ne-ar servi numai ca sa ne arate ce adânc ne-am scufundat si cât de inexorabil apare acum declinul nostru.

,,	Israelul este o parte fundamentala a Occidentului. Occidentul este ceea ce este datorita radacinilor sale iudeo-crestine. Daca elementul evreiesc al acestor radacini este rasturnat si este pierdut Israelul, atunci suntem si noi pierduti.

Asa ceva nu poate fi pemis. Motivat de nevoia de a se reconstrui valorile occidentale, exprimând profunda îngrojorare pentru valul de agresiune împotriva Israelului, si constient fiind de faptul ca slabirea Israelului este slabirea noastra, am hotarât sa promovez o noua initiativa numita Prietenii Israelului, cu ajutorul unor persoanlitati proeminente, printre care David Trimble, Andrew Roberts, John Bolton, Alejandro Toledo (fostul presedinte al Peru), Marcello Pera (filosof si fost presedinte al Senatului Italian), Fiamma Nirenstein (politician si scriitor italian), expertul financiar Robert Agostinelli si intelectualul catolic George Weigel.

Nu este în intentia noastra sa aparam o anumita politica a unui anumit guvern al Israelului. Sprijinitorii acestei initiative sunt convinsi ca vor fi uneori în dezacord cu hotarârile luate la Ierusalim. Suntem democrati si credem în diversitate.

Cu toate acestea, ceea ce ne uneste este refuzul concesiilor în ce priveste dreptul Israelului de a exista si de a se apara. Nu este numai o grava greseala morala, ci si o grava eroare strategica de prima marime ca tarile vestice sa se aseze de partea celor care pun în discutie legitimitatea Israelului, sa se joace pe la organisemele internationale cu chestiunile vitale ale securitatii Israelului, sa fie împaciuitori cu cei care se opun valorilor Occidentului în loc sa se ridice în mod viguros în apararea acestora.

Israelul este o parte fundamentala a Occidentului. Occidentul este ceea ce este datorita radacinilor sale iudeo-crestine. Daca elementul evreiesc al acestor radacini este rasturnat si este pierdut Israelul, atunci suntem si noi pierduti. Ne place sau nu, sortile noastre sunt împletite în mod inextricabil.

José María Aznar a fost prim ministru al Spaniei între 1996 si 2004.

José María Aznar: If Israel goes down, we all go down

(Traducere Florina B.)

Kaczynski s-a apropiat la cinci procente de Komorowski

Mon, 21 Jun 2010 06:11:33 GMT

Rezultatele partiale anuntate de comisia electorala în Polonia indica un scor strâns între liberalul Bronislaw Komorowski si conservatorul Jaroslaw Kaczynski. Dupa numararea a 95% din voturi, diferenta este sub cinci procente: 41,22% - 36,74%.

Liberalul Komorowski, Maresal al Seimului, care a preluat conducerea interimara a Poloniei pozitie din care a avut multe optiuni ciudate pentru conducerea Bancii Nationale, a Armatei si legea IPN (citeste în acest sens De ce vrem sa câstige Jarek, si nu Komorowski, scris de Anca Cernea), plecase în aceasta campanie prezidentiala cu un avans de 20%.

Komorowski si liberalii vor avea probleme serioase în conditiile unei diferente atât de mici. Isi amintesc de cosmarul din 2005 când, aclamati de presa internationala, au pornit cu un avans de 17% în prezidentiale, pentru ca Donald Tusk sa piarda în turul doi în fata lui Lech Kaczynski.

In aceste alegeri, o vreme sondajele l-au dat câstigator pe Komorowski din primul tur. Unii sustinatori înca sperau ca liberalul sa câstige din primul tur. Gazeta Wyborcza a dat-o din nou în bara chiar în ajunul alegerilor, anuntând va Bronislaw Komorowski va obtine cel putin 51%. Rezultatele de ieri i-au dezumflat si exista apropiati ai lui Komorowski care se îndoiesc de victorie.

In tabara conservatoare domneste optimismul. Simt ca este înca posibila victoria, mai ales ca de-a lungul campaniei s-a mentinut constant trendul crescator al lui Jaroslaw Kaczynski.

E adevarat ca Grzegorz Napieralski, reprezentantul stangii socialiste (care a candidat în locul vicemaresalului Seimului Jerzy Szmajdzinski, mort si el la Smolensk), a obtinut un scor mai bun decât se astepta - 13,68% si ca ar putea înclina balanta în favoarea liberalilor. Fostii comunisti au preferat întotdeauna duplicitatea liberalilor, de altfel Komorowski l-a numit ca sef al Bancii Nationale unul din premierii lui Kasniewski si fost informator al Securitatii.

Pe de alta parte, în turul doi sunt asteptate multe voturi din sudul si centrul Poloniei, grav afectate de inundatii. Prezenta la vot a fost scazuta în aceste zone, multi oamenii si-au pierdut totul, chiar si documentele de identitate si nu au putut vota. Nemultumirea fata de actiunea guvernului domneste în aceste zone si s-ar putea exprima peste doua saptamâni.

Mai sunt zece zile de campanie în fata, atmosfera e diferita în cele doua tabere. Pâna acum Jaroslaw a mers fara greseala, în timp ce Komorowski a facut multe gafe - de exemplu, când a vorbit despre un plan de iesirea a Poloniei din NATO, dorind sa spuna din Afganistan, sau declaratii de-a dreptul stranii - când si-a manifestat opozitia fata de exploatarea zacamantului de gaze de sist, care ar putea asigura independenta energetica a Poloniei fata de Rusia (Atentie la gaz!), din cauza ca exploatarea ar putea distruge peisajul si dauna mediului înconjurator.

Dezastrul de la Smolensk decimase practic conducerea partidului rival, formatiunea conservatoare Lege si Dreptate (PiS). Indiferent de rezultatul final al prezidentialelor, performanta lui Jaroslaw Kaczynski arata ca PiS a supravietuit tragediei si reprezinta în continuare o optiune solida.

In aceste conditii, vestea foarte proasta pentru liberali este ca urmeaza alegeri locale în octombrie, iar în iunie 2011 - alegerile generale. (GMT)

Conservatorul Juan Manuel Santos c�stiga detasat prezidentialele din Columbia

Mon, 21 Jun 2010 05:19:20 GMT

Cu 69% din voturi, Juan Manuel Santos l-a zdrobit pe contracandidatul sau Antanas Mockus, primar al Bogotei, lider ecologist excentric (s-a casatorit la circ, nu în Biserica, le-a aratat studentilor fundul în timpul unei prelegeri) si icoana a progresistilor din întreaga lume (TOTB: Columbia ar putea alege primul presedinte "verde" din lume).

Fost ministru al Apararii, Juan Manuel Santos va continua politica lui Alvaro Uribe (Recenta înfrangere a FARC si perspective de viitor, analiza publicata de Anca Cernea în Revista 22). In timpul campaniei, intr-o tara terorizata de gherilele marxiste, Mockus a sugerat ca ar dizolva armata.

Este cea mai clara victorie din istoria moderna a Columbiei.

Santos l-a numit pe Presedintele Uribe "o persoana exceptionala care a transformat tara. (...) Daca am ajuns atât de departe, este pentru ca am stat pe umerii unor uriasi."

Teroristii de stânga au ucis în ziua scrutinului sapte politisti si trei soldati. Juan Manuel Santos a anuntat ca nu va exista niciun dialog cu teroristii FARC câta vreme acestia vor continua sa rapeasca si sa faca trafic de droguri.

Kaczynski �i sufla �n ceafa lui Komorowski

Sun, 20 Jun 2010 08:58:14 GMT

Update3 (06.30) Dupa numararea a 95% din voturi, Komorowski are 41,22%, Kaczynski - 36,74%

Update2 Kaczynski câstiga detasat în SUA, Komorowski - la Moscova

Kaczynski a câstigat mai bine de doua treimi din voturile diasporei poloneze din SUA (din 33.455 de voturi, 23.276 au fost pentru Kaczynski, 8.423 pentru Komorowsi) si patru cincimi din voturile polonezilor din Chicago. Komorowski a câstigat însa detasat la Moscova, doua din trei voturi date de polonezii care traiesc în capitala Rusiei au fost pentru candidatul liberal.

Update1 (01.15): Dupa numararea a 15% din voturi, diferenta este foarte mica, de doar doua procente, 39.7%-37.7%. Ar fi un adevarat dezastru pentru liberali.

Update (24.00) Exitpoll pentru televiziunea publica poloneza, TVP, la închiderea urnelor (orele 21.00):

Komorowski - 41.2%
Kaczynski - 35.8%

TVN24, televiziune de stiri care-l sustine de Komorowski, a facut un sondaj telefonic, nu un exitpoll, sondaj ce i-ar da 12 procente avans candidatului liberal.

Donald Tusk (23.30): "Bronislaw Komorowski a avut un rezultat mult mai bun decât mine acum cinci ani. . Fiecare vot e de nepretuit, dar suntem mult mai optimisti decat eram acum coinci ani."

Kaczynski s-a afisat "relaxat si zâmbitor".

Scurt comentariu: Daca rezultatele partiale confirma exitpoll-ul televiziunii publice si diferenta este de doar sase procente, Komorowski are probleme serioase. Unii sustinatori se asteptau sa câstige din primul tur, mai bine de 50%. Conservatorii, care au luat startul într-o situatie dramatica, sunt bucurosi. Pentru ei este înca posibila victoria, mai ales ca de-a lungul campaniei s-a mentinut constant trendul crescator al lui Jaroslaw Kaczynski. Apropiati ai lui Komorowski se îndoiesc de victorie, în timp ce sustinatorii lui Kaczynski sunt foarte încrezatori.

Daca numararea voturilor confirma diferenta de doar sase procente, va conta foarte mult distributia celor 14procente obtinute de candidatului socialist, Napieralski. Socialistii sunt înclinati sa voteze cu liberalii, dar mai sunt zece zile de campanie în fata. Pâna acum Jaroslaw a mers fara greseala, analistii spunând ca s-a maturizat, în timp ce Komorowski a facut gafe (când a vorbit despre un plan de iesirea a Poloniei din NATO, dorind sa spuna din Afganistan) si declaratii ciudate, când si-a manifestat opozitia fata de exploatarea zacamantului de gaze de sist, care ar putea asigura independenta energetica a Poloniei fata de Rusia, din cauza ca exploatarea ar putea distruge peisajul si dauna mediului înconjurator.

In orice caz, indiferent de rezultatul final, performanta lui Jarosla Kaczynski arata ca Partidul Lege si Dreptate, PiS, a supravietuit dezastrului de la Smolensk (în care a disparut aproape toata conducerea formatiunii) si ca reprezinta în continuare o optiune solida. Urmeaza alegeri locale în octombrie, iar în iunie 2011 - alegerile generale. De aceea, lucrurile nu arata deloc bine pentru liberali.

Actualizari periodice la: Recap: Poland Still Without New President

De ce vrem sa câstige Jarek, si nu Komorowski (Anca Cernea)

Kaczynski �i sufla �n ceafa lui Komorowski

Sun, 20 Jun 2010 06:33:47 GMT

Potrivit exitpoll-ului realizat de TNS-OPOB pentru TVP, televiziunea publica poloneza, liberalul Bornislaw Komorowski ar avea un avans de doar 4.9% în fata conservatorului Jaroslaw Kaczynski!

Bronislaw Komorowski - 40.7%
Jaroslaw Kaczynski – 35,8%
Grzegorz Napieralski - 14%

Puteti urmari numaratoarea voturilor consultand blogul New Europe al Wall Street Journal: Poland Still Without New President care are actualizari periodice.

Un sondaj realizat telefonic (de ce nu un exit-poll?) de TVN24, post privat de stiri foarte critic la adresa fratilor Kaczynski, indica o diferenta de peste 12 procente, 45.7% - 33.2%.

La inceputul campaniei, Komorowski avea 20 de procente avans. CIteste si De ce vrem sa câstige Jarek (si nu Komorowski)

De ce vrem sa c�stige Jarek, si nu Komorowski (Anca Cernea)

Sat, 19 Jun 2010 09:01:18 GMT

Liberalii si-au amintit de cosmarul de la prezidentialele din 2005. Tusk pornise atunci cu un avans de 17 procente în fata lui Lech Kaczynski, era aclamat de presa internationala, pentru a pierde în turul doi, înfrânt de fratele celui care candideaza astazi. Avem toate motivele sa le dorim liberalilor repetarea cosmarului din 2005 si ca Jaroslaw Kaczynski sa câstige.

??Anca Cernea

Confruntati cu ofensiva ruseasca (în Kirgistan, Ucraina si Polonia - chiar in România), cu noile impulsuri eurofederaliste care vor sa zideasca pe dezastrele produse tocmai de modelul social european pe care l-au predicat, în vremuri în care Casa Alba îsi admira dusmanii si-si nesocoteste aliatii (Marea Britanie, Polonia, Cehia, Israel), iar la Londra avem un guvern de coalitie, diluat de stânga liberala a lui Nick Clegg si de lipsa de experienta a lui David Cameron, victoria conservatorului Jaroslaw Kaczynski devine esentiala pentru aceasta parte a lumii: pentru noi, pentru georgieni, pentru Republica Moldova si pentru îndiguirea curentului federalist-socialist din UE. Polonia condusa de Jarek ar fi o garantie de mentinerere a luptei pentru libertate, suveranitate si democratie în aceasta zona.

Komorowski, prin activitatea sa politica de dupa '90 si prin deciziile pe care le-a luat cât a condus interimar Polonia dupa moartea Presedintelui Lech Kaczynski, nu ofera aceste garantii.

Bronislaw Komorowski este fiul fostului ambasador al Poloniei in România - Zygmunt Komorowski, un catolic, aristocrat si anticomunist.

Bronislaw a fost activ in Solidarnosc, KOR, etc, (a colaborat si cu Macierewicz la o publicatie opozitionista - Glos) si a a fost odata condamnat la 1 luna puscarie (de un judecator care mai tarziu a fost pus de PiS pe la justitie), a fost bagat si intr-un lagar cu alti fruntasi ai Solidarnosci în timpul legii martiale. A predat istorie la un mic seminar. Are 5 copii.

Dupa '90, a facut cariera politica, dovedind multa elasticitate si deosebita grija sa ramana in mainstream, pentru ca pe vremea Republicii Populare îi mersese foarte rau.

La Ministerul Apararii, ca secretar de stat, în 1990 nu a fost initial bine vazut de militari, nu era de-al lor, dar a gasit repede un limbaj comun cu acestia. A ajuns nu peste mult sa mearga cu ei la vanatoare.

La lichidarea serviciilor secrete militare - WSI (aflate intr-o stranie relatie cu serviciile de spionaj rusesti si dovedite ca facând politie politica, un soi de doi s'un sfert polonez) a fost singurul deputat PO care a aparat WSI si a votat impotriva desfiintarii. De altfel, fostul sef al WSI, aflat la loc de cinste printre protagonistii scandalului legat de aceste servicii, generalul Marek Dukaczewski, a promis ca va deschide o sticla de sampanie daca va castiga Komorowski.

Dupa moartea Presedintelui Kaczynski la Smolensk, Bronislaw Komorowski a preluat, în calitate de Maresal al Seimului, obligatiile de presedinte al Poloniei, pâna la alegerile prezidentiale. S-a folosit însa de acest provizorat si a exploatat la maximum monopolul de putere politica pe care partidului liberal din care face parte, Platforma Obywatelska (PO), l-a obtinut in urma mortii presedintelui si a principalilor lideri ai PiS si ai diferitelor institutii.

Bronislaw Komorowski s-a grabit sa semneze noua lege a Institutului Memoriei Nationale (IPN), lege pe care Presedintele Kaczynski promisese ca nu o va semna si ca o va trimite Curtii Constitutionale. Pe scurt, noua lege permite majoritatii PO din Seim sa exercite controlul asupra activitatii Institutului, periclitându-i independenta. Oficial s-a pretins ca legea ar largi accesul cetatenilor la dosare (asa au zis mai toate agentiile de stiri). De fapt, noutatea consta în faptul ca acum fostii turnatori si securisti vor avea voie sa consulte aceste documente, si înca în original, ceea ce pe buna dreptate a trezit îngrijorare - acestia au si interes, iar acum si posibilitatea, sa umble la dosare.

Bronislaw Wildstein, cunoscut jurnalist si publicist, sustinator al lustratiei, scrie ca probabil fruntasii Platformei se tem foarte tare si de aceea graba cu care au profitat de situatia de provizorat pentru a pune mana pe IPN. Altfel, decenta democratica le-ar fi cerut sa dea dovada de moderatie si sa se abtina de la asemenea masuri în situatia de provizorat, asteptând sa o faca doar daca Bronislaw Komorowski ar fi primit mandat popular în urma alegerilor prezidentiale; oricum nu se putea pretinde ca IPN era o urgenta.

O alta decizie a lui Bronislaw Komorowski ce a trezit critici a fost numirea unui militar cu studii la Moscova ca Sef al Statului Major General, dupa moartea generalului Frantiszek Gagor în dezastrul de la Smolensk. Bronislaw Komorowski a optat tocmai pentru generalul Mieczyslaw Cieniuch, care studiase în URSS. Numirea generalului Cieniuch nu era nici ea urgenta, conducerea Statului Major fiind asigurata de adjunctul generalului Gagor, Gen Mieczyslaw Stachowiak. Dar mandatul lui Cieniuch este de cel putin trei ani, deci se poate spune ca si aici Komorowski s-a grabit sa profite de provizorat si nu a avut rabdare sa castige prin alegeri o legitimitate proprie, nu de circumstanta, pentru a face numiri pe termen lung. Apropo de termen lung; gen Cieniuch împlineste peste câteva luni vârsta de 60 de ani si ar trebui sa iasa la pensie. Platforma s-a gandit si la asta, si s-a si pus pe pregatit un proiect de lege pentru a prelungi vârsta de pensionare a militarilor. Varsta de 60 de ani fusese pusa în lege tocmai în ideea de a primeni rândurile militarilor si a da sansa ofiterilor mai tineri sa promoveze, înlocuindu-i pe cei din vremea Pactului de la Varsovia.

O alta numire semnificativa a fost desemnarea ca sef al Bancii Nationale a lui Marek Belka, fost premier si ministru de finante SLD (PSD-ul polonez, fostii comunisti), cunoscut ca fost colaborator al securitatii comuniste poloneze (SB). Si in Polonia domneste un consens înduiosator între liberali si fostii comunisti.

Recent, Bronislaw Komorowski a surprins opinia publica anuntând ca, în urma consultarii cu premierul Donald Tusk, s-a luat decizia ca trupele poloneze se vor retrage din Afganistan, fara vreo dezbatere politica prealabila. Amintim ca retragerea din Irak a fost sustinuta cu energie tot de liberali. Komorowski a facut aceste declaratii cu o saptamâna înainte de alegeri si a mai scapat si o gafa, vorbind de pregatirea unei strategii de iesire a Poloniei din NATO (sic!!!!).

Komorowski a avut pozitii controversate în legatura cu posibila exploatare a zacamintelor de gaz de sist din Polonia. Unii analisti estimeaza ca aceasta exploatare ar putea schimba cu totul harta geopolitica, putând asigura independenta energetica de Rusia nu numai pentru Polonia, ci si pentru alte tari europene.

Insa, la o întâlnire la Londra cu studentii de la London School of Economics, Komorowski a declarat ca o asemenea exploatare ar putea dauna mediului înconjurator stricând peisajul si ca ar fi mai bine sa astem cinsprezece ani sa vedem ce tehnologii or sa apara! La fel zice si Gazpromul!

Pana una alta, guvernul liberal polonez a negociat, se pare, un acord cu Rusia prin care se obliga sa cumpere cantitati enorme de gaz din aceasta tara, pana în 2037! Chiar si Uniunea Europeana s-a aratat îngrijorata de acest acord care face Polonia dependenta de Rusia in privinta furnizarii de gaz, pentru o asemenea perioada de timp.

P.S.

Bronislaw Komorowski a fost ministrul apararii între 2000-2001, dupa care i-a urmat Jerzy Szmajdzinski (fostul candidatul SLD la alegerile din toamna, mort la Smolensk). Ambii ministri sunt pomeniti in raportul lui Macierewicz, pentru ca erau la conducerea ministerului Apararii (MON) cand WSI comiteau diferite abuzuri pentru care a fost sesizata procuratura; WSI erau fireste in subordinea MON, dar nu e sigur in ce masura ministrul controla în mod real situatia WSI; ceea ce nu înseamna ca nu avea aceasta raspundere. Un fost viceministru MON zice ca cel mai probabil totusi Bronislaw Komorowski cunostea unele lucruri.

In 1990, Komorowski a devenit ministru adjunct civil la MON, în prima configuratie dupa Masa Rotunda. Pe atunci, WSI l-a lucrat informativ pe Komorowski. In raportul WSI al lui Macierewicz apar detalii despre ce a scris WSI pe atunci in dosarul pe care i l-au facut lui Komorowski. Astfel, în anii 90-92, Komorowski si un asociat, Rayzacher, au bagat vreo 250 mii de DM într-un joc piramidal al unui colonel, Janusz Paluch, care desfasura "activitati parabancare" si avea clienti printre ofiteri. Cand Paluch a dat faliment, în 1992, Komorowski si Rayzacher nu au putut sa recurga la justitie pentru a-si recupera banii; au apelat la firme de detectivi, care s-au speriat de relatiile lui Paluch si s-au retras. Atunci li s-a sugerat lui Komorowski si Rayzacher ca WSI ar putea sa-i ajute, caci mai recuperasera pentru niste generali pagubiti. Nu se stie ce s-a întâmplat pâna la urma cu banii lui Komorowski, nici de unde îi avusese.

Din raport mai reiese ca WSI se ocupa în anii '90 si cu strans informatii despre trecutul Bronislaw Komorowski din perioada în care acesta era în lagar, cu cine vorbea, ce facea, etc.

Dar raportul Macierewicz asupra WSI are o parte facuta publica si o anexa secreta. Neoficial, se cam zvonise ca în anexa secreta e vorba si de Komorowski.

Dupa aparitia raportului, Bronislaw Komorowski a fost contactat de doi ofiteri WSI care i-au oferit informatii; unul pe nume Lichocki, fost ofiter de contrainformatii pe vremea Republicii Populare, om despre care exista informatii ca ar fi avut contacte cu spionajul rus, i-a propus lui Bronislaw Komorowski sa-i faca rost de anexa secreta în care e vorba de el. Komorowski s-a aratat interesat; celalalt ofiter WSI, col. Tobiasz, i-a spus ca are dovezi ca e coruptie în comisia Macierewicz. Komorowski a fost audiat ca martor de procuratura, fiind acuzat de Macierewicz ca a vrut sa obtina pe cai subterane un document secret. Komorowski s-a aparat ca ar fi spus - verbal - lui Pawel Gras, deputat al Platformei si vicepresedinte al comisiei de supraveghere a serviciilor de contrainformatii - ABW.

(la acest articol a contribuit si Gelu Trandafir)

De ce exista functionarii publici? (George Damian, ziuaveche.ro)

Sat, 19 Jun 2010 08:15:24 GMT

Text integral pe ziuaveche.ro

Am ajuns la convingerea ca functionarii publici exista doar pentru a-si produce si reproduce existenta. Functionarii publici din Romania exista doar pentru ca sa-si ia salariul, sa faca copii pe care sa-i creasca si sa-i angajeze tot ca functionari publici. Pana la momentul in care copii ajung la varsta angajarii, functionarul public isi angajeaza rudele si cimotiile pentru a asigura in sistem preponderenta familiei sale. Serviciile publice ajung astfel un fel de domenii feudale, bazate pe dominatia unor clanuri familiale care incheie aliante matrimoniale in vederea cresterii influentei si a evitarii unor conflicte pagubitoare.

Functionarii publici din Romania nu exista pentru a duce la indeplinire rolul institutiei din care fac parte. Aceasta este o activitate secundara. Functionarii publici din Romania se ocupa in primul rand cu asigurarea propriei pozitii, dar si a pozitiei clanului din care fac parte.

(...)

Partidele politice vin abia pe locul al doilea in influentarea institutiilor publice romanesti. Pe primul loc sta clanul. Orice discutie referitoare la “restructurarea institutiilor publice”, “reformarea bugetarilor” este moarta din start. Cum isi poate imagina cineva ca vreun sef de clan de functionari publici va putea sa reduca salariile neamurilor sale sau sa isi restructureze verisoara?!?!

Filozofia vietii functionarului public a fost exprimata cu multa vreme in urma de conu’ Leonida: “de ce exista statul? nu ca sa dea salarii?” Exact asta gandesc toti functionarii publici: statul trebuie sa le dea salarii si apoi pensii. Cat mai mari. Informarea publicului despre ce hartii trebuie aduse? Simplu: “N-aveti stampila pe timbru, reveniti luni” Eficienta? “Lasati dosarul aici si reveniti peste trei saptamani. Nu, mai bine peste patru saptamani”. Cunoasterea legislatiei? “Nu stiu, nu ma ocup de chestia asta. Incercati la ghiseul patru” Nu vom afla cine conduce Romania pana cand nu vom avea o harta a neamurilor din institutiile publice. Pana atunci ne paste disparitia ca stat.

Tarile nu sunt menite sa dureze (Cristian C�mpeanu)

Fri, 18 Jun 2010 09:49:22 GMT

Articol integral în Romania libera

România exista în actualele granite de 65 de ani, ceea ce, „la scara istoriei", nu înseamna mai nimic. Nu exista „România eterna", asa cum nu exista „Luxemburgul etern". O tara dureaza exact atâta vreme cât oamenii care o locuiesc fac alegeri bune. Noi se pare ca suntem hotarâti sa le facem pe cele gresite.(...)

Europa a ajuns la punctul în care nu mai e suficient sa declari oficial un lucru ca fiind functional ca el sa si functioneze. Bunaoara, „Europa sociala". Nu mai e suficient sa proclami ca statul sau „Europa" garanteaza „drepturile sociale" ca acest lucru sa se întâmple. Pentru asta ai nevoie de bani, iar nemtii nu mai sunt dispusi sa plateasca.

Europa se afla la un moment în care începe sa se întrebe asupra viitorului ei - daca mai are vreunul - si este o ironie uriasa ca doua dintre aparatoarele cele mai înversunate ale exceptionalismului european, Grecia si Belgia, se afla acum la originea a ceea ce ar putea deveni sfârsitul Uniunii Europene. Deja, luni, Angela Merkel si Nicolas Sarkozy s-au înteles ca statelor care nu îsi tin în frâu deficitele sa li se ridice dreptul de vot în UE, o stire care, cumva, a trecut neobservata. Acesta este primul pas. Va urma, cu siguranta, posibilitatea excluderii din UE a tarilor care nu sunt în stare sa se guverneze.

Tarile si Uniunile, ca orice alte constructii artificiale, nu sunt menite sa dureze. Sunt pline cimitirele istoriei de „imperii de 1.000 de ani". România, în granitele ei actuale, nu exista decât din 1945, iar UE - de si mai putina vreme. O tara dureaza exact atâta vreme cât oamenii care o locuiesc fac alegeri bune. Nu exista „România eterna", dupa cum nu exista „Europa eterna". Nu e suficient sa proclami ca un lucru este functional ca el sa si functioneze. Spus mai simplu, ce se întâmpla cu o tara este responsabilitatea cetatenilor ei, care, mai devreme sau mai târziu, se rascumpara. Putem sa ne prefacem ca nu e problema noastra, ca nu ne priveste si ca lucrurile se vor rezolva, cumva, de la sine. Dar nu exista asa ceva. Nimic nu se rezolva de la sine, iar alegerile pe care le facem au consecinte cât se poate de cuantificabile. De cele mai multe ori în bani.

Ambasadorul american Mark Gitenstein a remarcat saptamâna trecuta ca, în România, numai 22% din populatie lucreaza în sectorul privat. 22% sustin restul de 78%. Putem trage de aici concluzia ca asta este ceva absolut nesustenabil si ca avem nevoie urgenta sa marim procentul de oameni angajati în activitati productive sau putem sa ne proclamam „stat social" prin Constitutie si sa pretindem beneficii, salarii mari
si pensii de la stat. Dar asta nu e un stat care sa dureze. Si daca nu o va face, va fi numai responsabilitatea noastra.

Ion Iliescu ram�ne un ateist devotat

Thu, 17 Jun 2010 07:39:20 GMT

Interviu în Kamikaze Citeste si Ion Iliescu. Adevaratul program de guvernare (15 iunie 1990)

Brazilia - Coreea de Nord?

Thu, 17 Jun 2010 07:28:17 GMT

Ceva nu e in ordine cu lumea! Daca lumea ar fi fost un loc drept, atunci Brazilia trebuia sa castige in fata Coreii de Nord cu 10-0! Fantezie, libertate, imaginatie fara limite contra a 11 oameni verificati de Securitate, asezati pe trei randuri ca in transee si pusi sa se bata ca la razboi. Daca era drept, libertatea trebuia sa castige de departe!

Nu e vorba de amaritii de nord-coreeni, care, sunt sigur, ca indivizi sunt in regula (mai putin idiotul care traieste in Japonia si plange la televizor pentru Coreea de Nord, desigur!). E vorba despre ceea ce reprezinta aceasta echipa! Si reprezinta unul din cele mai sinistre lucruri din lume: regimul din Coreea de Nord. Despotism cum nu mai exista nicaieri in lume, cu o populatie infometata si oameni depersonalizati prin program de stat.

Ai zice ca Brazilia, tara de un superb metisaj, care iubeste libertatea, chiar daca e haotica, ar fi trebuit sa ii zdrobeasca pe nord-coreeni. Ei bine, nu s-a intamplat asa ceva. A fost 2-1. La limita. Ba, au fost multi care au tinut cu Coreea de Nord? Semn ca mai e inca de luptat si ca libertatea si fantezia mai mult sunt departe de a fi castigat…

T. Ioanid

Ce i-ar fi spus Antonescu lui Churchill? (T. Ioanid)

Thu, 17 Jun 2010 00:00:40 GMT

Sunt momente cruciale in viata unei natiuni, cand trebuie luate decizii importante si tara mobilizata. Unul din aceste momente a fost marti la motiune. Toata desfasurarea de forte, cu pensionari scosi in strada pe 40 de grade, cu “listele rusinii” si “Teo Show” au cam dat masura mizeriei clasei noastre politice cu duo-ul (ca sa nu zic duetul ca Baiesu!) Antonescu-Ponta.

??T. Ioanid

Ma gandeam, in timp ce opozitia (deloc loiala) batea cu pumnii in masa sacadat strigand “demisia”, la celebrul discurs al lui Churchill tinut in iunie (tot in iunie, da) 1940:

“We shall go on to the end, we shall fight in France,
we shall fight on the seas and oceans,
we shall fight with growing confidence and growing strength in the air, we shall defend our Island, whatever the cost may be,
we shall fight on the beaches,
we shall fight on the landing grounds,
we shall fight in the fields and in the streets,
we shall fight in the hills;
we shall never surrender.”

Parca il aud pe Victor Ponta: “Domnule Churchill, sunteti cazut in cap! Marea Britanie n-are nevoie sa lupte, are nevoie de locuinte sociale!”

Si pe Crin Antonescu: “Domnule Churchill, ati introdus dictatura in Marea Britanie, dumneavoastra si clanul dumneavoastra de asa-zisi conservatori, nu era suficient ca fusesera introduse cartile de identitate, acum ati rationalizat si carnea, gemul, branza, ouale si benzina, si acum vreti sa aruncati tara intr-un razboi distrugator cu Germania. Rusine, domnule Churchill! Domnule Chamberlain, va chem la unitate pentru salvarea Tarii de aceasta urgie!”

(i)Liberalismul ghevaro-castrist

Wed, 16 Jun 2010 00:48:18 GMT

Valeriu Stoica a comentat pentru Hotnews.ro impostura doctrinara in care se afla partidul lui Crin Antonescu:

"Dezbaterile si votul privind motiunea PSD demonstreaza ca in momentul de fata in Romania, pe scena politica, exista o delimitare foarte clara intre stanga si dreapta. Cu toate erorile pe care le-a facut, PDL si-a asumat, odata cu solutiile pe care le-a propus, o pozitie clar de dreapta. Solutiile acestea poti fi discutabile, un singur lucru nu se poate discuta: ele sunt elaborate de pe o pozitie de dreapta. In schimb, PNL a preferat sa se situeze alaturi de PSD si, in felul acesta, nu mai exista nici un echivoc ca PNL a devenit un partid de stanga. S-a spulberat mitul care pana acum era acreditat de PNL ca ar fi partid de dreapta si ar fi partid reformist. In realitate, odata cu evolutiile din ultimele saptamani si odata cu dezbaterea si votul motiunii PSD, PNL a devenit un partid de stanga. El nu numai ca este in mare masura responsabil de dificultatile economice acutale determinate de politicile pe care le-a aplicat in economie cand era la guvernare, dar de atunci incoace PNL s-a comportat ca un partid antireforma, ca un partid care a negat in mod consecvent principiile dreptei, si in felul acesta practic a iesit din familia politica a dreptei. De aici inainte, cine va mai sustine ca PNL este un partid de dreapta, va fi partas la o imensa frauda ideologica."

Gittenstein: "In Rom�nia, doar 22% din populatie lucreaza �n sectorul privat."

Tue, 15 Jun 2010 07:32:14 GMT

Ambasadorul SUA la Bucuresti: "România trebuie nu doar sa-si reduca deficitul, asa cum i-au cerut Fondul Monetar International si alte organizatii internationale de creditare, ci si sa îsi largeasca sectorul privat.

Astazi, în România, doar 22% din populatie lucreaza în sectorul privat. Comparati acest procent cu cele din tarile vecine de succes: 43% în Germania, 40% în Slovenia sau 36% în Ucraina. Din acest punct de vedere, România este cu doar jumatate de procent înaintea Moldovei, care abia începe sa îsi dezvolte economia de piata."

13-15 iunie, 10 ani mai t�rziu (George Daniel Ripa)

Tue, 15 Jun 2010 05:23:02 GMT

Luna iunie a anului 2000 a fost si prima petrecuta ca student in Bucuresti. Urma “examenul la Petolescu”, unde rata de promovare era sub 20%, iar rata de umilinta de 100%. Pentru ca nu invatasem, am fost printre putinii din an care au decis sa dea exemanul in toamna. Aveam deci la dispozitie timp berechet, astfel incat am ales sa merg in Piata Universitatii, unde se comemora un deceniu de la mineriada din 13-15 iunie 1990.

??George Daniel Rîpa

Imi amintesc cum, de pe o scena amplasata la fantana se auzeau acordurile unor piese pe care le stiam pe de rost inca din copilarie: “Imnului Golanilor”, “Golan Post-mortem”, “Scrisoare din Piata Universitatii”, “Imnul golanilor liceeni”, s.a. La un moment dat, au fost proiectate documentare realizate de televiziuni italiene si frantuzesti, despre mineriade. Intreaga piata il vedea, inca o data, pe Ion Iliescu, multumindu-le minerilor pentru spiritul civic de care au dat dovada si pentru ca au eliberat Piata de “elementele legionare” care vroiau sa dea o lovitura de stat.

In tot acest timp, stateam intr-un lateral, in speranta ca imi voi recupera amicii ce urmau sa ajunga in Piata, dupa ce se vor fi saturat de invatat. In functie de fondul sonor, in Piata se canta, se huiduia sau se pastrau momente de reculegere, in memoria victimelor mineriadelor. Dintre sutele de persoane pe care le puteam vedea, din locul in care stateam, in ochi mi-au sarit doua femei, ce pareau a avea in jur de 35 de ani. Aveau ochii umeziti de lacrimi si intre ele parea a exista o legatura ciudata, pe care nu o puteam intelege. M-am apropiat si le-am intrebat de ce plang. Ambele plangeau aceeasi persoana, ce le fusese frate si iubit. In 14 iunie 1990a fost impuscat in fata Cercului Militar National, pe trotuarul din fata fostului magazin United Colours of Benetton. Mi-au povestit ca se vad in fiecare an pentru a-si aminti impreuna de fratele / iubitul impuscat de fortele de represiune coordonate de Iliescu.

In fiecare an, de 14 iunie, ma gandesc la ele. De douazeci de ani, doua femei se intalnesc pentru a-si aminti impreuna de persoana iubita. Se intalnesc, povestesc si plang, iar apoi merg acasa pentru a-l vedea pe acelasi Ion Iliescu cum continua sa vorbeasca despre golanii din Piata Universitatii. Acelor femei nu li s-a facut niciodata dreptate, pentru ca personaje precum Iliescu au incercat sa ascunda adevarul.

Razboi in Afganistan pentru zacaminte. Ce simplu era!

Mon, 14 Jun 2010 23:33:30 GMT

Fost prim-june liberal si europarlamentar de frunte, pe Magor Csibi l-a muncit mult întrebarea de ce au atacat Statele Unite Afganistanul imediat dupa 11 septembrie 2001. Se dovedise doar ca 9/11 fusese o conspiratie a serviciilor secrete americane si israeliene, in niciun caz opera lui Bin Laden care, tot intamplator, era gazduit de teroristii talibani ce stapâneau Afganistanul. Ospitalitatea islamica e greu de inteles de catre cowboy-ii americani. Unde mai pui ca Bin Laden este un ecologist, adept al incalzismului global.

Nevazând asadar nicio legatura de cauzalitate intre acest stat-bandit, "ospitalier", sponsor al terorismului, condus de talibani si atacul american dupa 9/11, el a cautat alte raspunsuri. Anii de chinuitoare intrebari si rascolitoare dileme au luat sfârsit ieri, când Magor Csibi a gasit o "explicatie rationala" a razboiului, prezentata in picatura eco-marxista zilnica a TOTB: O noua descoperire ar putea oferi o explicatie rationala pentru razboiul din Afganistan. Vedeti cat de simplu era? Americanii au invadat Afganistanul pentru niste zacaminte minerale, asa cum si Ceausescu a fost dat jos pentru ca Gold Corporation sa exploateze Rosia Montana. (GMT)

PS. Oare ce "explicatie rationala" ar fi pentru spânzurarea de catre aceiasi talibani (împotriva carora SUA au pornit razboiul) a unui baiat de sapte ani acuzat de spionaj pentru Statele Unite si NATO sau pentru atacul sinucigas petrecut la o nunta, atac care a ucis 40 de persoane, majoritatea copii sau adolescenti?

Iliescu: "Nu cred �n Dumnezeu, eu cred �n for?a omului!"

Mon, 14 Jun 2010 22:44:57 GMT

Interviu in Kamikaze:

Rep.: Crede?i în Dumnezeu, macar acum, la 80 de ani?
I.I.: Nu cred în Dumnezeu, eu cred în for?a omului.

Ion Iliescu. Adevaratul program de guvernare (15 iunie 1990)

Mon, 14 Jun 2010 02:26:36 GMT

Articol publicat de Gelu Trandafir în Romania Libera, Vineri, 17 iunie 2005

Zilele acestea, milioane de romani au revazut (sau multi au vazut pentru prima oara) masacrul din Piata Universitatii din 13-15 iunie 1990, precum si oroarea pe care actiunea cuplului Ion Iliescu - Miron Cozma a produs-o in Occident. Ca niciodata pana acum, majoritatea televiziunilor s-au inghesuit sa prezinte la ore de maxima audienta crimele savarsite de minerii chemati la Bucuresti de Iliescu.

Am ramas totusi cu un gust amar vazandu-i vorbind in numele "schilozilor si mortilor" de atunci tocmai pe unii din sustinatorii aprigi ai regimului care i-a schilodit si omorat pe bucuresteni in iunie 1990.

"Moralistii" de astazi - la loc de frunte - Cristian Tudor Popescu, cel ce in 1990 justifica "spirala violentei" - scriau cu sarg la ziare care in 13-15 iunie isi luau stirile de la armata, stateau alaturi de procurorii comunisti si militieni si se indignau proletar ca presa straina nu ar fi, vezi Doamne, obiectiva, nu si-ar lua si ea lumina de la Iliescu, singurul care vazuse steagul verde legionar pe Ministerul de Interne. Presa internationala vedea ce nu aveau voie sa vada atunci milioane de romani, spunea adevaruri ascunse de ziarele statului mineresc - Adevarul, Azi, Dimineata -, adevaruri nemarturisite sau schilodite de cei ce aveau sa devina ulterior mari condeieri manipulatori de constiinte. Dincolo de impostura unor personaje, romanii au vazut acum, la 15 ani distanta, ce s-a intamplat cu adevarat. Filmul lui Stere Gulea a fost prezentat de mai toate televiziunile.

Dupa imaginile violentei dezlantuite, socheaza multumirile adresate de Iliescu minerilor: "Va multumesc inca o data tuturor pentru ceea ce ati demonstrat si in aceste zile: ca sunteti o forta puternica, cu o inalta disciplina civica, muncitoreasca, oameni de nadejde si la bine, dar mai ales la greu".

Obiectivele lui Iliescu

Comentatorul britanic Mark Percival scrie in aceasta pagina ca investigatia actuala trebuie sa urmareasca adevaratele scopuri ale mineriadei lui Ion Iliescu si Miron Cozma. Putem intui aceste obiective chiar in discursul rostit de Iliescu pe 15 iunie 1990.

Fragmentul din filmul lui Stere Gulea pe care-l stim pe dinafara ne poate poate induce in eroare, ne poate face sa credem ca a fost doar un discurs de multumire. De altfel, Iliescu si ai lui au sugerat aceasta pista, ca trebuia intr-un fel sa le multumeasca si sa-i trimita acasa. Dar discursul respectiv e mult mai mult decat unul de multumire.

Este un discurs manipulator si mincinos, o schita de program politic al lui Iliescu. Citindu-l, este evident ca Iliescu dorea in acel moment sa guverneze socialist si prin teroare.

Se dadea victima a unui complot mondial de dreapta

Pe 15 iunie 1990 Iliescu le explica minerilor resorturile actiunilor protestatarilor din Piata Universitatii: un complot transnational care urma sa subjuge Europa de Est fortelor de dreapta. Citind azi aceste lucruri, te poate cuprinde rasul. Atunci insa era un act de credinta al statului mineresc instaurat de Iliescu si al jurnalistilor sai.

"Ne-am aflat in fata unei lovituri de stat date din partea elementelor de dreapta, extreme, o lovitura cu nuanta legionara, fascista", spunea Iliescu. El elabora apoi: "Este un scenariu mai larg, pe plan european, a existat o actiune conjugata a fortelor de dreapta care au mers pe ideea ca in toate tarile din Europa de Est trebuie sa vina la putere fortele de dreapta".

Se refera apoi la legionari, pe care ii gasea in toti opozantii sai: "Tot ce au spus ei, toate lozincile pe care le-au spus, acuzandu-ma pe mine sau pe altii ca noi am fi confiscat Revolutia, ca si cum o revolutie se poate confisca! Dar adevarul este altul - ca fortele de dreapta au vrut sa deturneze revolutia romana spre dreapta si sa puna mana pe putere, asta e adevarul."

Patru canale TV, toate ale statului

In acele zile, dupa cum subliniaza si Mark Percival alaturi, presa libera fusese interzisa. Din discursul lui Iliescu, vedem ce planuri avea el pentru dezvoltarea televiziunilor. Pe la inceput le explica minerilor ce vroiau protestatarii: un canal de televiziune independent de stat.

Iliescu le spune minerilor: "In Romania, tehnic vorbind, e posibila existenta a patru canale de televiziune (...). Ei vor (n. red.- protestatarii) ca, din cele patru canale, unul sa fie monopolul personal al cuiva sau monopolul unui grup anume - pai asta inseamna libertate de expresie? Toate cele patru canale consideram ca trebuie sa fie canale publice, cu acces liber, cu caracter national, cu acces liber al tuturor - asta inseamna libertate, asta inseamna democratie!". (Aplauze puternice)

Gandea ca minerii

Astazi ne stupefiaza ignoranta minerilor care credeau ca au gasit droguri in diferite institutii sau erau revoltati ca la Universitate au gasit pusti de tir sportiv.

Pe 15 iunie 1990, Iliescu spunea aceleasi lucruri, gandea la unison cu minerii: "Cu ajutorul dumneavoastra au fost descoperite in subsolul cladirii PNT-ului: un depozit de sticle incendiare, de droguri, de seringi cu care au injectat droguri unora din cei care stateau in Piata Universitatii si armament.

(...) In subsolul cladirii Universitatii s-au descoperit arme: 22 de pusti Jeco, dar care sunt arme periculoase in asemenea conditii, si saci cu prafuri euforizante pe care probabil ca le-au tot folosit in aceasta perioada".

Vroia sa guverneze pazit de "Garda Nationala" minereasca

Actele vitejesti ale minerilor i-au fost pe plac lui Iliescu. Si s-a gandit de atunci la reconversia profesionala a Vaii Jiului.

Din schita de program politic pe care a expus-o pe 15 iunie in fata propriei armate, rezulta ca Ion Iliescu vroia sa oficializeze ceea ce media internationala numea atunci "teroarea bruna": "Ne gandim la instituirea unei garzi nationale, o sa vedem cum o s-o denumim, cu oameni bine instruiti, oameni hotarati, oameni decisi pentru interventii in momentele exceptionale ca cele care au avut loc pe 13 iunie. (Urale) Am retinut si dorinta unora dintre dumneavoastra, mineri din Valea Jiului, care s-au oferit sa se incadreze intr-o asemenea garda nationala, vom lua in considerare acest lucru." (Urale)

"Sa intretinem un spirit de lupta"

Putin mai tarziu, pe la finalul discursului, dadea mai multe lamuriri despre militia sa privata: "Trebuie sa ramanem cu vigilenta treaza si sa fim pregatiti pentru orice alte incercari de escaladare, de destabilizare a situatiei din tara si peste tot sa intretinem un spirit de mobilizare si de lupta a tuturor celor hotarati sa apere democratia romana.

(...) Stim ca avem in dumneavoastra un sprijin de nadejde, cand va fi nevoie - vom apela!", a spus Iliescu. Si a mai apelat de cateva ori.

Dubla masura liberala in cea ce priveste lustratia in Polonia

Sun, 13 Jun 2010 05:19:13 GMT

Pentru a intelege mai bine contextul polonez (alegerile se apropie si diferenta dintre Komorowski si Kacczynski s-a redus doar a sase procente), postam un articol mai vechi, din 2007, care arata dubla masura impusa de curentul liberal polonez reprezentat de Gazeta Wyborcza si de Adam Michnik in ceea ce priveste lustratia. Articolul a fost scris de Anca Cernea pentru revista 22:

Stanislaw Wielgus, mitropolit pentru 40 de ore
??Anca Cernea (revista 22, ianuarie 2007)
La doar patruzeci de ore dupa ce a fost numit mitropolit al Varsoviei, Monseniorul Stanislaw Wielgus a demisionat. El a recunoscut ca semnase documente prin care se angaja sa colaboreze cu SB - Sluzba Bezpieczenstwa, serviciile de securitate comuniste - si a cerut iertare preotilor si credinciosilor ca nu a marturisit mai devreme acest lucru. Demisia a fost explicata prin presiunea de ultim moment a Vaticanului.

Zvonuri privind colaborarea Mons. Wielgus cu SB au început sa circule înca din vara lui 2006. Dar abia pe 20 decembrie 2006 Gazeta Polska îl acuza pe Wielgus, fara documente, de a fi fost un TW (tajny wspólpracownik), colaborator secret al SB. Mons. Wielgus a negat cu consecventa colaborarea. Bazandu-se pe cuvantul acestuia, Vaticanul, personalitati ale Bisericii Catolice Poloneze, institutii academice si figuri politice proeminente i-au luat apararea Mons. Wielgus împotriva a ceea ce parea o încercare de discreditare lipsita de temei.

Avocatul Poporului si Comisia Istorica Bisericeasca, sesizata chiar de Mons. Wielgus, au dispus cercetarea arhivelor Institutului Memoriei Nationale (IPN), corespondentul polonez al CNSAS. Avocatul Poporului a conchis ca, "în lumina documentelor disponibile, nu încape îndoiala în privinta colaborarii constiente si secrete a Parintelui Stanislaw Wielgus cu serviciile de informatii în anii 1973-1979". Comisia Istorica Bisericeasca a confirmat pe 5 ianuarie ca Stanislaw Wielgus a colaborat, în ciuda faptului ca o astfel de actiune era interzisa oficial de Biserica.

Nu s-a putut stabili cu certitudine daca pr. Wielgus a dat curs în vreun fel angajamentelor semnate. Se pare ca i s-au atribuit diferite nume de cod, ca Adam Wysocki sau Grey, precum si sarcini specifice, cum ar fi aceea de a informa SB în privinta activitatii sectiei poloneze de la Radio Europa Libera.

Reactii
Scandalul iscat a fost descris ca fiind cel mai grav din istoria Bisericii Poloneze. S-a vorbit si despre iminenta încheiere a misiunii Nuntiului Apostolic la Varsovia, Józef Kowalczyk. Acestuia si întregului episcopat polonez li s-a reprosat ca nu au studiat din timp dosarul Mons.Wielgus din arhivele IPN. Abia pe 2 ianuarie, Nuntiul Kowalczyk a cerut informatii IPN.

Ierarhii polonezi au fost criticati ca nu au aratat destul interes pentru documentele IPN ce i-ar putea dezvalui pe colaboratorii din randul preotimii. Unele publicatii au scris chiar ca acestia s-ar fi bazat pe cuvantul fostului ministru comunist de Interne, Czeslaw Kiszczak. El le-ar fi dat asigurari ca toate dosarele preotilor au fost distruse înainte de 1989. Unii comentatori au atras atentia asupra unui alt risc; în vremea respectiva, SB era subordonata KGB-ului si este foarte probabil ca microfilme ale dosarelor SB sa se afle acum la Moscova; ce s-ar întampla daca mitropolitul Varsoviei, un om deosebit de influent în Polonia si în întreaga Biserica Catolica, ar putea fi santajat pe o astfel de filiera?

Episcopii s-au aparat, spunand ca au preferat sa dea crezare declaratiilor facute sub juramant de Mons.Wielgus. Au acuzat presa ca ar fi pornit o campanie, desi nu parea sa fie în masura sa sprijine prin dovezi concrete acuzatiile aduse. Pe de alta parte, sustin prelatii, documentele existente în arhivele IPN au fost întocmite de slujbasii organelor de securitate, deci nu ar trebui considerate prin definitie drept dovezi credibile.

Credinciosii veniti pe 7 ianuarie la catedrala Sf. Ioan pentru instalarea arhiepiscopului au reactionat diferit la demisia lui Wielgus. Unii au considerat ca nu se cuvenea ca în scaunul de mitropolit al Varsoviei, de unde odinioara cardinalul Wyszynski a luptat cu atata curaj si daruire împotriva dictaturii comuniste, sa se aseze astazi un prelat asupra caruia ar plana si cea mai mica banuiala. Altii au protestat, mai ales cei care sosisera acolo la îndemnul controversatului post Radio Maryja, pentru a-si arata sprijinul fata de Mons. Wielgus, considerat victima "dusmanilor Bisericii". Presedintele Poloniei, Lech Kacinski, prezent si el în catedrala, a aplaudat însa demisia lui Wielgus.

Cardinalul Stanislaw Dziwisz, mitropolit al Cracoviei si prieten al Papei Ioan Paul II, a reprosat presei ca nu distinge între diferitele tipuri de colaborare. Prelatul de la Cracovia considera ca Mons.Wielgus nu ar trebui condamnat pentru o greseala de tinerete, mai ales ca ulterior acesta a devenit un eminent profesor si rector universitar si un excelent episcop. Card. Dziwisz a adaugat ca, totusi, atmosfera încarcata l-ar fi împiedicat pe Mons. Wielgus sa conduca o eparhie atat de importanta ca Varsovia, de aceea a facut bine ca s-a retras.

Pr. Adam Boniecki, directorul reputatului saptamanal catolic cracovian Tygodnik Powszechny si fost colaborator apropiat al Papei Ioan Paul II, si-a manifestat însa nemultumirea ca ierarhii au evitat sa cerceteze acuzatiile aduse lui Wielgus înca din vara: "Nu stiu cine, dar cineva l-a indus în eroare pe Papa. E o situatie grava si cineva, din Polonia sau de la Vatican, trebuie sa plateasca pentru asta".

Morala
Unii ierarhi din Romania s-ar putea simti mai linistiti în urma acestui scandal, spunand ca, iata, si altii au facut compromisuri. Ne amintim un interviu al IPS Bartolomeu Anania din anii ‘90, în care cerea Bisericii Ortodoxe Romane sa se debaraseze de complexele de vinovatie, întrucat în toate tarile ex-comuniste, toate bisericile, fara exceptie, ar fi facut compromisuri.

Trebuie pastrate însa proportiile. Biserica Catolica din Polonia a fost, din toate tarile lovite de dictatura comunista si colonizate de sovietici, institutia care a opus rezistenta cea mai masiva, radicala si continua. Rezistenta fara compromisuri a fost linia stabilita de la cel mai înalt nivel ierarhic bisericesc, obligatorie pentru toti membrii clerului. De aceea cazul Wielgus starneste indignare în Polonia; tocmai pentru ca este o exceptie, regula fiind opozitia fata de regimul ateu, tocmai pentru ca este un act de neascultare fata de Biserica Catolica Poloneza, a carei conduita oficiala era rezistenta.

In Romania însa, martirii si marturisitorii au fost dezavuati, daca nu chiar dati pe mana Securitatii, de însasi ierarhia instalata de regimul comunist. In Romania, nimeni nu ar fi surprins sa afle de ierarhi implicati în compromisuri mult mai grave decat o semnatura pe un angajament de colaborare. Nu avem de ce sa credem ca asemenea compromisuri ar fi încetat macar acum. "Senzationala" campanie de dezvaluiri din arhivele CNSAS din vara pare sa se fi oprit în toamna, la nivelul unor oameni care nu au avut taria sa se opuna presiunilor, santajului sau momelii. Cei mai importanti colaboratori infiltrati în Biserica sunt înca ocrotiti de valul secretului.

Pe de alta parte, adeptii curentelor anticlericale influente în mass-media occidentale si cele poloneze s-au grabit sa traga concluzia ca Biserica poloneza a intrat într-o criza grava, naruindu-se tocmai mitul luptei ei anticomuniste. Dimpotriva, logica obliga la constatarea ca meritul Bisericii Catolice Poloneze este cu atat mai mare cu cat, avand asemenea greutati, a reusit totusi sa construiasca cea mai importanta forta de opozitie, sfarsind prin a înfrange comunismul.

Regimul comunist din Polonia a considerat pe buna dreptate Biserica drept cel mai redutabil dusman al sau. Fiecare seminarist care îsi incepea studiile, fiecare preot, fiecare calugar sau persoana consacrata, fiecare membru al miscarilor de laici catolici avea dosar la SB, facand obiectul unor documentari si informari, presiuni si incercari de racolare. Nu au lipsit arestarile, torturile, asasinatele, santajul si presiunile de tot felul. Orice afirmatie serioasa referitoare la raportul dintre Biserica Catolica Poloneza si statul comunist porneste de la realitatea acestei opozitii eroice, fata de care actele de slabiciune sau tradare au fost putin numeroase.

De aceea, nu putem sa nu observam aici o nedreptate, un dublu standard folosit de publicatii deosebit de influente, precum Gazeta Wyborcza. Fata de marii responsabili ai epocii comuniste, cum ar fi generalii Jaruzelski si Kiszczak, atitudinea profesata de obicei este de generozitate, iertare, abtinere de la orice razbunare. Resentimentele nu se mai justifica astazi decat fata de "obscurantism" si "extrema dreapta". O culme a deschiderii fata de fostii inamici a fost reprezentata de controversatul interviu comun, acordat Gazetei Wyborcza de Adam Michnik si Czeslaw Kiszczak in 2001, intitulat sugestiv Adio, arme. Lui Kiszczak i s-a oferit ocazia sa pozeze în bun samaritean, povestind cat era el de preocupat de grija pentru detinutii politici. Michnik nu face nimic pentru a demasca o asemenea manipulare; dimpotriva, el admite ca generalul si-a jucat rolul sau în anii ‘80 cum nu se poate mai bine în situatia data. Relativizeaza actiunile serviciilor secrete comuniste, argumentand ca si în Statele Unite se asculta cetatenii, se organizeaza provocari, se tolereaza actiuni paralegale. Michnik mai afirma si ca a fost un mare noroc pentru Polonia ca în fruntea statului s-a aflat atunci generalul Jaruzelski si ca securitatea era condusa de Kiszczak.

Dar, în privinta lustratiei membrilor clerului, Gazeta Wyborcza este mult mai exigenta, dedicand nenumarate articole si interviuri acestei teme si sprijinind cu ravna activitatea pr. Tadeusz Isakowicz-Zaleski. Acesta a studiat actiunile SB asupra eparhiei Cracoviei si a identificat un numar de clerici colaboratori.

Atitudinea toleranta fata de fostii lideri si responsabili ai represiunii comuniste, combinata cu intransigenta fata de acei membri ai clerului care nu au avut taria sa reziste aceleiasi represiuni au dat apa la moara celor care considera Biserica o cetate asediata si presa seculara - un vrajmas al Bisericii. In aceste conditii, în timpul scandalului Wielgus, multi episcopi au fost pusi în defensiva si nu au cercetat corect, la timp, fara patima acuzatiile aduse. Mai ales ca, cel putin teoretic, se dotasera cu un excelent instrument de lucru, un Memorandum al Episcopatului Polonez, care stabilea criteriile de judecare. Acesta arata ca "orice colaborare constienta si voluntara cu dusmanii Bisericii si religiei este un pacat public (...) O astfel de actiune are întotdeauna o dimensiune de scandal public, desi atunci avea loc într-un cerc restrans de dusmani ai Bisericii, care aveau contact cu cei cazuti. Astazi, dupa dezvaluirea de catre media, devine un scandal care distruge credinta în inima multor oameni", spuneau episcopii polonezi în Memorandumul adoptat anul trecut. Daca ar fi judecat la rece si folosind strict criteriile Memorandumului, nici Biserica Catolica Poloneza, nici Papa Benedict nu ar fi fost pusi într-o situatie atat de delicata.

Falimentul moral al presei (Cristian C�mpeanu)

Fri, 11 Jun 2010 05:45:54 GMT

Text preluat din Romania libera

Faptele nu sunt nici democratice, nici dictatoriale. Realitatea nu ar trebui sa fie nici supusa la vot, nici impusa prin decret.
Unii dintre noi care îsi mai amintesc cum crestea productia si nivelul de trai în paginile Scînteii si la televizor în timp ce stiuletii erau legati cu sârma în lan iar vacile (aceleasi) erau plimbate de la o ferma la alta pentru vizitele prezidentiale si cum ne cocotasem „pe noi culmi de civilizatie si progres'' în timp ce stateam la coada la brânza, înca mai reusesc sa înteleaga pericolele pe care le presupune alterarea realitatii în functie de imperativele ideologice.

Si, cu toate astea, ne aflam în plina epoca a refuzului deliberat si sistematic al faptelor. Câteva exemple.

Agentia Reuters a difuzat zilele trecute mai multe fotografii cu incidentul de pe nava Mavi Marmara preluate dintr-o sursa turca în care apare un soldat israelian întins pe punte. Desi pe sursele originare, soldatul este plin de sânge si alaturi de el poate fi observat un „activist umanitar'' cu un cutit în mâna, din fotografia difuzata de Reuters au disparut si sângele si cutitul. Reuters, ca de alfel mai toate mass-media „mainstream'' nu a lasat ca faptele sa stea în calea teoriei oficiale potrivit careia israelienii însetati de sange i-au masacrat pe bietii activisti nevinovati. Nici macar nu e prima oara când se întâmpla asa ceva. Asta iarna, France2 a difuzat un reportaj despre un presupus carnagiu comis în Gaza de un bombardament israelian. Zeci de cadavre, femei smugându-si hainele de durere, ce mai, scenele binecunoscute. Dintr-un motiv ramas necunoscut, imaginile difuzate erau, ce-i drept din Gaza, dar de la un incident din 2005 în care un camion plin cu munitie al Hamas explodase omorând zeci de oameni. Acelasi post TV difuzase anul trecut un reportaj cutremurator tot din Gaza despre cum israelienii îi înfometeaza pe bietii palestieni.. Rafturi goale, oameni oameni disperati. Ce n-a vazut operatorul si nici oamenii de la montaj era ca toate bunurile din magazinul prezentat drept un monument al dezolarii si penuriei erau înghesuite pe niste rafturi în spatele camerei care se vedeau foarte frumos în reflexia usii de la frigiderul gol-golut. Dar de ce am lasa faptele sa stea în calea unei povesti emotionante?

citeste si Reuters i-a dezarmat pe "pacifistii" anti-israelieni. Cu Photoshop-ul.
Reuters' Double Exposure
Days after being caught cropping photos for political effect, Reuters releases a photo bank of Hamas propaganda images from Gaza.

Un alt exemplu. Ieri majoritatea mass-media au titrat ca rezultatele alegerilor din Olanda au fost strânse pentru ca liberalii (conservatori) au obtinut un mandat mai mult decât laburistii (stânga socialista). În realitate, alegerile au fost oricum, mai putin strânse: Dreapta - liberalii, Partidul Libertatii al lui Geert Wilders plus crestin-democratii au obtinut 76 de mandate din 150, ceea ce, dupa aritmetica, înseamna o victorie clara. Partidul lui Wilders, lânga care orice publicatie „serioasa'' nu uita sa puna invariabil adjectivul „islamofob'', s-a clasat pe locul al treilea spre ororea „analistilor''. Ceea ce nu veti gasi în presa lumii este o explicatie satisfacatoare pentru care cea mai toleranta tara din lume acorda credit unui om politic taxat de toata lumea drept „extremist de dreapta'' pentru ca a îndraznit sa afirme deschis ca Olanda are o mare problema cu imigrantii musulmani. Pentru ca este mai probabil ca olandezii s-au smintit decât ca Olanda are o mare problema cu imigrantii musulmani, dintre care unul i-a taiat gâtul lui Theo Van Gogh în 2006.

De câteva zile, un grup de vreo câteva sute de oameni distrug si dau foc la tot ce le cade în mâna la Stockholm si Malmö. Daca te iei dupa France Presse, e vorba de imigranti din „suburbii defavorizate'' iar daca te iei dupa BBC, e vorba de o „revolta a tinerilor'' dupa modelul patentat în Franta. Cumva, nici BBC, nici AFP nu par sa gaseasca interesant de relatat faptul ca tinerii care se revolta striga „Allah Akhbar'' si ca „suburbia defavorizata'' este numita „micul Mogadiscio''. Daca nu ati vazut la televizor cum a fost atacat fizic caricaturistul Lars Vilks de catre un grup de activisti musulmani în cladirea Universitatii din Uppsala - unul din centrele culturii europene - este pentru ca marile agentii nu au gasit ca acest subiect ar fi interesant. În schimb, Associated Press a publicat un material foarte lung despre cum este distrusa imaginea toleranta a Suediei de Jimmie Akesson, un politician care începe sa creasca în popularitate pentru ca cere limitarea imigratiei din tarile islamice.

citeste si Yahoo Divides Jerusalem

E mai confortabil pentru presa sa acrediteze ideea ca dn motive necunoscute Olanda si Suedia au apucat calea barbariei decât sa recunoasca faptele. E mai simplu sa admitem ca italienii sunt niste brute xenofobe decât sa privim în fata adevarul ca uciderea Giovannei Reggiani a scos în modul cel mai oribil în evidenta faptul ca exista o mare problema legata de criminalitate în rândul etniei rome. Daca lumea arata ca un loc haotic si inospitalier este si pentru ca mass-media nu mai stie si nici nu mai vrea sa traseze linia dintre fapte si ideologie.

La noi, aceasta abdicare morala este evidenta în cazul asa numitelor „televiziuni de stiri'' care produc orice mai putin stiri. Pentru ca rostul si rolul lor nu este sa produca informatie clara si onesta despre fapte verificabile, ci sa promoveze agenda patronilor si a fortelor pe care acestia le reprezinta.

"Doi s'un sfert" in versiune poloneza

Thu, 10 Jun 2010 09:18:13 GMT

Riddick a publicat versiunea in engleza a Raportului Macierewicz privind activitatea serviciului de informatii militare poloneze (WSI). Raportul a dus la desfiintarea de catre Seim a serviciilor secrete ale armatei, un soi de "Doi s'un sfert" polonez. In 2007, Anca Cernea a publicat un amplu articoi in revista 22 care analiza Raportul Macierewicz, Polonia restructureaza serviciile secrete. Articolul, pe care il prezentam integral, ofera informatii esentiale pentru intelegerea contextului polonez, infiltrarea presei de catre serviciile militare care preluasera aparatului securitatii comuniste, ofensiva mediatica impotriva fratilor Kaczynski. In zilele urmatoare, revenim cu un alt articol despre duplicitatea si dubla masura a liberalilor polonezi de la Gazeta Wyborcza fata de lustratie.

Polonia restructureaza serviciile secrete
??Anca Cernea (revista 22, 2 martie 2007)
Raportul Comisiei, care a fost condusa de ministrul adjunct al Apararii, Antoni Macierewicz, începe prin a prezenta dimensiunile problemei. WSI au luat nastere, în 1991, din serviciile speciale ale armatei, spionajul militar, respectiv politia politica a armatei. Pe atunci, acestea numarau aproape 10.000 de agenti. Aproape 2.500 de colaboratori erau plasati în institutii centrale administrative si economice ale tarii, de la licee si universitati, spitale, institutii de cercetare, pana la cluburi sportive, redactii de ziare, hoteluri si servicii de taxi.

Printre cele mai grave acuzatii aduse de raport se afla neluarea de masuri adecvate fata de penetrarea WSI de catre serviciile de spionaj rusesti. S-au înaintat parchetului spre cercetare cazuri de spionaj împotriva intereselor de aparare ale Republicii Polone, dezvaluirea de secrete de stat, inducerea în eroare a organelor de stat poloneze prin transmiterea de informatii false de importanta esentiala pentru Republica Polona. Raportul acuza WSI ca nu si-au îndeplinit obligatiile legale: în toata perioada existentei lor, WSI nu au fost în stare sa prinda nici un singur spion rus. Una dintre cauzele acestei situatii este politica de cadre, dominata de ofiteri scoliti în URSS, la KGB si GRU, baza fireasca de recrutare pentru serviciile speciale din Est.

Raportul semnaleaza folosirea proprietatii de stat în scopul obtinerii ilegale de mijloace de finantare, coruptie, vanzarea de informatii confidentiale. O dezvaluire importanta se refera la implicarea WSI în traficul cu arme, în legatura cu mafia rusa si cu grupari teroriste arabe. Sunt prezentate operatiuni care au avut drept rezultat vanzarea de arme catre tari aflate sub embargo ONU.

WSI s-ar fi implicat, conform raportului, si în activitati economice ilegale, prin influentarea unor licitatii si, nu în ultimul rand, influentarea pietei de combustibili si energie. Raportul sustine ca WSI au avut cunostinta si au tolerat activitati ilegale ale mafiei combustibilului, ba chiar ca militari ai WSI au constituit principalele focare ale mafiei. Raportul acuza WSI ca nu au raportat informatiile privind amenintarile energetice, dimpotriva, chiar au protejat activitatea infractionala a serviciilor si mafiei ruse care aveau ca scop distrugerea si preluarea sectorului energetic polonez.

Raportul mai reproseaza WSI folosirea aparatului vechii securitati comuniste SB, utilizarea de agenti, fosti lucratori SB, dovediti ca avand un trecut compromitator.

WSI s-ar fi ocupat si de stergerea urmelor fostelor servicii comuniste. Raportul arata ca, dupa înfiintarea Institutului Memoriei Nationale (CNSAS-ul polonez), în cadrul WSI s-a realizat un plan de distrugere si ascundere de documente. Comisia de Verificare a scos la iveala peste 1.000 de documente ascunse, care ar fi trebuit predate IPN deja de multi ani.

WSI, spune raportul, s-au ocupat de infiltrarea partidelor politice, mai ales a cercurilor politice de dreapta; printre altele, ar fi organizat activitati operative fata de fratii Jaroslaw si Lech Kaczynski, cu scopul dezintegrarii partidului Alianta de Centru, operatiune care s-a desfasurat din 1990 pana în 2001. O alta importanta directie de actiune a fost recrutarea de agenti printre jurnalisti, infiltrarea mass-media si influentarea opiniei publice. Conform informatiilor de presa, WSI aveau infiltrati în mass-media 115 agenti; pentru comparatie, din audierile Comisiei a reiesit ca de acoperirea contrainformativa a unitatilor militare de la granita de nord-est se ocupau la WSI numai doua persoane. Intre agentii WSI din presa, se numara sefi de redactie, membri ai consiliilor de administratie, directori de televiziuni, redactori etc. Raportul numeste printre colaboratorii WSI si pe cunoscutul publicist Andrzej Grajewski, fost sef al Colegiului Institutului Memoriei Nationale.

O consecinta spectaculoasa a publicarii raportului a fost chemarea la Varsovia a patru ambasadori. Sefa diplomatiei poloneze, Anna Fotyga, a confirmat aceasta stire, spunand ca este vorba de consultari. Presa poloneza sustine ca cei patru diplomati sunt ambasadorul din Austria, seful misiunii din Turcia, ambasadorul din Kuweit (care îndeplinea si functia de reprezentare a NATO în regiune!) si cel din China. Se asteapta ca cei patru ambasadori sa fie înlaturati din functie.

Raportul este atacat cu hotarare de opozitie. SLD, partidul social-democrat, fost comunist, sustine ca raportul contine informatii neadevarate, ca dezvaluie numele unor ofiteri WSI care participa la misiuni ONU si ca a fost publicat cu încalcarea legii. SLD cere constituirea unei comisii a Seimului care sa cerceteze culisele aparitiei raportului. Partidul liberal Platforma Cetateneasca sustine aceasta idee, fiind nemultumit de dezvaluirea unor agenti WSI activi, pe care a calificat-o drept "amatorism". Liberalii au sustinut însa lichidarea WSI. Premierul Jaroslaw Kaczynski atribuie valul de critici din presa chiar sistemului care apara WSI. El considera ca "o parte semnificativa a media intra într-un rol complet diferit decat cel care ar trebui îndeplinit de media în conditii democratice".

Constatarile raportului, desi de o mare gravitate si însemnatate, nu sunt chiar cu totul surprinzatoare. In Europa de Est, nimeni nu se mira de implicarea în politica, mass-media si economie a vechilor structuri de politie politica active si dupa 1989. Nu mira regasirea lor în toate fenomenele de "crima organizata", nici afinitatile lor cu mafia rusa si terorismul islamic, în ciuda adeziunii la NATO si aliantei cu Statele Unite în razboiul contra terorismului.

Scandalul WSI ar trebui sa determine si la noi o mai mare atentie a responsabililor politici pentru reforma si supravegherea serviciilor si pentru continuarea lustratiei.

Nu în ultimul rand, ar putea sa se tina cont de cele întamplate cu cei patru ambasadori nominalizati în Raportul Macierewicz, atunci cand se fac numiri de noi ambasadori ai Romaniei. Se pare ca acei candidati care au în spate "o vasta experienta în diplomatie" prezinta cel mai mare risc sa se potriveasca într-un asemenea raport.

Rusii sunt dispusi sa-si ierte victimele de la Katyn!

Thu, 10 Jun 2010 04:55:19 GMT

Rzeczpospolita publica un articol despre intentia Rusiei de a-i reabilita "moral" pe polonezii ucisi de rusi la Katyn:

Reabilitarea morala a victimelor Katyn-ului este prea putin!
O astfel de decizie ar avea insa numai semnificatie morala si politica. Nu va fi un act juridic, care sa poata fi folosit in tribunal, pentru a cere, de exemplu, despagubirea rudelor apropiate.

"Rezolutia, nu numai ca nu ne este suficienta, dar a vorbi de reabilitarea morala a parintilor nostri este de-a dreptul jignitor", sustine Witomila Wolk-Jezierska din Varsovia, care a depus, ca fiica a unui ofiter asasinat, plângere împotriva Rusiei la tribunalul de la Strasburg.

Citeste si Andrzej Wajda se multumeste cu garantia senzatiei de sinceritate a lui Putin

Polonezii nu au nevoie de reabilitare morala, pentru ca nu au comis infractiuni. Mai mult, dupa recenta declarate a sefului procuraturii militare a Federatiei Ruse, Siergiej Fridinski, cum ca ancheta privind Katyn-ul, inghetata in 2004 nu poate fi redeschisa, deoarece cauza s-a prescris, rudele poloneze ale victimelor NKWD vor sa ceara urmarirea acelor faptuitori ai asasinatului care sunt in viata.

"Dupa aceasta pronuntare ne-am hotarat deja sa cerem asta Rusiei, pentru ca inca in anii 90, o parte dintre faptuitorii crimei traiau", spune Wolk-Jezierska. "Pana acum am dorit numai reabilitarea juridica si acces la documentele anchetei facute de rusi in privinta Katyn-ului." (...)

"Rezolutia Dumei nu este decat incercarea statului rus de a-si salva fata", spunei Witomila Wolk-Jezierska. "Nu intamplator am auzit asemenea declaratii la sfarsitul lui mai. Pentru ca la 31 mai a expirat termenul pana la care a trebuit sa trimitem Curtii Europene pentru Drepturile Omului raspuns la memorandum-ul partii ruse fata de plangerea noastra la Strasbourg in problema Katyn-ului. Amintesc faptul ca rusii au scris in documentul lor, ca nici macar nu exista dovezi ca ofiterii polonezi au fost impuscati, iar in textul trimis Curtii nu pomenesc nici macar o data de crima, ci scriu de intamplarile sau accidentele de la Katyn."

(traducere Anca Cernea)

Cisnie sie do swiatla niby warstwy skóry Tlok patrzacych twarzy spod ruszonej darni. Spogladaja jedna zza drugiej - do góry Ale nie ma ruin. To nie gród wymarly.	Se împinge spre lumina ca prin straturi de piele Apasarea fetelor de sub tarâna miscata. Se uita în sus, una din spatele celeilalte Dar nu sunt ruine. Nu e cetate moarta.
Raz odkryte - krzycza zatechlymi usty, Leca sobie przez rece wypróchniale w srodku W rów, co nigdy wiecej nie bedzie juz pusty Ale nie ma krzyzy. To nie groby przodków.	Odata dezvelite – striga cu guri statute, Printre mâini mucegaite pe dinauntru In santul care niciodata nu va mai fi gol. Dar nu sunt cruci. Nu sunt morminte de stramosi.
Sprzaczki i guziki z orzelkiem ze rdzy, Po miskach czerepów - robaków gonitwy, Zgnile zdjecia, pamiatki, mapy miast i wsi Ale nie ma broni. To nie pole bitwy.	Catarame si nasturi cu vultur în rugina, Prin blidele de teste - fugareala de viermi, Fotografii stricate, amintiri, harti de asezari. Dar nu sunt arme. Nu e câmp de batalie.
Moze wszyscy byli na to samo chorzy? Te same nad karkiem okragle urazy Przez które do ziemi dar odplynal bozy Ale nie ma znaków, ze to grób zarazy.	Nu cumva au bolit toti de aceeasi boala? Aceleasi rani rotunde pe grumaz Prin care în pamant s-a scurs darul dumnezeesc. Dar nu e groapa cu însemne de molima.
Jeszcze rosna drzewa, które to widzialy, Jeszcze ziemia pamieta ksztalt buta, smak krwi. Niebo zna jezyk, w którym komendy padaly, Nim padly wystrzaly, którymi wciaz brzmi.	Inca mai cresc copaci care au vazut aceasta, Pamântul mai tine minte forma cizmei, gustul sângelui. Cerul stie limba în care s-au aruncat comenzile, Pâna au cazut împuscaturile de care el înca rasuna.
Ale to swiadkowie zywi - wiec stronniczy. Zreszta, by ich sluchac - trzeba wejsc do zony. Na milczenie tych swiadków moze pan ich liczyc Pan powietrza i ziemi i drzew uwiezionych.	Dar acesti martori sunt în viata, deci partinitori. Si oricum, ca sa-i asculti - trebuie sa te duci în zona. Pe tacerea acestor martori se poate stapânul bizui - Stapânul aerului, si pamântului, si copacilor întemnitati.
Oto swiat bez smierci. Swiat smierci bez mordu, Swiat mordu bez rozkazu, rozkazu bez glosu. Swiat glosu bez ciala i ciala bez Boga, Swiat Boga bez imienia, imienia - bez losu.	Iata o lume fara moarte. Lume a mortii fara omor, Lume a omorului fara ordin, a ordinului fara glas. Lume a glasului fara de trup si a trupului fara de Dumnezeu, Lumea lui Dumnezeu fara nume, a numelor fara soarta.
Jest tylko jedna taka swiata strona, Gdzie cos, co nie istnieje - wciaz o pomste wola. Gdzie juz smiechem nawet mogila nie czczona, Dól nieominiety - dla orla sokola...	E numai un asemenea loc pe pamânt, Unde ceva ce nu exista, tot striga razbunare. Unde nici macar cu râsete nu este cinstita groapa, Prapastie de netrecut pentru vultur soim...
"O pewnym brzasku w katynskim lasku Strzelali do nas Sowieci..."	*„Intr-o zi, în zori, în padurea Katyn-ului* *Ne-au impuscat sovieticii...”*

Balada Katynului, Jacek Kaczmarski, 29.8.1985

(Traducere Anca Cernea)

Reuters i-a dezarmat pe "pacifistii" anti-israelieni. Cu Photoshop-ul.(GMT)

Tue, 08 Jun 2010 22:25:01 GMT

Un blogger a descoperit manipularile agentiei Reuters care a difuzat fotografii retusate astfel încât sa dispara cutitele tinute de "pacifistii" anti-israelieni.

Citeste si Conflictul ce va veni, un articol profund scris de Traian Ungureanu.

Ce a publicat Reuters	Fotografia originala

Fotografia din stânga (sus) a fost atent decupata pentru a fi scos din cadru cutitul tinut de "pacifistul" din coltul din dreapta jos care apare in fotografia originala.		Did Reuters Crop a Photo to Remove a Peace Activist's Weapon?

Aceasta e si mai grosolana. Din fotografia din stânga (sus), publicata de Reuters, a disparut pur si simplu un cutit, mâna însângerata a unui alt soldat israelian si pata de sânge de pe cadrul de lemn din dreapta jos, care apare in fotografia din Hurriet.		Another Cropped Reuters Photo Deletes Another Knife - And a Pool of Blood

Potrivit Ziare.com, ministrul israelian pentru diaspora, Yuli Edelstein, a trimis o scrisoare de protest agentiei Reuters. Agentia spune ca a revenit la utilizarea "setului original" de imagini, imediat dupa descoperirea modificarii acestora.

Insa Reuters nu este la prima controversa de acest gen, in care astfel de prelucrari Photoshop slujesc propagandei anti-israeliene.

In 2006, acelasi blog a descoperit "dramatizarea" unei fotografii din Beirut, prin "îngrosarea" si multiplicarea norilor de fum, adaugarea unui imobil înecat în fum în capitala Libanului: Reuters Doctoring Photos from Beirut? Agentia a publicat ulterior fotografia originala (cea din dreapta).

Orwellian. Dupa ce iarna taie gazele, vara Gazprom sufla �n p�nzele velierului Uniunii Europene.

Tue, 08 Jun 2010 09:09:15 GMT

Stele actuale si foste ale UE precum Barroso si Cox patroneaza proiectul "Esimit Europa 2", un velier care va participa la regate sub steagul Uniunii Europene. Alaturi de steagul UE sta la loc de cinste sigla Gazprom, sponsorul yachtului si textul "Energie europeana". Velierul, unul dintre cele mai rapide din lume - se mândresc proprietarii, urmeaza sa fie lansat joi, 10 iunie, la Cannes, chiar de catre seful Gazprom Alexei Miller.

"Gazprom a decis sa ne sponsorizeze pentru viziunea promovata - toti europenii in aceeasi barca. Vrem sa câstigam,, suntem onorati sa avem un sponsor atât de distins", a declarat pentru EUObserver Gorazd Mauri, sef de PR al proiectului.

Pregatiti-va de vâslit cand va înceta sa sufle vântul Gazprom în pânzele velierului.

Potrivit lui Mauri, "patronajul Parlamentului European si al Comisiei Europene este doar pentru yacht. E o sustinere exprimata in scris ce ne permite sa navigam sub steagul UE. Au fost informati ca Gazprom a devenit sponsor iar noi nu am primit nicio obiectie în legatura cu asta."

EUObserver noteaza ca nici Cox, nici Barroso nu se gândesc sa-si retraga sprijinul pentru acest proiect.

Nici nu vreau sa ma gândesc ce val de proteste si demonstratii ar fi stârnit o eventuala sponsorizare a velierului UE de catre British American Tabacco. (GMT)

Pacifi?ti, terori?ti ?i ipocri?i din toate ?arile, uni?i-va! (Vlad Solomon, acum.tv)

Mon, 07 Jun 2010 09:34:46 GMT

Integral pe www.acum.tv

(...)La prima vedere, s-ar putea crede ca lumea civilizata a innebunit. Insasi legitimitatea statului Israel este pusa azi sub semnul intrebarii. Iranul ameninta cu distrugerea Israelului, iar tarile occidentale si ONU voteaza masuri de sanctiune ridicole. O noua “valoare” domina intregul mapamond – ipocrizia. Retorica ia locul faptelor, cuvintele “pacifist”, “ajutor umanitar”, si-au pierdut continutul, au devenit lozinci, adevarul este manipulat si fiecare stat se gandeste la propriul interes. In acest context, Israelul incurca. Mai mult chiar, comunitatile evreiesti din Diaspora sunt speriate, se feresc sa nu fie invinovatite de dubla loialitate, multi evrei semneaza apeluri, cerand exercitarea de presiuni asupra Israelului.

Singura tara democrata din Orientul Mijlociu este amenintata de valul islamismului fundamentalist (cuvinte pe care presedintele Obama le-a scos, oficial, din comunicatele americane), majoritatea tarilor au devenit net antiisraeliene, iar “blame the victim” a devenit o noua norma.

Din 1973, de la razboiul de Yom Kipur, nu tin minte o perioada atat de dificila, o situatie care pare fara solutie. Nu mai exista bun simt, logica, acorduri internationale; ONU voteaza rezolutii net antiisraeliene, iar traditionalul aliat al Israelului, USA, este, astazi, dincolo de linia orizontului, mai indepartat ca oricand. Putinele voci din presa mondiala, favorabile Israelului, sunt percepute doar ca un scancet in zgomotul asurzitor al urletelor lui Erdogan si a altor conducatori islamici, care reusesc, prin viclenia lor, sa insele intreaga opinie publica mondiala.

Terorismul international s-a impodobit cu un nou vesmant, al “pacifismului” si al “ajutorului umanitar”. In aceste conditii, orice demonstratie a guvernului israelian se izbeste de urechi astupate si ochi care privesc in alte directii. A te fotografia cu un porumbel si a te declara simpatizant al celor oropsiti, are mai mult impact decat imaginile linsajelor, filmarea rangilor si a cutitelor. O lume intreaga este amagita de fardul unor laureati ai premiilor Nobel, de minciunile propagandei islamice. Si prefera sa se lase indusa in eroare, pentru a evita un nou razboi mondial, in care aliantele ar fi incurcate.

Israelul este tot mai des acuzat de a fi vinovatul principal al acestei stari haotice. Iluzia ca un acord de pace in zona ar rezolva tensiunea mondiala inseamna doar maturarea sub covor a unei noi realitati. Comunitatea internationala se lasa manipulata de lozincile islamismului si de pacifisti impostori. Fundamentalismul de sorginte musulmana se extinde astfel in intreaga lume, iar valorile democratice nu pot constitui un raspuns suficient. Deasupra intregii omeniri se asterne o pacla groasa, care intuneca ratiunea, iar aceasta are un singur nume: IPOCRIZIA.

"Israelul este tinta unui atac condus de guvernul islamist al Turciei"

Sun, 06 Jun 2010 06:08:24 GMT

RL a stat de vorba cu Shlomo Mofaz despre incidentele de la bordul navei Mavi Marmara, soldate cu noua victime. Integral in Romania libera.

România Libera: Ati condus Departamentul antiterorist din cadrul serviciilor de informatii militare ale Israelului. În aceasta calitate, trebuie sa va întreb ce s-a întâmplat la bordul navei Mavi Marmara?

S.M. Orice ati vazut în media nu este tabloul corect si complet al evenimentelor. (...) Israelul a cerut în mai multe rânduri convoiului sa verifice încarcatura umanitara pentru ca se temea sa nu transporte componente care pot fi folosite pentru constructia de rachete. Dar guvernul turc a refuzat aceasta cerere si a preferat provocarea. Daca ati vazut înregistrarile filmate, la bord se aflau oameni înarmati cu cutite, bare de metal si bâte, este clar ca acesti oameni nu erau activisti pacifisti. Erau teroristi. Au mai existat înca cinci nave. Când protestezi pasnic, totul este OK. E legal, deci e OK. Dar când treci la atac, lucrurile se schimba.

Trebuie înteles ca aceste lucruri nu s-au întâmplat pentru a-i ajuta pe palestinieni, ci pentru a lansa aceasta provocare care sa dea prilejul declansarii unor atacuri împotriva Israelului în mass-media. Este un atac condus de guvernul turc condus de domnul (Recep Tayyip) Erdogan si de partidul sau islamist (AKP) în ultimii doi-trei ani. Domnul Erdogan a preluat chestiunea palestiniana si se foloseste de ea pentru a ataca Israelul, pentru a câstiga sustinerea Iranului si a Siriei. Sper, pentru dumneavoastra, pentru europeni, ca Turcia sa nu devina parte a acestei aliante, pentru ca problema palestiniana nu este problema Turciei. Turcia are alte probleme foarte serioase, de exemplu cu imigrantii din Germania si din alte locuri. (...)

RL: Da, dar presupun ca strâng informatii despre IHH? (IHH, organizatie islamista umanitara turca, suspectata de legaturi cu grupari teroriste, a fost una dintre organizatoarele Flotilei Libertatii - n.n.)

S.M. IHH este o noutate pentru Israel. Este o organizatie extremista care sustine Hamas si alte grupari. Dar, chiar si asa, soldatii israelieni nu aveau de unde sa stie ca la bordul acestei nave vor fi atacati, pentru ca, în cazul celorlalte cinci, nu au existat incidente. Israelul trebuie sa ancheteze ce s-a întâmplat acolo, dar nu avea sa stie ca la bordul acelei nave activistii erau organizati.

RL: Pierde Israelul razboiul mediatic si de propaganda contra Hamas?

S.M. Cred ca, în materie de propaganda, am pierdut deja. (...) Nu înteleg, de exemplu, de ce guvernul israelian nu a facut publice înregistrarile video ale operatiunii imediat dupa incident, permitând în acest fel ca toate imaginile si informatiile destinate mass-media sa provina exclusiv de la Hamas si de la cei aflati la bordul navei. Aceasta a fost o mare greseala.

Spui "Doamne Isuse", si ei aud "la dracu'" (Romuald Szeremietiew)

Sat, 05 Jun 2010 08:52:47 GMT

Politicianul polonez Romuald Szeremietiew, fost ministru adjunct al Apararii, publica o analiza a stenogramelor realizate si transmise de rusi polonezilor dupa tragedia de la Smolensk.

Premierul Donald Tusk a decis publicarea copiilor transmise de rusi dupa stenogramele convorbirilor din cabina avionului Tu-154. Din ceea ce au citit rusii, se poate trage concluzia ca echipajul avionului polonez s-a comportat rational, pilotii au evaluat adecvat situatia meteorologica de pe aeroportul din Smolensk, îi cunosteau imprejurimile si au luat in considerare posibilitatea de a ateriza in alt loc (Minsk, Witebsk). Din câte se pare, capitanul avionului a hotarât sa coboare la o înaltime mai joasa, pentru a stabili daca exista conditii de aterizare. Dupa executarea acestei manevre se aude comanda "plecam de aici" ceea ce a însemnat ca pilotii au considerat ca nu exista conditii pentru aterizare. Din acel moment, se întâmpla ceva ciudat.

Avionul, în loc sa se ridice, merge în continuare în jos, - cade, s-ar putea spune, deoarece pierde altitudine de trei ori mai repede decât în cursul coborârii normale pentru aterizare. Atunci când este la câtiva metri de pamânt, loveste un copac si se prabuseste la mai mult de 1000 metri de pista de aterizare a aeroportului.

Se pune întrebarea evidenta de ce echipajul ce pilota avionul, dupa ce procedase pâna în acel moment rational, deodata comite suicid?

Frapeaza în mod deosebit nu numai calmul echipajului, care se poarta ca si cum nu s-ar întâmpla nimic neobisnuit, dar este surprinzatoare tacerea capitanului avionului, care sedea la comanda. Pilotul, cel care a încercat sa ridice în sus aparatul care se prabusea.

La una dintre conferintele de presa de la Moscova, unul dintre procurori a spus ca ultimul cuvânt care s-a auzit în avion înainte de impactul cu pamântul a fost strigatul "Doamne, Isuse!" In stenograma pusa la dispozitia opiniei publice, ultimul cuvant suna altfel:

10:41:02,7 - 10:41:03,4 // ???? (??) // Krzyk Kurwa ... [strigat: C... - înjuratura tipica, NT]

Pe vremea PRL [Republica Polulara Polona, NT] am vazut la televizor la un western american. La un moment dat, pistolarul atins de un glont a cazut la pamânt gemând "Jesus Christ", ceea ce traducatorul în limba poloneza a transpus prin "do diabla" [la dracu']. Oare acel traducator a lucrat acum pentru comisia rusa care cerceteaza dezastrul avionului polonez?

Fostul loctiitor al comandantUlui fortelor aeriene ale Republicii Polone, generalul de brigada Jan Baraniecki întrebat de un jurnalist de la „Nasz Dziennik” în privinta valorii stenogramelor prezentate spune: „Daca aceste copii ar fi fost facute imediat dupa dezastru în prezenta specialistilor polonezi, atunci continutul lor ar fi fost plauzibil. Daca însa cutiile au fost în mâinile rusilor aproape doua luni, si, mai mult, au fost cercetate cu specialisti din întreprinderile unde ele au fost produse, atunci a fost posibil sa se faca orice cu ele, si nu exista nicio certitudine ca sunt deplin valide". Si adauga ca daca cercetatorii polonezi, pe lânga copii ar dispune de instalatia originala, ar exista posibilitatea de a se verifica daca materialul înregistrat nu a fost schimbat. In cazul în care se dispune numai de copie, este imposibil, iar perspectiva de a obtine cutiile negre este mai degraba îndepartata. De aceea expertii întrebati asupra concluziilor ce decurg din stenogramele publicate arata ca pentru o evaluare completa sunt necesare datele înscrise în toate sistemele de înregistrare (Tu-154 polonez erau patru) printre care, mai ales cele privind functionarea fiecarui dispozitiv al avionului împreuna cu înregistrarile din turnul de control al aeroportului care a ghidat avionul. Numai prin punerea alaturi a tuturor acestor date se poate constitui întregul tablou al celor întâmplate. [...]

Dar sa ne întoarcem la accidentul avionului polonez. In octombrie 1986, pe teritoriul Republicii Africii de Sud s-a prabusit Tu-134 cu presedintele procomunist al Mozamicului la bord. Impreuna cu el au murit 43 de persoane, printre care vreo 20 de ministri si alti importanti functionari ai acelui stat. Avionul s-a prabusit înclinandu-se în prealabil cu 37 de grade fata de unghiul adecvat al zborului, iar pilotii au coborat aparatul comportându-se ca si cum nu ar fi fost constienti de altitudinea la care se aflau. Au ignorat deasemenea semnalele aparaturii de avertizare la 32 de secunde înainte de cadere.

Dupa dezastru, autoritatile sud-africane au luat toate cutiile negre, refuzând sa le supuna unei cercetari independente. Apoi au publicat un raport final, unde au sustinut:

1. avionul presedintelui Mozambicului era perfect functional,

2. s-a exclus un act terorist sau de sabotaj,

3. echipajul nu a respectat procedurile obligatorii la aterizare,

4. pilotii au ignorat semnalele aparaturii de avertizare.

Sovieticii, care au pierdut un aliat credincios au aratat ca presedintele Mozambicului era un adversar al Africii de Sud si ca a fost victima unui atac al serviciilor secrete sud-africane. Conform rusilor, asa indicau împrejurarile dezastrului. Moscova a acuzat autoritatile Africii de Sud de un atac constand în perturbarea semnalului de satelit al avionului, ceea ce a cauzat dezastrul.

Ia te uita ce sunt în stare sa plasmuiasca adeptii teoriilor conspirationiste.

PS. In anul 2003 un ziar sud-african a dat publicitatii urmatoarele: un fost agent al fortelor speciale ale Republicii Africii de Sud a RPA a dezvaluit ca la ghidarea avionului presedintelui Mozambicului pe o traiectorie falsa si provocarea dezastrului, s-a folosit o baliza radio falsa.

Romuald Szeremietiew

(traducere Anca Cernea)

Corul "Flotila" prezinta:

Fri, 04 Jun 2010 01:40:19 GMT

Flotilla Choir presents: We Con the World (enough is enough)
Încarcat de Kolakavot. - Explore lifestyle, fashion, and DIY videos.

Conflictul ce va veni (Traian Ungureanu)

Fri, 04 Jun 2010 01:37:33 GMT

Integral pe Blog de europarlamentar

Traian Ungureanu, dupa o dezbatere din Parlamentul European în care Ran Curiel, ambasadorul Israelului pe lînga UE si NATO, a fost tavalit cu pofta într-o baie de imprecatii si calomnii, la granita care desparte si nu prea furia de infantilism:

În acest recitativ turbulent, Israelul e vinovat înainte de toate si dincolo de faptele brute. Fapte? Care fapte? Asa ceva nu exista sau nu conteaza pentru europarlamentaii care au atacat din toate directiile Israelul si au poetizat pe tema blocadei israeliene aducatoare de mizerie palestiniana.

Iata faptele, cu toata neplacuta lor lipsa de poezie: Gaza a fost evacuata de trupele israeliene si preluata printr-o lovitura de stat violenta de Hamas, organizatia terorista înarmata de livrari iranene si siriene. Gaza, asa numita tara a suferintei, a devenit imediat o rampa de atac, folosita de Hamas pentru mii de atacuri cu rachete si misiuni teroriste împotriva Israelului. Blocada instituita de Israel filtreaza rachetele si munitia livrate de Iran pe uscat sau pe mare, nu alimentele si livrarile de echipament civil.

Acum 2 ani, interventia militara israeliana în Gaza a tintit centrele de comanda Hamas de la care porneau atacurile cu rachete împotriva Israelului. Dupa încheierea misiunii si reducerea drastica a atacurilor, armata israeliana s-a retras. Blocada anti-echipament militar a ramas în vigoare dar peste 10.000 de tone de livrari civile sînt admise saptamînal prin posturile de control de la limita fîsiei Gaza (Egiptul a impus propria blocada, alarmata de expansiunea si de ostilitatea Hamas).

Misiunile de ajutor pornite pe mare spre Gaza sînt o întreprindere propagandistica masiva care nu urmareste atît sa ajute populatia din interior cît sa provoace raspunsuri israeliene ce pot fi apoi speculate mediatic. Exemplul flotilei interceptate recent de comandouri israeliene e clasic. Actiunea a fost organizata de IHH, o organizatie islamica turca ale carei legaturi cu Partidul Binelui, o asociatie condusa de apropiati Al Qaida, e dovedita si publica. Initiatorii au racolat trupa obisnuita de pacifisti, militanti pro-palestineieni, politicieni naivi sau isterici si anarhisti în cautare de violenta.

Israelul a avertizat cu saptamîni în avans ca nu va admite intrarea navei în apele teritoriale israeliene. Guvernul israelian a propus „flotilei” o solutie simpla: sa descarce marfurile într-un port israelian, dupa care ajutoarele sa fie transportate în comun spre centrele de distribuire din Gaza. „Flotila” nu a raspuns acestor propuneri, pentru ca nu îsi dorea o banala operatiune umanitara ci un incident major cu autoritatile israeliene.

Comandoruile israeliene au intervenit si au fost atacate cu brutalitate de pacifisti înarmati cu drugi de fier, cutite topoare, arme de foc si alte instrumente aflate îndeobste în dotarea unui bun pacifist. Soldatii israelieni au raspuns si 9 persoane au fost ucise. Alaturi de regretul pentru pierderea de vieti omenesti, trebuie retinut ca 9 oameni au fost practic sacrificati pentru a cautiona o lovitura propagandistica. Într-adevar, actiunea flotilei a fost un succes moral major. Tema a fost imediat preluata de macelaria mediatica de serviciu si transformata în act de incriminare totala a Israelului.

Guvernul turc, odinioara aliat al Occidentului si al Israelului, mai nou forta pro-islamica si aliat al Iranului, a orchestrat dimensiunea politica a incidentului si a dezlantuit un val de manifestatii si mitinguri de promovare a „martirilor” de pe flotila. Toata aceasta poveste construita pe orbire si goala de adevar faptic a fost înghitita entuziast de Parlamentarii europeni stîngisti si „umanisti” care au construit recitalul de la dezbaterea din Parlament.

Momentul „Flotila” nu e înca un episod în istoria lunga a operatiilor de propaganda pro-palestiniene. Ne aflam într-un moment de cotitura si, daca Occidentul nu întelelege ca are acelasi adversar si e pîndit e acelasi pericol care paste Israelul, efectele vor fi grave si ireversibile. Ce s-a întîmplat acum e o deplasare masiva spre asaltul colectiv si santajul moral, cu participarea combinata a terorismului si a politicii democratice. Noua tactica e provocarea directa sub scutul asa numitelor misiuni umanitare si e de asteptat ca litoralul israelian sa fie luat cu asalt de noi si noi „flotile”.

La celalalt cap al operatiei lucreaza Iranul nuclear, cautionat politic de Turcia. Cercul se strînge si Israelul devine cu fiecare zi care trece obiectul unei ipoteze pîna acum de neconceput: da, e posibil, legitim si moral sa lovim Israelul. Încet-încet, propunerea a încetat sa fie critica Israelului si a devenit actiunea directa împotriva Israelului. Evident, Israelul ramîne o „nuca tare” dar ceva s-a schimbat si împinge spre un conflict grav, poate un razboi. O unanimitate oarba, pe jumatate voluntara pe jumatate solidara prin nechibzuinta, preseaza din toate partile. Asa numitul „conflict” din Orientul Mijlociu nu mai are nimic mijlociu si se îndreapta rapid spre o ciocnire de proportii nebanuite.

Jaroslaw Kaczynski: "Din stenograme nu rezulta nimic"

Thu, 03 Jun 2010 22:02:44 GMT

Jaroslaw Kaczynski considera ca din stenogramele convorbirilor dintre pilotii avionului Tu 154 care s-a prabusit langa Smolensk (NT - primite de polonezi de la comisa de ancheta rusa) "nu rezulta nimic", iar problema ramane " cu totul neclara".

"Am citit aceste stenograme azi-noapte si din ele, intr-adevar nu rezulta nimic." (...) Jaroslaw Kaczynski crede ca publicarea acestor stenograme a dat nastere unui mare semn de intrebare. (...) "Ar fi trebuit ca polonezii si nu rusii sa fie cei care sa lamureasca aceasta problema cu adevarat." (...)

Jaroslaw Kaczynski a subliniat ca autoritatile poloneze ar trebui sa ceara Rusiei sa predea ancheta privind dezastrul avionului prezidential. "Inca nu este prea tarziu. Exista temeiuri juridice pentru aceasta in conventia de la Chicago. Se poate folosi si acordul din anul 1993" a asigurat el. "Nu accept explicatia pe care o prezinta premierul Donald Tusk, ca asta ar inrautati relatiile polono-ruse. O asemenea explicatie, in situatia in care au murit 96 de cetateni, printre care si presedintele, pur si simplu nu poate fi acceptata de un stat suveran", a spus el. (PAP)

(traducere Anca Cernea)

Ianukovici blocheaza calea Ucrainei catre NATO

Wed, 02 Jun 2010 22:05:52 GMT

Parlamentul Ucrainei a adoptat un proiect de lege care duce la blocarea aderarii la NATO. Legea exclude din strategia de securitate nationala obiectivul "integrarii in arhitectura de securitate a comunitatii euro-atlantice si aderarii la NATO", scrie EUObserver.

Conservatorul Juan Manuel Santos castiga detasat in primul tur al alegerilor prezidentiale din Columbia (Anca Cernea)

Tue, 01 Jun 2010 23:15:16 GMT

Juan Manuel Santos, candidatul sprijinit de presedintele conservator Alvaro Uribe, a castigat zdrobitor primul tur al alegerilor prezidentiale din Columbia, desfasurat fara incidente duminica trecuta. Santos a obtinut 46,57% din voturi, dupa o campanie in care a promis columbienilor ca va continua cu aceeasi determinare politica presedintelui Uribe, deosebit de apreciata de cetateni, in primul rand in ceea ce priveste combaterea terorismului FARC. Desi s-a apropiat mult de procentul necesar pentru a obtine victoria din primul tur, Santos nu l-a atins din cauza dispersarii voturilor dreptei intre mai multi candidati.

Juan Manuel Santos a fost ministru al Apararii si a coordonat cu succes lupta contra narco-teroristilor marxisti din FARC (o analiza in acest sens in Revista 22: Infrangerea FARC si perspective de viitor)

Urmatorul plasat, omul stangii, verdele Antanas Mockus, a obtinut doar 21,5%.

Mockus, un candidat ciudat, pe care nu il deranjeaza sa fie considerat favoritul lui Hugo Chavez, a fost rasfatat de institutele de sondaj (iata un articol TOTB scris in cel mai lemnos limbaj eco-marxist: Columbia ar putea alege primul presedinte "verde" din lume), beneficiind de procente umflate grosolan in campanie, care, insa nu s-au confirmat la urne. Evident, sprijinitorii lui Mockus se plang ca de frauda (lor le place sa fie lucrurile clare, ca in Cuba, Venezuela, Iran, unde castiga cine trebuie, cu 99%, fara atata suspans).

Organizatia terorista FARC il sprijina pe Mockus in cel de-al doilea tur al alegerilor.

Anca Cernea

Pacat ca nu e ancheta noastra (Igor Janke, Rzeczpospolita)

Mon, 31 May 2010 22:37:42 GMT

Imediat dupa dezastrul de la Smolensk l-am auzit pe procurorul general Andrzej Seremet spunand ca vom cunoaste in curand continutul cutiilor negre.

Astazi aflam ca rusii nu sunt de acord cu dezvaluirea continutului inregistrarilor. Au dreptul la aceasta. Asta rezulta clar din conventia de la Chicago, in baza careia rusii conduc ancheta in chestiunea dezastrului avionului polonez Tu-154.

Este greu deci sa nu-ti pui intrebarea, daca vom sti vreodata ce contin cutiile negre. Mai ales ca pozitiile exprimate de reprezentantii autoritatilor poloneze nu sunt deloc la unison. Ministrul Afacerilor Interne Jerzy Miller spune ca interdictia ruseasca nu ne obliga. Bronislaw Komorowski – ca in primul rand chestiunea trebuie sa treaca prin Consiliul de Siguranta Nationala si ca va dori sa asculte opiniile liderilor politici. Iar purtatorul de cuvant al Guvernului Pawel Gras, ca decizia`in aceasta privinta va fi luata impreuna de premierii Donald Tusk si Vladimir Putin. Care e versiunea valabila?

Si, amintesc, e vorba de cutiile negre din avionul polonez care s-a prabusit purtand pe cei mai inalti functionari de stat polonezi.

Reprezentantii guvernului inca de la inceput se intrec unii pe altii in a ne asigura cat de multa incredere inspira partea rusa si cat de serios sunt conduse cercetarile cauzelor dezastrului. Din pacate, este greu sa le impartasim aceste sentimente. Astazi se vede tot mai limpede ca partea poloneza a comis o greseala inca de la inceput, cand nici macar nu a incercat sa preia ancheta. Acum ceva timp. “Rzeczpospolita” a facut public faptul ca existau temeiuri juridice pentru ca nou sa intreprindem aceste cercetari impreuna cu rusii.

O astfel de cerere ar fi trezit anumite tensiuni intre Polonia si Rusia. Desigur, tensiunile inutile ar trebui evitate. Doar sunt foarte importante bunele relatii cu vecinii. Dar bunele relatii cu vecinii trebuie sa slujeasca unei cauze – interesului statului polonez si cetatenilor sai. Nu sunt o valoare in sine, asa cum pare sa fie convins actualul guvern.

Igor Janke, Rzeczpospolita

(Traducere Anca Cernea)

Activist pacifist din convoiul "umanitar" pro-palestinian

Mon, 31 May 2010 22:07:16 GMT

IDF: Soldiers were met by well-planned lynch, concealed handguns.

Prioritate de dreapta: Europarlamentari complici cu teroristii

Ziua Judecatii �n paradisul social (Cristian Campeanu)

Mon, 31 May 2010 07:58:22 GMT

Integral in Romania libera

Românii descopera astazi cu furie, alaturi de multi alti europeni, ca ceva nu este tocmai în regula cu ceea ce li s-a spus vreme de zeci de ani: li s-a spus ca pot consuma mai mult decât se produce pe termen nelimitat si ca, atunci când spectrul scadentei începe sa se apropie amenintator, va exista întotdeauna statul providential care sa le ofere protectie. Li s-a spus ca nu exista nici o legatura între productivitate si venituri si, ca atare, „sunt îndreptatiti'' la salarii mari, concedii platite din ce în ce mai lungi, saptamâna de lucru redusa, pensii timpurii, avantaje sociale si „plase de siguranta". Li s-a spus ca au dreptul la o viata lipsita de griji imediate, indiferent daca au facut sau nu ceva sa o merite, în virtutea „egalitatii" si „solidaritatii" garantate de Guvern. Li s-a spus ca pot trai relativ bine fara sa munceasca prea mult si ca are statul grija de asta. Li s-a spus ca pot renunta la responsabilitate individuala pentru o siguranta sociala pe care statul se angaja sa o garanteze. Li s-a spus ca pot renunta linistiti la libertate, bun-simt si discernamânt pentru ca statul garanteaza satisfacerea nevoilor. Li s-a spus ca exista prânzuri gratuite si ca, oricât ar mânca din tortul social, acesta va ramâne intact. Li s-a spus ca statul poate garanta drepturi pe care trebuie sa le plateasca altii. Li s-a spus ca paradisul este posibil aici, pe Pamânt, si ca Statul este paznicul portilor. Au fost mintiti! Si, cu cât amagirea paradisului postmodern a fost mai puternica, cu atât dezamagirea si furia provocate de contactul brutal cu realitatea sunt mai mari. În spatiul european, oamenii au dat la schimb promisiunea paradisului crestin, cu toata încarcatura lui de responsabilitate individuala, pentru ispita paradisului social-democrat, cu promisiunea lui înselatoare ca vor fi „linistiti si ocrotiti" de o providenta mincinoasa: Statul. Acum a sosit Ziua Judecatii. (...)

In Statele Unite, miscarea Tea Party cere mai putin stat si mai multa libertate individuala, în Europa, protestatarii cer recuperarea paradisului pierdut, cer sa primeasca înapoi ceea ce nimeni nu le mai poate da. În Statele Unite, miscarea Tea Party este formata din majoritatea pâna nu demult tacuta a americanilor, oameni obisnuiti, care muncesc mult si platesc impozite regulat, fiind responsabili de producerea celei mai mari parti a avutiei nationale. Daca statul si grupurile de interese din jurul lui tintesc în permanenta avutia lor, ei nu dispun, în schimb, nici de sindicate, nici de grupuri media care sa vorbeasca în numele lor. În Europa, abia acum se produce revelatia ca majoritatea tacuta este singura realitate din spatele iluziei statului providential si ca aceasta majoritate se micsoreaza dramatic.

În România vorbim deja despre o minoritate: avem mai multi asistati decât contributori; anul trecut, din sectorul privat au fost concediati cel putin 300.000 de oameni, iar celor care si-au pastrat slujbele li s-au redus deja salariile. Si avem doua milioane de oameni care muncesc si platesc impozite în alte tari. Aceasta este realitatea economica, dincolo de care orice altceva este demagogie. Pur si simplu e Ziua Judecatii.

�nvatam�ntul �n limbi moarte (Traian Ungureanu)

Sun, 30 May 2010 23:04:31 GMT

Integral pe Blog de europarlamentar

Un exemplu pe care guvernele europene din Vest si din Est vor trebui sa-l urmeze sau sa se pregateasca de cadere: restrîngeri reale, nu amînare si nu simulare. Foarte rapid, la cîteva saptamîni de la instalare, guvernul britanic a început sa taie. (...) Reducerile au început abrupt si au început de unde trebuie. Guvernul manînca din propria osînza supraponderala. Achizitiile Ministerelor au fost reduse pîna aproape de nivelul zero. Adio masini cu sofer la discretie, adio calatorii business class, adio seminarii vagi si conferinte în destinatii exotice! (...)

Cealalta fata a monedei sînt sindicatele. În ultimii 20 de ani, sindicatele si sindicalismul învinse catastrofal de fenomenul Thatcher au revenit. Aroganta si demagogia clasei sindicale sînt foarte aproape de nivelul grotesc al anilor 70 si 80. Piesa e aceasi: o trupa de protectori politizati ai „oamenilor muncii” reusesc sa îsi mentina pozitia folosind cinic grupuri profesionale largi si cultivînd din rasputeri cultura egalitatii obligatorii. Reprezentatia are succes dar nu suficient succes. Nefiind, înca, o natiune de bugetari, Anglia va evita eroarea si nu va accepta sa se lase saracita de egalitarismul care recomanda incompetenta egala la venituri egale. Însa Anglia a trecut sau va trece razant pe lînga pericolul care pîndeste societati cu traditie si autonomie economica mult mai reduse.

Asta înseamna ca lectiile despre necesitatea reducerilor si pericolul sindicalist trebuie bine întelese si preluate în est. Romania e un caz clasic. În lipsa lectiei engleze, România va învata greceste. O limba moarta.

Delirul artificierului Vosganian in 2007; suflul exploziei

Sat, 29 May 2010 07:59:00 GMT

Am regasit declaratia halucinanta a lui Vosganian din iulie 2007. Iata, in paralel, avertismentele grave ale lui Basescu, care a amanat cat a putut promulgarea legii pensiilor obtinuta de PSD prin santajarea PNL si care prevedea cresteri nesustenabile, avetismentele lui Tariceanu inainte de a ceda santajului PSD si demagogia iresponsabila a lui Vosganian din aceleasi zile.

Basescu, 4 iulie 2007, inainte de promulgare

Voi solicita Guvernului, in baza Constitutiei, a articolului138 alineatul 5, sa precizeze cu extrema claritate sursele de finantare, dar si viabilitatea acestei legi. Adica, daca ea poate fi aplicata pe termen lung sau catre sfarsitul anului 2008 vom fi in pericol de colaps al Fondului National de Pensii. Nu merg mai departe, catre 2009, unde lucrurile par mult mai dificile, dar legea are prevederi exprese pentru 2008 si 2009. (...)

Toate aceste angajamente mi se par nerealiste, iar ca sef al statului, prin promulgarea legii, nu vreau sa fiu partas la inselarea opiniei publice. (...)

Nu as vrea sa ma asez alaturi de politicienii care au adoptat o lege in Parlament si, pe urma, sa constatam ca ea nu poate fi aplicata.

Basescu, 18 iulie 2007, la promulgare

“Din pacate, Guvernul a avut lasitatea sa nu vrea sa ne informeze care sunt efectele. Le stim, pasul urmator este sa facem ce trebuie facut pentru a face reformele structurale care sa compenseze resursa care va trebui dusa in bugetul asigurarilor sociale de stat”.

Seful statului a precizat ca, potrivit analizei Administratiei Prezidentiale, pentru anul 2007, bugetul asigurarilor sociale de stat va inregistra un excedent de 465 de milioane de euro.

Dupa aplicarea etapei de marire a pensiilor de la 1 ianuarie 2008, a explicat Presedintele, bugetul asigurarilor sociale de stat va inregistra un deficit de 2,1 miliarde de euro care partial va fi compensat de excedentul pe anul in curs, ramanand, la final, un deficit de 1,6 miliarde de euro.

In anul 2009, o data cu intrarea in vigoare a celei de a doua etape a maririi pensiilor, deficitul bugetului asigurarilor sociale de stat va fi de 4,5 miliarde de euro, in 2010, deficitul va creste la 4,9 miliarde de euro, in 2011 la 5,6 miliarde de euro, in 2012 la 6,5 miliarde de euro, iar in 2013 la 7,1 miliarde de euro, a precizat seful statului.

„Deficitul cumulat in perioada 2008 – 2013 este de 30 de miliarde de euro, echivalentul sumei pe care Romania o va primi de la Uniunea Europeana pentru dezvoltare”

Tariceanu, 20 iunie 2007, inainte de a ceda santajului PSD cu motiunea de cenzura

"Ca prim-ministru doresc sa subliniez ca înteleg perfect problemele pensionarilor, (...) dar, în acelasi timp, trebuie sa spun ca ceea ce Parlamentul a fost pe punctul de a hotarî ieri nu putea fi pus în practica decât cu riscul aruncarii întregii economii în aer si a întregii evolutii pozitive a economiei."

"Nicaieri in lume nu se pot majora pensiile cu aproape 70% intr-un an, respectiv 17%, ceea ce s-a facut (in 2007 - n.r.), si 50%, cit ar fi dorit Parlamentul. Dar trebuie sa ne gindim si ce se intimpla la anul, daca economia permite sa pastram aceleasi pensii."

Vosganian, 18 iulie 2007
Guvernul României afirma cu toata responsabilitatea: Bugetul de stat are suficiente resurse financiare pentru marirea pensiilor. În nici un caz, nu se pune de acum înainte problema nerespectarii acestei majorari, pentru 6 milioane de români, indiferent de Guvernul care va conduce România. (...)

De altfel, trebuie sa va informez ca în perioada 2005-2007 pensiile cresc cu 60% si, împreuna cu cealalta crestere, de anul viitor, toate acestea vor duce la o crestere de circa 120%, ceea ce înseamna ca acesta este primul Guvern din istoria României care a reusit sa dubleze pensiile în termeni reali.

Cu respect, va informez si va lansez cu aceasta ocazie dumeavoastra sau consilierilor dumneavostra invitatia sa veniti la Ministerul Finantelor si sa vedeti toate cifrele pâna în anul 2013, elaborate de Comisia Nationala de Prognoza. Începând cu anul 2010 din nou vom avea un buget de asigurari sociale excedentar, iar în anul 2009 cresterea economica si performantele care vor continua tendintele actuale vor asigura cresterea pensiilor, în anul 2008 nimic din programele pe care le-am stabilit nu va fi influentat negativ.

Traian Basescu a facut toate eforturile sa împiedice Guvernul României sa mareasca pensiile pentru 6 milioane de români. A pus din calcul politic interesul sau personal mai presus de interesele românilor. Si-a dorit ca prin presiune politica sa blocheze o lege care era în beneficiul tuturor românilor.

Asa zisa simulare a asa-zisilor experti de la Cotroceni este cum am aratat în esenta mincinoasa. Ea a fost nascocita doar pentru a servi scopurilor meschine ale presedintelui României.

Valentin Lazea, economist-sef al BNR, mai 2010

"Cu pensionarii, problema este ca li s-au vandut iluzii in anii electorali 2007-2008, in sensul ca s-au suspendat legile aritmeticii de clasa a 4-a. Cand ai 4,5 milioane de contribuabili la sistemul de pensii si 4,8 milioane de pensionari, iar angajatii contribuie cu 32% din salariile lor, prin regula de trei simpla rezulta ca pensionarii nu pot primi mai mult de 30% din salariul mediu. Ca atare, atunci cand Parlamentul a decis ca punctul de pensie sa fie de 45% din salariul mediu, a suspendat legile aritmeticii."

"Intelectualii occidentali si tentatia comunismului" - conferinta

Fri, 28 May 2010 23:06:53 GMT

Institutul de Investigare a Crimelor Comunismului si Memoriei Exilului Românesc va invita sa participati la conferinta Intelectualii occidentali si tentatia comunismului. Aceasta va fi sustinuta de profesorul emerit Paul Hollander (Universitatea Massachusetts, SUA), membru în Consiliul Stiintific al IICCMER, si va fi moderata de profesorul Ioan Stanomir, presedinte executiv al IICCMER.

Profesorul Paul Hollander a studiat sociologia la Princeton University (PhD, 1963), dupa ce a parasit Ungaria comunista în contextul violentelor din Budapesta anului 1956. A redactat numeroase studii în domeniul istoriei ideilor, a filosofiei culturii si al studiilor de politica comparata. Între cartile de referinta ale domniei sale de numara: Soviet and American Society: A Comparison (1972); Political Pilgrims (1981); Anti-Americanism (1992); Political Will and Personal Belief (1999), Discontents: Postmodern and Post-communist (2002) si The Only Super Power: Reflections on Strength, Weakness, and Anti-Americanism (2008). A editat volumul From the Gulag to the Killing Fields: Personal Accounts of Political Violence And Repression in Communist States (2008) si The Only Super Power: Reflections on Strength, Weakness, and Anti-Americanism (2009).

Numerous prominent Western intellectuals were attracted to (and visited) the Soviet Union during the interwar period, and in the 1960s and 1970s communist China, Cuba, North Vietnam and other third world communist states. On a smaller scale, such political pilgrimages are currently taking place at the present time to Venezuela under Chavez. On these, occasions Western intellectuals become transformed (at least temporarily) from skeptical social critics into ‘true believers’. How to account for this phenomenon...

Drumul infundat al luptei contra saraciei

Thu, 27 May 2010 08:02:24 GMT

Creierele spalate cu peria de parchet a gândirii de stânga nu pot sa înteleaga ca lupta împotriva saraciei nu este o actiune izolata. Ea decurge din aplicarea masurilor care aduc prosperitate. Saracia nu se reduce cu propaganda si sentimentalisme, ci numai daca se creaza o societate sanatoasa, bazata pe justitie care sa descurajeze tâlharia, pe finante sanatoase si pe viata morala. O societate în care furtul si minciuna nu se sanctioneaza este condamnata la saracie, mai devreme sau mai târziu. E mare minune ca abia acum am ajuns la fundul sacului..

??Florina B.

Anul 2010 a fost declarat de la Bruxelles anul împotriva saraciei. Pentru impresia artistica, se vor scoate în fata câteva personalitati estetice, asa numitii ambasadori, niste George Clooney si Angelina Jolie ai luptei impotriva saraciei, care ne vor convinge ca saracia nu e buna, ca noi gândim gresit si ca UE a identificat stiintific cauzele si remediile. Suntem aproape în iunie si foarte multi ambasadori nu au fost numiti înca de statele UE. Sunt deci sanse sa constatam ca organizarea nu va fi stralucita.

Daca ne uitam pe siteul www.2010againstpoverty.eu aflam ca “principiul calauzitor al Anului 2010 este de a da glas problemelor oamenilor care traiesc în saracie si excluziune sociala si de a inspira fiecare cetatean european si alti actori sa abordeze aceste probleme importante. Acest An are ca scop si demontarea stereotipurilor si perceptiilor colective asupra saraciei. Bazându-se pe principiile solidaritatii si parteneriatului ale UE, 2010 este o chemare la lupta împotriva cauzelor saraciei, în încercarea de a asigura un rol plenar si activ în societate pentru toata lumea”. Superb!

La întrebarea „Va avea aceasta campanie vreun efect real asupra saraciei si excluziunii sociale?” ni se raspunde printr-o alta critica a stereotipurilor, fara sa se spuna care anume, si ni se promite ca vom vedea cu ochii nostri cum se va da „nou impuls luptei împotriva saraciei prin crearea si consolidarea unui nou parteneriat dincolo de publicul clasic”. Nu se explica ce se poate întelege prin aceasta, dar noi stim ca cel putin de prin 1917, „publicul clasic” cam are optiuni "gresite".

Fraze de genul „principiul... este de a da glas”, ca si chemarile la lupta ne duc inevitabil cu gândul la programul PCR. Dorinta de a trece peste "publicul clasic" nu e nici ea de bun augur. Nu numai punerea în fraza este nefericita, ci întreaga conceptie a manifestarii. Totul se desfasoara de sus în jos, de la nivele superioare de decizie politica, la functionari si functionarasi, de la constatari statistice, la masuri ce vor fi dictate de indicatori exacti. De la initiati, la fraieri. Saracul nu e persoana, ci subiect de discutie sau element într-o ecuatie. De altfel, nici nu se propun actiuni de ajutorare a saracilor, ci dezbateri si schimbarea gândirii clasice, adica gargara în cazul în care oganizarea va fi varza ca pâna acum, sau chiar manipulare daca totusi va trece mesajul la public.

La sectiunea de fapte si cifre ni se prezinta date de la Eurostat, adica indicatori multi si variati (multi „under preparation”), si tabele în Excel pe care îti joaca ochii. Sunt ok toate acestea. Problema este ca ele contribuie într-o prea mica masura la întelegerea lucrurilor. Organizatorii leaga de saracie si conceptul de excluziune sociala pentru ca stiu ca nu e vorba numai de portofel, ci si de alti factori. Totusi, ramân fixati în modele matematice care nu duc la clarificari si rezolvari, dar par destepte, si conving publicul sa lase lucrurile în seama celor care le cunosc secretele, de unde si manipularea. Dupa o metoda plictisitor de frecventa, se exploateaza iar sentimentele oamenilor si dorinta lor de bine pentru a se avansa o agenda politica de stânga.

Dar astea sunt teorii... Iata ca a venit al doilea vârf al crizei. Toata gargara cu Anul împotriva saraciei apare frivola, indecenta si iresponsabila când e pusa în fata saraciei concrete. Cat cinism trebuie ca sa sugerezi ca un concurs de muzica împotriva saraciei ajuta la ceva?

Gândirea UE si cea dâmboviteana se întâlnesc din nou.

E evident ca e de unde sa se reduca personalul bugetar. Administratia noastra de stat parca e facuta pentru neveste, nepoti si fini de baroni de diverse marimi. Nu e asa peste tot. În Estonia, fosta republica sovietica, se platesc majoritatea taxelor pe internet si reforma statului s-a facut din anii '90. La fel în Polonia, Cehia, etc. Noua ne place sa fim umiliti la fiecare ghiseu, numai sa traim cu iluzia protectiei statului.

Nenorocirea nu e criza, ci faptul ca nici acum nu par a se pune lucrurile pe baze sanatoase. Mi se rupe sufletul sa îl citesc pe Mircea Cartarescu vorbind despre nenorocitii care vor plati factura crizei, dar regret si mai mult ca distrage atentia de la adevarul crud cu texte lacrimogene. Nu se poate rupe problema saraciei de moralitatea oamenilor. Majoritatea covârsitoare a românilor nu a votat cu prosperitatea si moralitatea în ultimii 20 de ani, ci cu statul-Mos-Craciun si cu ambiguitatea morala. Problema nu e doar ca greutatea facturii îi cocoseaza numai pe unii si nu pe tâlharii de drumul mare, ci ca nu se pun înca în discutie mentalitatile care au dus la optinile de pâna acum. Daca nu se face un efort de adevar, nu o sa îi mintim numai pe ceilalti, ci si pe noi însine, atât de mult încât vom fi în pericol sa pierdem contactul cu realitatea.

La ce prosperitate sa ne asteptam când suntem tara care îsi omoara viitorul? Cunosc o mama care a avortat pentru ca „nu se vedea bine din rochia de mireasa”. Alti copii au platit cu viata chefurile socrilor si ale sefilor, sau pentru ca parintii sa nu îsi perturbe examenele sau calatoriile. Din 1990 pana la sfarsitul lui 2008 au fost raportate 7.259.596 avorturi numai in clinicile de stat, arata Asociatia ProVita Bucuresti. Nu trebuie sa crezi în Dumnezeu ca sa stii ca situatia este total aberanta si nu poate duce la ceva bun. Maica Tereza a spus acum vreo cinsprezece ani ca cea mai mare drama a României sunt avorturile. Nu întâmplator aceasta este si constatarea recenta a unui raport al Ministerului Muncii.

Cautarea fara finalitate, doar de dragul sportului intelectual si al inovatiei, e buna pentru alte domenii, nu pentru saracie. La fel si vaicareala si agitatia sindicala. Campionii luptei împotriva saraciei nu au fost functionarii, ziaristii si semcherii. Cei care au adus contributii notabile la reducerea ei au fost antreprenorii, economistii destepti ajutati de un context politic moral. Sfintii si oamenii cumsecade nu au venit cu nimic nou, ci au aplicat regulile vechi si au mers pe calea batuta de sute de ani. Werenfried van Straaten si Abbé Pierre au schimbat viata oamenilor cu contributii infime de la oameni obisnuiti, nu cu bugete uriase. De la Maica Tereza si Vincentiu de Paul nu ne-au ramas dizertatiile filosofice, seminarele tematice, conferintele de presa si activitatile artistice, ci exemplul personal si severitatea (morala si fizica) cu care sau tratat pe ei însisi si pe cei care i-au urmat. Nu au fost persoanlitati comode si au spus deseori lucruri aspre, dar asta i-a facut credibili.

Rom�nia, �ntre coalitia ruso-germana si alianta cu SUA (Cristian Campeanu)

Wed, 26 May 2010 23:21:40 GMT

Criza greaca scoate în evidenta criza existentiala a Europei, afirma profesorul american. Tarile bogate, în special Germania, nu doresc sa cheltuiasca banii propriilor contribuabili pentru a veni în sprijinul tarilor aflate în dificultate, dar, daca o fac totusi, doresc sa aiba control asupra modului în care ele cheltuiesc acesti bani. Dar, cum grecii resping controlul extern asupra finantelor lor si cum Tratatul de la Lisabona nu prevede astfel de prerogative si obligatii, exista toate sansele ca Uniunea Europeana sa involueze de la stadiul de proiect ambitios de integrare economica si politica la o alianta de convenienta construita în jurul beneficiilor economice ale tarilor membre.

În aceste conditii, Germania va deveni principala problema a continentului. Deja Germania detine o putere considerabila în UE, chiar daca aceasta putere se rezuma la chestiuni economice. Criza elena a scos în evidenta faptul ca Germania este principalul pol de decizie în UE, fara acordul careia nu se poate face nimic si, în aceasta calitate, politica germana este definitorie pentru politica întregului continent. Or, în cazul unei fragmentari europene, Germania este singura tara care poate crea coalitii alternative care sa fie, în acelasi timp, puternice si coezive.

O prima optiune ar fi, desigur, Franta, împreuna cu care Germania a condus pâna acum UE. Dar, daca UE ar intra în declin, la fel s-ar întâmpla si cu parteneriatul franco-german. În afara de propria piata, Franta are putine de oferit Germaniei.

Nu acelasi lucru s-ar întâmpla în cazul unei aliante germano-ruse, o optiune istorica pentru Germania. Germania va deveni principala problema a continentului.Nu acelasi lucru s-ar întâmpla în cazul unei aliante germano-ruse, o optiune istorica pentru Germania. Din punct de vedere economic, este parteneriatul perfect. Pe de o parte, Germania consuma cantitati mari de energie si materii prime din care Rusia dispune din belsug. Pe de alta parte, industria germana are nevoie de forta de munca pe care nu si-o poate asigura decât prin imigratie. (...)

În ultimii ani, Germania si Rusia au dezvoltat mai multe proiecte economice comune, cel mai semnificativ fiind gazoductul Nord
Stream, proiect la care a fost invitata sa participe si Franta. În plus, cele doua state au un partene-riat strategic printre ale carui roade concrete s-au aflat blocarea drumului Georgiei si Ucrainei spre NATO si recunoasterea de catre Europa a unei sfere de influenta ruse în fostul spatiu sovietic.

Prima tara care are motive serioase sa se teama de alianta ruso-germana este Polonia si de aceea Varsovia a reactionat prin întarirea aliantei cu Statele Unite. Instalarea de rachete Patriot în Polonia nu este decât un semn ca Washingtonul este, la rândul sau, îngrijorat de aceasta perspectiva. Chiar daca Administratia Obama pare dispusa sa recunoasca Moscovei propria sfera de influenta, nu este pregatita sa abandoneze contraponderea est-europeana. În acest sens, turneul din toamna trecuta al vicepresedintelui Joe Biden la Varsovia, Praga
si, mai ales, discursul de la Bucuresti au fost considerate o încercare a SUA de a curta puterile europene aflate între Germania si Rusia.

Urmatorul pas al Berlinului este ridicarea vizelor pentru rusi, o decizie ce urmeaza sa fie luata luni, la Summitul UE-Rusia de la Rostov pe Don, si care va modifica echilibrul regional din Estul Europei în favoarea Rusiei. Text integral in Romania libera

Scrisoare a disidentilor rusi dupa dezastrul de la Smolensk

Wed, 26 May 2010 08:03:07 GMT

Disidenti rusi, intre care Vladimir Bukovski, si o personalitate politica de talia lui Andrei Ilarionov, fostul consilier al lui Vladimir Putin, isi exprima ingrijorarea privind ancheta autoritatilor ruse si complezenta autoritatilor poloneze.

Cateva sute de mii de persoane cunosc deja de pe mesajul catre rusi, in care candidatul la presedintia Poloniei, Dl. Jaroslaw Kaczynski reusit sa exprime sincere si calduroase multumiri acelor rusi care, in aceste timpuri, dintre cele mai grele pentru ambele noastre natiuni, au aratat polonezilor compasiune si ajutor.

Autoritatile ruse nu au gasit cu cale nici sa publice textul acestui mesaj, nici sa-i raspunda. Au dovedit prin tacerea lor inca o data ca toate vorbele lor oficiale si compasiunea exprimata fata de tragica moarte a presedintelui Kaczynski si persoanelor care l-au insotit, nu au fost decat o formalitate goala de continut, si nu au provenit dintr-o inima sincera (asa cum ar fi vrut unii dintre noi sa creada), ci numai din considerente de conjunctura. Din pacate, aceasta nu are de ce sa ne mire.

In schimb, suntem mirati si adanc ingrijorati de felul cum decurge ancheta care ar fi trebuit sa lamureasca imprejurarile si acuzele dezastrului Tu-154 de langa Smolensk. Se pare ca autoritatile ruse nu au interesul sa se clarifice toate cauzele dezastrului, in timp ce autoritatile poloneze repeta asigurarile privind "deplina deschidere" a partii ruse, fara sa-i ceara, de fapt, nimic, ci doar astepteapta cu rabdare pana cand vor sosi de la Moscova materialele ce le-au fost de mult promise.

Este greu sa nu ramanem cu impresia ca, pentru guvernul polonez, apropierea de autoritatile ruse actuale este mai importanta decat stabilirea adevarului in privinta uneia dintre cele mai mari tragedii nationale. Se pare ca prietenii polonezi manifesta o oarecare naivitate, uitand ca interesele actualei conduceri de la Kremlin si cele ale popoarelor din tarile invecinate cu Rusia nu sunt convergente.

Suntem ingrijorati ca intr-o asemenea situatie independenta Poloniei, atat in prezent cat si in viitor, s-ar putea dovedi a fi grav amenintata. Speram ca cetatenii Poloniei care isi pretuiesc libertatea vor fi capabili sa o apere. Inclusiv la urne.

Aleksander Bondariev (jurnalist, traducator)
Vladimir Bukovski (disident din timpul comunismului si in prezent critic al politicii Kremlinului)
Viktor Fajnberg (disident, in 1968, impreuna cu Natalia Gorbaniewska. a luat parte la demonstratia de la Moscova impotriva invaziei Cehoslovaciei)
Natalia Gorbanievska (activista pentru democratie, poeta, jurnalista, traducatoare de literatura poloneza)
Andrei Ilarionov (economist, fost consilier al lui Putin, in prezent critic al politicii Kremlinului)

(Traducere de Anca Cernea)

Revolutie contra bunului-simt (GMT)

Fri, 21 May 2010 23:10:00 GMT

Crin Antonescu a inceput luna mai denuntand o presupusa tentativa guvernului Boc de a mari taxele si a renunta la cota unica (acuzatii care s-au dovedit fara temei) pentru a o sfarsi in pat cu cei care chiar anunta ca vor mari taxele si desfiinta cota unica. Aceasta e adevarata etica revolutionara, care-i permite revolutionarului, fara sa roseasca de rusine, sa sustina si un lucru si contrariul acestuia. Pentru un revolutionar, moral este tot ceea ce sustine cauza revolutiei.

In data de 3 mai, Crin Antonescu a anuntat ca va initia o motiune de cenzura deoarece ar fi luat "act cu stupoare si indignare de intentia Guvernului Boc-Udrea privind desfiintarea cotei unice de impozitare, majorarea impozitului pe profit si dublarea valorii taxelor si impozitelor locale."

Invocand documente de lucru din ministerul Finantelor (dupa iesirea lui Strauss-Kahn e limpede ca aceasta era intr-adevar propunerea FMI), Crin Antonescu a calificat "o asemenea initiativa a Guvernului Boc-Udrea drept o tentativa de asasinat economic la adresa celui mai productiv segment al societatii românesti: clasa mijlocie".

"Prin desfiintarea cotei unice de impozitare, care a constituit motorul cresterii economice a României, Cabinetul Boc-Udrea ar aplica lovitura de gratie unei economii care, si asa, dupa un si jumatate de incompetenta si demagogie la putere, abia mai respira. Ca unic aparator al drepturilor si intereselor clasei mijlocii si productive din România, PNL are datoria sa denunte si sa împiedice aceste masuri de natura sa arunce economia tarii într-un faliment generalizat si prelungit", tuna Crin. Nu se dezicea de propunerea pe care o facuse in campanie de scadere a cotei unice pana la 10% si nici de eventuala scadere a TVA-ului pentru anumite produse.

In 5 mai Crin Antonescu anunta iar ca doreste sa semneze alaturi de PSD o motiune de cenzura si un acord politic privind "evitarea cresterii taxelor si impozitelor".

Guvernul nu a marit taxele, nici nu a renuntat la cota unica, asa cum sumbru prevestea Crin Antonescu.

In schimb, Klaus Iohanis, icoana liberala si premier al coalitiei Grivco, cere marirea taxelor si sugereaza chiar impozit progresiv.

PSD cere marirea taxelor si renuntarea la cota unica.

Iar in 21 mai Ludovic Orban anunta ca PNL va vota motiunea de cenzua a PSD, precizand ca nu conditioneaza votul parlamentarilor liberali de eventuale garantii ca in textul motiunii nu se vor gasi propuneri de crestere a fiscalitatii. (GMT)

Revolutia de la un'spe la unu (Cristian Campeanu)

Thu, 20 May 2010 08:31:00 GMT

Atunci când te pronunti asupra treburilor tarii, e onest sa pornesti de la fapte. Or, faptele sunt acestea: 1. Nu mai avem bani. 2. Nu ne mai putem împrumuta din afara. De ce nu ne mai putem împrumuta? Simplu, pentru ca am facut datorii la datorii pe care le-am tot rostogolit pâna când cei care au banii au zis ca povestea asta keynesiana cu împrumut pe termen nelimitat de la viitor în virtutea principiului ca „pe termen lung toti suntem morti'' nu mai poate tine pentru România. Faptul pur si simplu este ca nu ne mai da nimeni bani pâna nu ne punem casa în ordine.

Putem sa ne întrebam, desigur, cum am ajuns aici si cine e de vina pentru faptul ca în opt ani de crestere economica am rispit bani pe care nu-i aveam, nu am restructurat mai nimic în materie de cheltuieli publice si am extins statul dincolo de limitele suportabile pentru o economie
totusi mica. Dar credem ca raspunsurile nu ar fi deloc pe placul PSD, PNL sau al sindicatelor. Dar sa zicem ca am ajuns la concluzia ca de vina sunt PDL si Traian Basescu. Foarte bine! În cazul acesta, ar trebui sa mergem la alegeri parlamentare si prezidentiale anticipate, pentru ca alta legitimitate în politica nu exista. Deci, alegeri, cineva? Nu? Atunci vorbim degeaba. Putem sa convenim, desigur, ca solutiile de austeritate propuse de actuala putere sunt proaste. Foarte bine! Daca alegerile sunt excluse, atunci poate facem un guvern de uniune nationala (ca o larga coalitie PDL-PSD nu mai vrea nimeni) pe un set de solutii agreate de toata lumea - poate si reduceri bugetare, poate si cresteri de taxe si impozite, sa fie toata lumea multumita - si scoatem tara din criza. Deci, la guvernare, cineva? Nu? (...)

n sfârsit, daca tot e sa ramânem pe cap cu domnul Boc pentru o vreme, poate sa arate si domnia sa ca este lider macar un pic? Sa îsi stabileasca o strategie de comunicare coerenta si profesionista care sa contracareze incredibila masinarie de zvonuri care s-a pus în miscare. Daca poporul vrea sânge, sa i-l dea! Daca de dragul salvarii natiunii ar trebui sacrificat cvartetul Blaga-Berceanu-Videanu-Udrea, atunci sa îi sacrifice. Patria recunoscatoare! Daca tot trebuie sa taie cheltuielile, atunci poate sa fie ceva mai atent atunci când semneaza finantarea unor „investitii'' revoltatoare care nu au nici un sens. Si, în general, daca tot vorbeste despre sacrificii si solidaritate, poate sa ceara acest lucru si clientelei de partid. Nu?

Atunci, ce ne ramâne? Pai, ne strângem putin în Piata Victoriei, topaim putin pe „Dansul pinguinului", facem putina revolutie de la un'spe la unu, dupa care plecam acasa, ca pe criza asta avem treaba si trebuie sa facem rost de bani, si îi lasam în plata Domnului...
Text integral in Romania libera

Presa si-a descoperit un nou dusman: capitalismul (George Daniel Ripa)

Wed, 19 May 2010 22:11:36 GMT

Cazul presei grecesti

Nu insistam asupra contextului. Povestea e cunoscuta: sute de manifestanti greci (sustinuti de grupari de anarhisti straini) duc lupte de strada cu fortele de ordine din marile orase elene. Motivul? Guvernul grec a fost obligat sa scada salariile si pensiile din sistemul de stat, alternativa fiind falimentul tarii. Pîna de curînd, grecii beneficiau de al paisprezecelea, uneori chiar al saisprezecelea salariu, si se bucurau de un nivel de trai superior nivelului economic al tarii. Mai exact, grecii traiau linistiti la umbra maslinului, asteptînd sa le intre turistul pe usa. Lenea mediteraneana (de înteles, e cald mai tot timpul) si-a gasit în ultimele decenii un finantator de nadejde: bugetul Uniunii Europene, dar si politicieni care au întretinut iluzii stîngiste. Decontul nu a întîrziat sa apara.

O stire trecuta aproape total cu vederea a fost anuntul televiziunilor, a posturilor de radio si a agentiilor de stiri grecesti de a-si întrerupe orice emisiune informativa, în ziua de 5 mai. Media elena a trecut la acest gest extrem ca urmare a „masurilor de austeritate economica anuntate de guvern“. Chiar si principala agentie de stiri locala, ANA, si-a suspendat în totalitate emisia. Protestul viza – dupa cum au explicat jurnalistii – acordul semnat de Guvernul elen cu Uniunea Europeana si Fondul Monetar International.

Dincolo de gravitatea morala a gestului, pe termen scurt, extremistii din strada si-au gasit un aliat nesperat. Între cei care cereau moartea capitalismului si alungarea reprezentantilor FMI din tara si presa, al carei rol este acela de a informa, nu a mai fost nici o diferenta. Întîmplator sau nu, ziua în care presa a coborît pe baricade a fost si cea mai tragica din ultimele saptamîni. Doua femei si un barbat au murit în urma incendierii unei banci, de catre extremistii socialisti. La eveniment au participat indirect si cele mai puternice sindicate grecesti ce anuntasera pentru acea zi greva generala. Ei bine, lenea elenilor, devenita traditionala, se transforma în harnicie atunci cînd se pune problema pierderilor unor privilegii. Nota de plata la sfîrsitul zilei a fost însa crunta: patru persoane, din care una înca nenascuta, s-au jertfit pe altarul progresismului luminat.

Media româneasca antireformista

Cele mai puternice critici la adresa masurilor Guvernului Boc au venit de la televiziunile de stiri, Realitatea TV si Antena 3. Indiferent care ar fi fost masurile, probabil ca titlul „Guvernul Boc si groaza“ nu ar fi lipsit. Din pacate, discutiile de fond asupra masurilor luate de Guvernul României, de limitare a cheltuielilor publice, au lipsit aproape total. S-a discutat în schimb despre „casa din Mihaileanu“, înaltimea premierului sau gentile Elenei Udrea.

Discursul jurnalistic a amintit de pozitia antireformista asumata de majoritatea jurnalistilor, la începutul anilor ’90. Noutatea acum a fost incitarea la violenta. Una dintre vedetele media evoca imaginea unui protestatar grec, „ce se arunca cu capul în scuturile jandarmilor“, si se întreba retoric ce fac sindicatele din România? „De ce nu vedem aceste imagini si în fata Palatului Victoria?“ De altfel, îndemnurile catre liderii sindicali, de a „iesi în strada“, nu au lipsit de pe ambele televiziuni principale de stiri. Tonul populist si-a facut loc însa nu doar în dezbateri, dar chiar si în emisiunile informative. Asemeni confratilor eleni, jurnalistii români au aratat ca sînt oricînd dispusi sa coboare pe baricade.
Text integral in Dilema veche

Banc polonez

Wed, 19 May 2010 07:27:37 GMT

- Trebuie sa desfiintam fusurile astea orare, creeaza numai probleme, spune Putin.
- De ce? - intreaba Medvedev
- Sun la Beijing sa-i felicit, si-mi spun ca e maine, sun la Varsovia sa exprim condoleante si-mi spun ca avionul inca n-a decolat...

Am gasit acest banc pe un forum polonez.

Artificierii PNL-PSD au suspendat legile aritmeticii

Wed, 19 May 2010 06:30:34 GMT

Am scris recent despre artificierii-sefi Tariceanu, Geoana&Voiculescu care au aruncat in aer economia prin impunerea unei cresteri nesustenabile a pensiilor in 2007; Vladimir Tismaneanu a scris despre costurile peronismului penelisto-pesedist. Ieri, economistul-sef al BNR Valentin Lazea a explicat limpede cum coalitia revolutionara PSD-PNL a suspendat legile artimeticii de clasa a patra.

"Cu pensionarii, problema este ca li s-au vandut iluzii in anii electorali 2007-2008, in sensul ca s-au suspendat legile aritmeticii de clasa a 4-a. Cand ai 4,5 milioane de contribuabili la sistemul de pensii si 4,8 milioane de pensionari, iar angajatii contribuie cu 32% din salariile lor, prin regula de trei simpla rezulta ca pensionarii nu pot primi mai mult de 30% din salariul mediu. Ca atare, atunci cand Parlamentul a decis ca punctul de pensie sa fie de 45% din salariul mediu, a suspendat legile aritmeticii."
Valentin Lazea, economist-sef al BNR

Euro-prioritati ruse (Traian Ungureanu)

Tue, 18 May 2010 08:37:02 GMT

Prin urmare, e foarte posibil ca Rusia sa devina, pe 31 mai, primul beneficiar al "foii de parcurs" , înaintea celor 6 state membre ale Eastern Partnership - programul strategic al UE pentru vecinii de pe flancul estic al Uniunii. (...)

Daca Rusia devine prima posesoare a "foii de parcurs", pasaportul rusesc devine, automat, o atractie irezistibila pentru populatia rusofona si nu numai din fostele Republici Sovietice. Transnistria, Abhazia si Crimeea, vor fi puternic afectate. Documentele de calatorie moldovene, georgiene sau ucrainiene vor deveni necompetitive. Grupuri de populatie largi vor fi fidelizate de Rusia, în interiorul noilor state independente de la frontiera cu Rusia. Optiunea pro-europeana a guvernului de la Chisinau va deveni, brusc, în ochii populatiei, o carte depasita sau expirata. Mai mult, Eastern Partnership, pilonul strategiei UE în regiune, va fi serios decredibilizat. UE va initia, astfel, o linie de actiune contrara intereslor declarate ale UE.

Originile acestei contradictii potentiale sînt de gasit în ambivalenta germana care mizeaza simultan pe constructia europeana si pe "deschiderea" fata de Rusia. Situatia regimului vizelor dovedeste, din nou, ca aceasta politica dubla e de nesustinut si sfîrseste prin a sacrifica interesele pur europene. Numai ca Germania, în calitate de pilot al UE, e tot mai tentata de solutia rusa, mai ales în conditiile în care proiectele europene (în primul rînd, euro) tind sa fie percepute ca o constrîngere sau, mai rau, ca povara. Vom vedea, deci, tot mai des asemenea initiative pe linia Berlin-Moscova.

Am ridicat problema pericolului creat de întîietatea Rusiei în materie de vize, în mai multe întruniri de comisie si grup la Parlamentul European. Raspunsul primit din partea unui reprezentant al Comisiei Europene a fost cu totul bizar si semnificativ. "Noul regim de vize pentru Rusia e o proritate politica" a spus reprezentantul Comisiei care a adaugat ca nu poate oferi alte detalii. Acest raspuns complet în afara uzantelor Parlamentului European sugereaza ca, într-adevar, decizia e fixata si va fi dusa la bun sfîrsit. Reactia parlamentarilor populari români, polonezi, baltici si scandinavi a fost furibunda dar Comisia va trece, foarte probabil, peste aceste obiectii. Si va comite o enorma eroare.

Text integral pe Blog de europarlamentar

Marsul pentru familie 2010

Mon, 17 May 2010 22:12:09 GMT

Marsul anual pentru familie al Aliantei Familiilor din Romania va avea loc vineri, mai 21, incepind de la ora 17:30, in Bucuresti. Punctul de pornire al marsul va fi Biserica Kretzulescu (Calea Victoriei). Manifestatia se va desfasura pe traseul Biserica Kretzulescu, Calea Victoriei, Pta Natiunile Unite, dealul Patriarhiei, si se va incheia la ora 20.30 dupa cateva alocutiuni ale organizatorilor.

Familia este institutia noastra a tuturora. Declaratia Universala a Drepturilor Omului afirma ca familia este institutia fundamentala a societatii, pentru care motiv are dreptul sa fie protejata de societate, iar societatea are obligatia sa o protejeze. In consecinta, scopul marsului se conformeaza acestui ideal universal si are in vedere: celebrarea si promovarea valorile familiei; atragerea atentiei asupra pericolelor care submineaza familia; reliefarea importantei protejarii familiei si a valorilor familiei in Constitutia Romaniei; atragerea atentiei asupra subminarii actuale a familiei si casatoriei prin masurile de austeritate impuse de Guvern; combaterea fortelor care intentionat minimalizeaza importanta familiei in societate la nivel politic, legislativ si social.

Daca crezi în valorile crestine ale familiei si vietii,

Daca crezi ca o casatorie nu poate fi decât între un barbat si o femeie,

Daca vrei un mediu social normal pentru copiii tai,

Daca esti împotriva propagandei perversiunilor sexuale,

Daca esti nemultumit de politicienii care nu îti reprezinta valorile,

Daca esti nemultumit de decizii politicienilor în ceea ce priveste familia,

Atunci vino sa le spunem politicienilor ca românilor le pasa de familie si de viitorul copiilor lor. Vino sa le spunem ca daca nu asculta de cei ce i-au ales, nu mai au ce cauta în functii.

Vino pentru copiii tai.

ALIANTA FAMILIILOR DIN ROMÂNIA

Cum sa-ti speli copilul (pe creier) fara lacrimi?

Sun, 16 May 2010 23:24:29 GMT

Postul de televiziune Minimax ofera in fiecare week-end un serial de propaganda ecologista. A fost odata...Pâmantul nostru e varianta adaptata a serialului frantuzesc Il était une fois... Notre Terre si propaga toate stereotipurile eco-marxiste, denunta capitalismul, liberalismul clasic statele natiune, facând în schimb apologia ONU. Iata doua secvente. Prima despre "comertul echitabil".

Si acest episod care a fost difuzat duminica si care prezinta o adunare ONU, denunta tarile dezvoltate si liberalismul clasic. Observati si secventa de la sfarsit cand pustii condusi de un guru numit Maestro se resemneaza fericiti in fata unor paznici agresivi ai unei paduri protejate.

Economia a fost aruncata in aer in 2007. Geoana, Tariceanu si Voiculescu - artificieri sefi.

Sun, 16 May 2010 22:14:02 GMT

Trebuie sa le reamintim capitanilor ofensivei ghevaro-castriste PSD & PNL (amplificata de liderii-sindicali-pe-viata care pana mai ieri erau pe statul de plata al lui Sorin Ovidiu Vantu) grava responsabilitate pe care o au criza in care se afla finantele publice.

Sa revenim cu atentie asupra momentului 2007, cand guvernul minoritar Tariceanu a acceptat cu voiosie santajul PSD cu cresterea nesustenabila a pensiilor.

Intr-o prima faza, Tariceanu a avut un moment de onoare si luciditate, spunand ca initiativa parlamentara a PSD nu putea fi pusa "în practica decât cu riscul aruncarii întregii economii în aer."

"Ca prim-ministru doresc sa subliniez ca înteleg perfect problemele pensionarilor, aceasta asteptare fireasca si dorinta de a avea o pensie care sa le permita un trai decent. Este ceea ce si Guvernul îsi doreste, dar, în acelasi timp, trebuie sa spun ca ceea ce Parlamentul a fost pe punctul de a hotarî ieri nu putea fi pus în practica decât cu riscul aruncarii întregii economii în aer si a întregii evolutii pozitive a economiei."

"Nicaieri in lume nu se pot majora pensiile cu aproape 70% intr-un an, respectiv 17%, ceea ce s-a facut (in 2007 - n.r.), si 50%, cit ar fi dorit Parlamentul. Dar trebuie sa ne gindim si ce se intimpla la anul, daca economia permite sa pastram aceleasi pensii."
Calin Popescu Tariceanu, 20 iunie 2007

PSD l-a amenintat pe Tariceanu cu motiunea de cenzura. Zece zile mai tarziu, Tariceanu si Varujan vorbeau deja limba lui Geoana si Vanghelie, iar PNL si PSD se intreceau in declaratii de asumare a meritelor majorarii pensiilor.

"Ii spun si domnului Geoana, si PSD ca este o minciuna sfruntata cand atribuie PSD o astfel de masura. Astfel de masuri le poate decide doar PNL, care este la guvernare."
Calin Popescu Tariceanu, 30 iunie 2007

Apoi, Geoana, Tariceanu si Voiculescu au inceput sa puna presiune pe Presedintele Basescu sa promulge Legea care prevedea o marire despre care premierul averizase ca risca "sa arunce intreaga economie in aer". Antena 3 a inceput o campanie desantata in care Varujan si Pacuraru (ministrul muncii) erau vedetele armatei anti-Basescu, presedintele fiind diabolizat (ca si acum) pentru ca nu ar fi vrut ca pensionarii sa castige mai mult.

Recitind discursul presedintelui din Traian Basescu din 4 iulie 2007 pe tema promulgarii legii pensiiilor, nu putem sa nu remarcam limpezimea morala si responsabilitatea in fata avalansei demagice a PSD, PNL & Antena3.

Imediat ce legea va veni la promulgare, voi solicita Guvernului, in baza Constitutiei, a articolului138 alineatul 5, sa precizeze cu extrema claritate sursele de finantare, dar si viabilitatea acestei legi. Adica, daca ea poate fi aplicata pe termen lung sau catre sfarsitul anului 2008 vom fi in pericol de colaps al Fondului National de Pensii. Nu merg mai departe, catre 2009, unde lucrurile par mult mai dificile, dar legea are prevederi exprese pentru 2008 si 2009. (...)

In momentul de fata, avem un fond de pensii de 6 miliarde de euro, iar in 2008 si 2009, practic, mai trebuiesc adaugate inca 5 miliarde. Se produce aproape o dublare a fondului de pensii. Toate aceste angajamente mi se par nerealiste, iar ca sef al statului, prin promulgarea legii, nu vreau sa fiu partas la inselarea opiniei publice.

In opinia mea, daca legea se aplica asa cum a fost votata de Parlament, Guvernul trebuie sa vina sa spuna cinstit, transparent, ce taxe pune in plus, pentru ca aceasta lege sa fie alimentata cu resursa financiara. Guvernul trebuie sa spuna daca renunta la programele de dezvoltare a infrastructurii nationale, la programele de autostrazi finantate de Uniunea Europeana sau daca renunta la marirea bugetului pentru Educatie. De aceea, mi se pare extrem de important ca discutiile sa fie scoase din zona politica, sa se explice populatiei care sunt ratiunile pentru care se finanteaza o activitate si se reduce finantarea la alta.

Repet, ingrijorarea mea, plecand de la realitati recente, este sa nu ne aflam, cumva, in fata unei tentative de a insela niste amarati, pensionarii cu pensii mici. As reveni cu realitati recente. Guvernul Adrian Nastase a emis Ordonanta de Urgenta a Guvernului 71 din 2004, prin care pensionarii erau pacaliti ca li se vor deconta tichetele de catatorie pe calea ferata, care raman neconsumate. Aceasta ordonanta nu s-a aplicat niciodata. A mai fost Ordonanta de urgenta a Guvernului 578, tot din 2004 si tot inaintea campaniei electorale. Prin aceasta ordonanta se alocau 25 de procente din pensia sotului decedat catre sotul ramas in viata, atunci cand era vorba de pensionari. Nici aceasta Ordonanta de Urgenta electorala nu s-a aplicat niciodata.

Nu as vrea sa ma asez alaturi de politicienii care au adoptat o lege in Parlament si, pe urma, sa constatam ca ea nu poate fi aplicata. Dorinta mea este ca marirea pensiilor sa se produca si cred ca pensionarii au dreptul la cresterea pensiilor, dar si eu si opinia publica trebuie sa stim cum se finanteaza cresterea acestor pensii.
Traian Basescu, 4 iulie 2007

In 18 iulie 2007, Traian Basescu a promulgat totusi legea pensiilor, acuzand guverrnul Tariceanu de "abordare diletantista".

Comunicatul Administratie Prezidentiale avertiza asupra a ceea ce avea sa urmeze.

„Desi m-am adresat Primului ministru, scrisoarea a fost semnata de doi ministri, dupa parerea mea incompetenti, iar Primul ministru nu si-a asumat prin semnatura raspunsul la scrisoarea mea. Raspunsul a fost asumat de ministrul de Finante si de ministrul Muncii. De ce consider ca cei doi semnatari sunt incompetenti? Pentru ca, in locul unei analize economice, asa cum am solicitat in scrisoare, am primit un raspuns incarcat de declaratii politice, fara nicio fundamentare, asa cum o cere Constitutia, art. 138, alin. 5, atunci cand este vorba de angajarea unor cheltuieli bugetare”.

Referitor la documentatia alcatuita de Administratia Prezidentiala, seful statului a explicat ca aceasta informeaza asupra efectelor masurilor luate prin Legea pensiilor: “Din pacate, Guvernul a avut lasitatea sa nu vrea sa ne informeze care sunt efectele. Le stim, pasul urmator este sa facem ce trebuie facut pentru a face reformele structurale care sa compenseze resursa care va trebui dusa in bugetul asigurarilor sociale de stat”.

Seful statului a precizat ca, potrivit analizei Administratiei Prezidentiale, pentru anul 2007, bugetul asigurarilor sociale de stat va inregistra un excedent de 465 de milioane de euro. Dupa aplicare etapei de marire a pensiilor de la 1 ianuarie 2008, a explicat Presedintele, bugetul asigurarilor sociale de stat va inregistra un deficit de 2,1 miliarde de euro care partial va fi compensat de excedentul pe anul in curs, ramanand, la final, un deficit de 1,6 miliarde de euro. In anul 2009, o data cu intrarea in vigoare a celei de a doua etape a maririi pensiilor, deficitul bugetului asigurarilor sociale de stat va fi de 4,5 miliarde de euro, in 2010, deficitul va creste la 4,9 miliarde de euro, in 2011 la 5,6 miliarde de euro, in 2012 la 6,5 miliarde de euro, iar in 2013 la 7,1 miliarde de euro, a precizat seful statului. „Deficitul cumulat in perioada 2008 – 2013 este de 30 de miliarde de euro, echivalentul sumei pe care Romania o va primi de la Uniunea Europeana pentru dezvoltare”, a subliniat presedintele Basescu.
Comunicat Administratia Prezidentiala, 18 iulie 2007

Costurile peronismului penelisto-pesedist (Vladimir Tismaneanu)

Sat, 15 May 2010 22:11:04 GMT

In decembrie 2007, am participat, impreuna cu Sorin Iliesiu, la o discutie condusa de Dan Tapalaga pe Hotnews. Tema era ce s-a facut si mai ales ce nu s-a facut in directia aplicarii recomandarilor din Raportul Final al Comisiei Prezidentiale de analiza a dictaturii comuniste. Am aratat atunci ca cele mai multe propuneri tineau de Parlament si de guvern. Am spus ca guvernul ar putea actiona in acest sens cu costuri minime, dar ca prefera sa adopte masuri populiste (implicand cheltuieli enorme) pentru a ramane la putere.

Am aflat dupa cateva zile de o scrisoare deschisa din partea lui Marius Oprea, consilier al premierului din acea perioada, Calin Popescu-Tariceanu, si presedintele IICCR (cu rang de secretar de stat in subordinea directa a primului ministru), care imi reprosa, destul de iritat, faptul ca utilizasem conceptul de peronism. (...)

In interventia mea, ma referisem la faptul ca guvernul Tariceanu, pentru a-si mentine majortatea parlamentara in alianta de facto cu PSD, adopta masuri populiste (le-am numit nesabuite) de tip peronist. Era vorba de cresterea pensiilor in pofida avertismentelor repetate ale presedintelui Traian Basescu (si nu doar ale lui) ca nu exista fonduri care sa faca aceasta masura sustenabila financiar si ca efectul va fi ruinarea bugetului in doar cativa ani. (...)Peronismul, ca si gaullismul etc., este o categorie politica, nu o invectiva. Actuala presedinta a Argentinei este membra a partidului peronist, asemeni sotului ei, fostul presedinte Nestor Kirchner. Text integral pe blogul lui Vladimir Tismaneanu.

Conservatorii polonezi, pe un trend ascendent

Wed, 12 May 2010 05:49:47 GMT

Sondajul publicat de Rzeczpospolita confirma tendinta celorlalte trei sondaje despre care am scris aici si aici. Liberalii sunt acum la 45%, in timp ce conservatorii au 36%. In urma cu o luna, liberalii aveau 53%, iar conservatorii - 27%.

Sondajul arata ca liberalul Komorwski s-ar bucura de sustinerea a 41% dintre polonezi, o scadere cu 6 procente in doua saptamani, in timp ce Jaroslaw Kaczynski ar fi crescut cu doua procente, ajungand la 28%.

Urmatorul Reagan? (Dan Mitchell )

Tue, 11 May 2010 23:22:59 GMT

Dan Mitchell (International Liberty): The Next Ronald Reagan?

Very rarely does one find a politician with the moral clarity to provide the blunt and necessary truth about a controversial issue, but that has finally happened. But this is a good news/bad news situation for American taxpayers.

The good news is that a politician has proposed to slash both bureaucrat pay and public pensions and publicly stated that, “The state sector is like a fat man of 200kg sitting on the back of a 50kg little man who is the real economy.” The bad news is that this politician is the President of Romania. A caveat is probably appropriate at this stage. I have no idea whether Presdident Basescu actually is a genuine small-government proponent. Perhaps he is just an ordinary politician forced to do the right thing by extraordinary circumstances.

Nonetheless, I have a hard time imagining we will see a better quote from an elected official this year. Here’s an excerpt from a story in the Irish Times:

President Traian Basescu said officials had decided…to reduce the pay of state employees by 25 per cent from next month and pensions and unemployment benefits by 15 per cent this year. …He said the cutbacks would also help reinvigorate an economy that is being crushed by a bloated and inefficient state sector, and allow Romania to avoid steep tax hikes that could hamper investment and destroy hopes of a swift recovery from recession. “This plan was inevitable. The state sector is like a fat man of 200kg sitting on the back of a 50kg little man who is the real economy,” said Mr Basescu, who narrowly won re-election at the end of last year.

Adio, Brown!

Tue, 11 May 2010 05:50:19 GMT

In aceasta seara, Gordon Brown a anuntat ca ii va inainta Reginei demisia si, daca demisia va fi acceptata, ii va recomanda sa-i ceara liderului opozitiei, conservatorul David Cameron, sa propuna un nou guvern.

The Times: Gordon Brown hands power to Cameron in emotional Downing Street speech

Ieri, Gordon Brown anuntase ca va demisiona in cateva luni, intr-o incercare de a-i atrage pe liberalii lui Clegg in Coalitia Loserilor.

Adevar si Libertate:Brown se automutileaza pentru a da nastere coalitiei loserilor

Guvernul Lib-Lab, "progresist", urma sa fie bazat pe alianta dintre laburisti si liberal-democrati si sa-i tina in opozitie pe conservatori. Negocierile nu au avut succes, chiar importanti lideri laburisti din garda veche apreciind ca nu se pot baza pe liberal-democrati si ca ar fi bine ca Labour sa intre in opozitie dupa ce au pierdut alegerile la capatul a 13 ani de guvernare.

Grecia si UE; primul bailout din istorie oferit politicienilor (George Daniel R�pa)

Mon, 10 May 2010 23:23:41 GMT

Desi Tratatul de la Maastricht interzicea bailout-ul, liderii europeni invoca articolul 122 din Tratatul Lisabona care mentioneaza posibilitatea formarii unui “mecanism de stabilizare”, in cazuri extreme, ce nu tin de leadershipul intern. Citit cu atentie, acest articol face referire la catastrofe naturale, sa zicem un cutremur de mari proportii, de ce nu - un atac din partea imperiului klingonian, in orice caz evenimente care nu pot fi imputabile statului care se afla in dificultate.

??George Daniel Rîpa

Liderii europeni calca in picioare chiar legislatia comunitara de dragul unor masuri care risca sa arunce in aer intreaga zona euro. Solutia naturala si sanatoasa pentru "constructia europeana" era scoterea Greciei din zona euro. Se salva astfel "proiectul european" si, in paralel, se oferea sansa unei natiuni hranite timp de decenii cu iluzii socialiste si fonduri europene sa ia totul de la zero. Nu ar fi fost pentru prima data in istorie, si, cu siguranta ca poporul grec s-ar fi descurcat. Ar fi iesit de la umbra maslinului statului social pentru a trece la munca.

Dar nu. Liderii europeni sunt dispusi sa incalce chiar “Tratatul de functionare al Uniunii Europene” care interzice expres orice tip de bailout in zona euro. Articolul 125.1 din “Tratatul de functionare al Uniunii Europene” interzice aceste masuri socialiste pentru ca nu cumva, la un moment dat, guverne iresponsabile sa se imprumute de la alte guverne care si-au gestionat corect economia. Este exact ce se intampla acum.

Tocmai de aceea, patru juristi germani, printre care si fostul presedinte al Bundesbank, au anuntat ca vor contesta la Curtea Constitutionala pachetul de asistenta financiara, daca acesta va trece prin Bundestag.

Iata ce spune articolul 125.1

“The Union shall not be liable for or assume the commitments of central governments, regional, local or other public authorities, other bodies governed by public law, or public undertakings of any Member State, without prejudice to mutual financial guarantees for the joint execution of a specific project. A Member State shall not be liable for or assume the commitments of central governments, regional, local or other public authorities, other bodies governed by public law, or public undertakings of another Member State, without prejudice to mutual financial guarantees for the joint execution of a specific project”.

Cum sunt mintiti europenii
In ciuda faptului ca Tratatul de la Maastricht interzicea bailout-ul, liderii europeni au cautat o portita de “scapare”. Au facut apel la articolul 122 din Tratatul Lisabona. Articolul mentioneaza posibilitatea formarii unui “mecanism de stabilizare”, in cazuri extreme, ce nu tin de leadershipul intern. Citit cu atentie, acest articolul face referire la catastrofe naturale, sa zicem un cutremur de mari proportii sau un tsunami, de ce nu - un atac din partea imperiului klingonian, in orice caz evenimente care nu pot fi imputabile statului care se afla in dificultate.

Iata ce spune Tratatul Lisabona la articolul 122:

“Where a member state is in difficulties or is seriously threatened with difficulties caused by natural disasters or exceptional occurrences beyond its control, the Council, on a proposal from the Commission, may grant, under certain conditions, Union financial assistance to the member state”.

Asadar, articolul intra in vigoare doar in cazul unor dezastre naturale sau a unor intamplari exceptionale ce nu au legatura cu statul respectiv. Abia in acest caz, un stat din zona euro poate primi asistenta financiara. In realitate, Grecia va beneficia de banii europeni nu pentru ca a fost napastuita de o catastrofa naturala, ci ca urmare a incompetentei si lasitatii politicienilor greci care au adus, in decenii, tara in colaps. Grecia se afla intr-o criza profunda din cauza unor alegeri umane gresite si nu a interventiei divine, supranaturalului sau a unei invazii extraterestre.

Bailout-ul pentru Grecia ne mai invata si ca indiferent de erorile facute de politicieni, acestea se datoreaza in realitate sortii nedrepte. Dupa bailout-ul oferit bancilor, in ultimii ani, asistam astazi la primul bailout din istorie oferit politicienilor. Liderii politici si-au cumparat salvarea la urne. Oricate prostii vor face, vor da vina pe supranatural si vor apela rapid la articolul 122 din Tratatul Lisabona.

Cat despre greci, ei bine, vor iesi in sfarsit de sub maslinul statului social. Din pacate, nu pentru a se duce la munca, ci doar pentru a-si ridica cecurile trimise de birocratii europeni.

Brown se automutileaza pentru a da nastere Coalitiei Loserilor

Mon, 10 May 2010 07:46:39 GMT

Deplorabil spectacolul oferit de laburisti si liberal-democrati, dupa infrangerea suferita in alegerile de joi. Premierul Gordon Brown s-a umilit in fata liderului liberal Nick Clegg, care i-a cerut sa demisioneze pentru a putea incepe negocieri in vederea coalitiei Lib-Lab. Brown s-a sacrificat asadar pentru partid si a anuntat astazi ca va demisiona, lasand calea negocierilor intre loserii recentelor alegeri - laburistii si liberal-democratii, pentru realizarea unei "coalitii progresiste" care sa-i tina in opozitie pe cei care au luat cele mai multe voturi si mandate, conservatorii lui Cameron:

"If it becomes clear that the national interest, which is stable and principled government, can be best served by forming a coalition between the Labour Party and the Liberal Democrats then I believe I should discharge that duty, to form that government."

Oricum Brown nu ar demisiona chiar acum, ar mai sta pana in octombrie, cand are loc conferinta Partidului Laburist:

"But I have no desire to stay in my position longer than is needed to ensure the path to economic growth is assured and the process of political reform we have agreed moves forward quickly. The reason that we have a hung parliament is that no single party and no single leader was able to win the full support of the country. As leader of my party I must accept that that is a judgement on me. I therefore intend to ask the Labour Party to set in train the processes needed for its own leadership election. I would hope that it would be completed in time for the new leader to be in post by the time of the Labour Party conference. I will play no part in that contest, I will back no individual candidate."

Liberal-democratul Nick Clegg incepe de astazi sa joace oficial la doua capete in speranta de a obtine renuntarea la votul uninominal si trecerea la sistem de vot pe liste. Conservatorii le-au oferit liberal-democratilor un referendum prin care electoratul sa decida daca renunta la votul uninominal, dar, se pare, nu sunt total satisfacuti de aceasta oferta. De fapt, votul popular este arareori pe placul elitei progresiste.William Hague a explicat care ar fi acum optiunile liberal democratilor:

"1.To go in with the Lab Party in a governemnt that would not be stable or secure (relying on minor parties for a majority), that would be headed by a second unelected PM in a row (which would be unaccepatable to the maj of people) and whcih would impose voting reform without a consutlation; or
2.To continue talks with the Conservatives and make a coalition in a government that would have a stable and secure majority (of 76), an elected PM in David Cameron who obtained most votes and seats at the election, and which would say the voting system should be subject to a referendum."

(GMT)

Telegraph view:
Brown se agata de putere. O zi sumbra pentru democratia britanica.
Liberal-democratii au luat tara drept ostatic, in timp ce un lider neales al Partidului Laburist ramane prim-ministru.

Nile Gardiner: Gordon Brown's final act of betrayal: a Labour-Liberal coalition would sink Britain
Mary Riddell: Nightmare in Notting Hill. Will Labour regain power after all?

Jaroslaw Kaczynski se apropie �n sondaje de Komorowski

Mon, 10 May 2010 03:21:03 GMT

Potrivit unui sondaj realizat pe un esantion de 1000 de persoane comadandat de cotidianul liberal Gazeta Wyborcza, Komorowski ar avea acum 50% , o pierdere de doua procente, iar Jaroslaw Kaczynski - 31%, un câstig de patru procente.

Cotidianul Dziennik si Gazeta Prawna publica un alt sondaj, realizat pe 1500 de persoane, care confirma tendinta de scadere a optiunilor pentru candidatul liberal si de crestere pentru Jaroslaw Kaczynski. In acest sondaj, Komorowski ar avea 43,7 la suta, o scadere de 2,5 % în ultimele doua saptamani, iar Kaczynski ar avea 33.9%, cu o crestere de 2,1 procente.

La sfarsitul lui aprilie, cotidianul Rzeczpospolita publica un sondaj care îl credita pe Komorowski cu 46 percent% si pe Jaroslaw Kaczynski cu 26%.

In septembrie 2005, în debutul campaniei electorale, liberalul Donald Tusk avea 47% din intentiile de vot, în timp ce conservatorul Lech Kaczynski înregistra doar 30% din optiuni. Potrivit sondajelor de atunci, Tusk ar fi urmat sa câstige la scor în turul 2, la o diferenta de 20 de procente (60% fata de 40%).

Cu toate acestea, Lech Kaczynski a câstigat turul 2, desfasurat în 25 octombrie 2005, cu 54% - 46% (primul tur fusese câstigat de Tusk, cu 36%-33%).

Al treilea sondaj confirma cresterea spectaculoasa a optiunii pentru conservatorul Jaroslaw Kaczynski

Mon, 10 May 2010 02:11:51 GMT

Dupa sondajele realizate de Gazeta Wyborcza si Dziennik, un al treilea sondaj, comandat de televiziunea de stiri TVN24, arata micsorarea dramatica a diferentei dintre liberalul Komorowski si Jaroslaw Kaczynski.

In ultima saptamana, Komorowski a stagnat la 45%, in timp ce Kaczynsi a castigat patru procente, de la 30%, cat avea pe 4 mai, la 34%. In ceea ce priveste intentia de vot pentru turul al doilea, in timp ce Komorowski a pierdut un procent, ajungand la 54%, Jaroslaw Kaczynski a crescut sapte procente, de la 34% la 41%.

Landsbergis (Traian Ungureanu)

Sun, 09 May 2010 09:38:48 GMT

Text integral pe Blog de europarlamentar

O interven?ie eroica ?i solitara a lui Vitautas Landsbergis, în Parlamentul European. Landsbergis, un personaj incoruptibil spiritual ?i stautar în convingeri, a cerut un pic de umilin?a europeana. În plina defilare ?i auto-gratulare pe tema 60 de ani de la na?terea embrionului unionist european, Landsbergis a vorbit fara ezitare de nevoia de reconsiderare critica a proiectului european, pe ruinele prezente ale statului grec ?i cu gîndul la ruinele viitoare ale zonei euro.

Landsbergis a repetat critica dezma?ului financiar grec dar, spre deosebire de atî?ia al?i comenntatori, n-a încheiat aici. Landsbergis a rostit clar, în fa?a unei audien?e largi ?i selecte, cuvinte pe care multa lume le gînde?te, fara sa le faca publice. Tragedia greaca - a spus Landsbergis - nu e greaca sau numai greaca.

Dezastrul e o coproduc?ie europeana în care bancile ?i guvernele german, austriac, francez ?i italian au jucat un rol enorm. Nesabuin?a greaca a fost ani de zile finan?ata de credit european instantaneu ?i necondi?ionat.

Landsbergis a revenit la una din temele pe care le-a men?ionat frecvent în dezbaterile parlamentare de la Bruxelles: criza europeana a valorilor, criza de fond care subscrie criza economica.

Noua religie a iresponsabilita?ii a înva?at societa?ile occidentale sa traiasca în iluzia prosperita?ii obligatorii. Rela?ia între cheltuieli ?i fonduri a fost distrusa. (...)

Interven?ia lui Lansbergis n-a trecut chiar neobservata dar a fost clasata, ca în atîtea alte rînduri, la capitolul „iar a vorbe?te Landsbergis“. Cineva va avea mult de pierdut din simpla neaten?ie la cuvinte incommode. Cu siguran?a, nu Landsbergis, Primul Pre?edinte al Lituaniei libere, omul care n-a clipit în fa?a tancurilor sovietice, nu mai are ce pierde, tocmai pentru ca e sigur pe valori.

Clegg �ncearca sa-l decupleze pe Brown de la aparatele cu iluzii

Sat, 08 May 2010 00:58:36 GMT

Nick Clegg s-a trezit dupa o noapte dezastruoasa pentru mesianismul liberal-democrat si a anuntat ca David Cameron, chiar daca nu are majoritate absoluta, trebuie sa aiba prima sansa de a forma guvernul, din moment ce au cele mai multe voturi si cele mai multe mandate: Nick Clegg says Conservatives have the right to govern.

Laburistii ar fi gata sa-l sacrifice si pe Brown pentru a-i atrage pe liberal-democrati in "coalitia loserilor" si a-i tine astfel pe conservatori in opozitie.

Conservatorii c�stiga fara majoritate absoluta. Gordon Brown s-ar agata de putere cu coalitia loserilor, Lib-Lab.

Fri, 07 May 2010 07:39:05 GMT

Potrivit sondajelor de la iesirea de la urne, conservatorii britanici ar putea obtine 305 mandate, laburistii - 255 si liberal-democratii - 61 mandate. Pentru a avea majoritate absoluta si a forma singuri guvernul , conservatorii ar avea nevoie de 326 de mandat din cele 650. Pe de alta parte, potrivit acestor exit-poll-uri, nici alianta loserilor - Lib-Lab nu ar putea aduna cele 326 de mandate necesare formarii guvernului.

In cazul unui hung Parliament în care niciun partid nu are majoritate absoluta, conservatorii ar fi decisi sa se sprijine pe voturile unionistilor din Irlanda de Nord si, daca nici acestea nu sunt suficiente, sa formeze un guvern minoritar asteptând rezolvarea situatiei prin alegeri anticipate. (o analiza de ieri pe blogary.ro: Cameron premier. Mai degraba hung decât balanced)

Dar pentru aceasta, Gordon Brown ar trebui sa-si recunoasca înfrângerea si sa-si dea demisia. Deocamdata, în discursul sau tinut cu ocazia câstigarii circumscriptiei Kirkcaldy, din Scotia, Brown a vorbit despre "datoria de a-si juca rolul pentru ca Marea Britanie sa aiba un guvern puternic si stabil".

Mai multi lideri laburisti au sugerat o posibila coalitie cu liberal-democratii care sa-i lase în opozitie pe conservatori, în timp ce conservatorii au aratat ca laburistii, înfrânti în alegeri, au pierdut dreptul de a forma un nou guvern.

Update 10.00
Norman Tebitt: David Cameron: do not form a coalition – above all with the Lib Dems, rejected by the electorate

Update 9.30
Telegraph view: Labour has lost and the Conservatives deserve a chance to govern
Janet Delay: A LibLab stitch-up now would be outrageous
Nile Gardiner: Britain’s Biggest Loser: Nick Clegg

Discursul lui Basescu: locul de unde �ncepe dreapta reala �n Rom�nia (Florin Cojocariu)

Fri, 07 May 2010 01:08:19 GMT

Text integral pe blogary.ro
E primul discurs ne-echivoc de dreapta al lui Basescu. E ?i un act inteligent prin care preia parte din costul acestor masuri, fara a-l lasa pe Boc prada ipocriziei violente a sindicali?tilor. Dar e mai ales actul care certifica ca PDL î?i asuma în mod real valorile dreptei ?i care va for?a pe liberalii lui Crin sa-?i accepte public iubirile stîngiste. E de urmarit cum va reac?iona “libertarianul” Patriciu la acest discurs. Daca ar poseda o minima onestitate, lucru de care nu-l suspectez, ar trebui sa-l aplaude pe Basescu. Numai ca, daca guvernul se ?ine de treaba ?i face ce a anun?at Basescu – ?i e greu de în?eles de ce ar ezita – liberalii vor ramîne fara electorat pîna în 2012.

Basescu a parcurs un drum extraordinar, de la democratul care îl apostrofa pe Ciorbea în numele lui Roman, la ?eful de stat care î?i pune întreaga greutate pe ceea ce ar trebui sa fie cel mai amplu program de reformare a statului de dupa 1990. Poate ca cei care mai aveau dubii ca Basescu de acum e alta persoana, mai ales scepticii din mediul de afaceri ?i corporati?tii, ar trebui sa accepte eviden?a: Basescu tocmai a devenit liderul dreptei din România.

Statul este inamicul! (Cristian C�mpeanu)

Thu, 06 May 2010 09:06:54 GMT

În România, statul a fost în mod constant în ultimii 20 de ani un inamic al dezvoltarii economiei si al cetateanului. În noiembrie anul trecut, Traian Basescu declara ca statul a ajuns o povara pentru români si a promis reformarea lui. Prin anuntul de ieri privind reducerea drastica a sectorului bugetar, presedintele a declansat razboiul împotriva reflexului de a extinde rolul statului în societate si a facut primul pas spre modernizarea acestuia. Românii trebuie sa-si aleaga acum, la rândul lor, batalia: împotriva responsabilitatii si libertatii, ca în Grecia, sau împotriva saraciei si dependentei de stat. Text integral pe site-ul României libere

Ce s-a �nt�mplat �n ultimul minut al zborului?

Thu, 06 May 2010 01:15:20 GMT

Televiziunea poloneza de stiri TVN24 trece în revista problemele care ar fi putut sa apara în ultimul minut dinaintea tragediei de la Smolensk.

Cea mai importanta întrebare a ultimelor zile – de ce s-a produs dezastrul? – ramâne în continuare fara raspuns. Sunt oare de vina radiofarurile care nu au functionat, iluminarea aeroportului, o problema tehnica, o greseala a echipajului? Ne-ar putea ajuta înregistrarile din cutiile negre, dar pentru moment ele ramân secrete. Din informatiile disponibile se poate totusi încerca reconstituirea ultimului minut de zbor al Tupolev-ului polonez.

Abordarea aterizarii a fost executata regulamentar de catre echipaj pâna la înaltimea de 100 metri si distanta de doi kilometri – iata prima informatie oficiala privind pozitia avionului. Cea de-a doua este documentatia completa a aeroportului, la care am reusit sa ajungem.

”Trebuie sa fi executat o manevra foarte brusca”
Daca doi kilometri înaintea pragului pistei, conform documentatiei, abordarea a decurs corect, dar o mie de metri mai departe avionul a lovit vârfurile copacilor la câtiva metri deasupra solului, "avionul trebuie sa fi executat o manevra foarte brusca", spune colonelul Pietrzak.

"Nu stiu de ce. Nu sunt în masura sa-mi explic aceasta. Nu trebuia sa fie asa, pentru ca ar fi trebuit sa coboare foarte încet", spune col. Tomasz Pietrzak, fostul comandant al Regimentului Special 36 de Transport Aerian.

Pierderea violenta de înaltime a durat circa 15 secunde. Atunci a intrat în functiune, conform informatiilor noastre, sistemul EGPWS de avertizare privind coliziunea brusca cu solul. Nu stim ce au indicat atunci celelalte instrumente din cabina pilotilor.

Turnul informeaza
Pilotii dispun de patru surse de informare: de la turn, de la aparatura din cabina, de la radiofaruri si de la iluminarea la abordarea pistei.

Controlorul din turn îi da pilotului informatii privind distanta lui fata de baza pistei, pilotul sau navigatorul trebuie sa raspunda indicând înaltimea la care se gaseste. "Pilotul se asigura mai întâi, înscriind toata traiectoria si programându-o în calculator. Tasteaza coordonate, distanta fata de pragul pistei. Isi poate crea o dreapta lunga si, tinandu-se de ea, ajunge la aeroport" explica col. Pietrzak.

De ce zburau atat de jos?
In timpul aterizarii pilotul ar trebui sa beneficieze si de patru altimetre – trei indicatoare barometrice si un radioaltimetru cu lampa rosie, care se aprinde atunci când înaltimea este periculos de mica.

Potrivit comunicatului rusesc, la doi kilometri de pista si 30 secunde înainte de dezastru, totul era înca în ordine. Pilotul controla indicatiile celor patru instrumente care arata înaltimea. In ciuda acestui fapt, în decursul a 15 secunde s-a aflat cu 60-70 m prea jos.

Radiofarurile ajuta la localizare
Pe lânga controlul înaltimii, a doua sarcina a pilotului este sa se situeze pe axul pistei de aterizare. La aceasta ar trebui sa-l ajute doua radiofaruri – cel mai apropiat aflându-se la 1 km înainte de pista si ce; mai indepartat – în cazul de fata gasindu-se la 6 km de pista. Imediat dupa primul radiofar pilotul ar trebui chiar si prin ceata sa vada luminile care sa îl conduca la pista.

Pâna astazi nu se stie daca ambele radiofaruri au functionat – ar trebui sa aflam asta în cursul anchetei.

Iluminarea nu a functionat corect?
Iluminarea aeroportului este un factor esential care influenteaza aterizarea în siguranta. "Prin perceptia vizuala a luminii, pilotul zboara spre pragul pistei", explica Pietrzak.

Cu foarte mare probabilitate putem însa sa spunem ca primul rând de lumini nu a functionat. Foarte probabil nu au functionat nici urmatoarele doua rânduri de lumini. De-a lungul câtorva zile dupa dezastru am observat functionarea luminilor – atunci când celelalte lumini erau aprinse, primele trei rânduri nu functionau.

"Este esential ca luminile sa fie aprinse. Pe un aeroport atât de simplu iluminatul este obligatoriu. Se permite ca un procent oarecare sa nu mearga, dar este vorba de max. 5-10 la suta. Nu se poate sa nu functioneze sectoare întregi. Ele arata pilotului cum sa zboare, unde este pista – subliniaza fostul sef al regimentului special.

Totusi ce a determinat pierderea brusca de înaltime, care a hotarât soarta echipajului si pasagerilor avionului prezidential? Pâna în prezent nu se stie nimic sigur.

(Traducere Anca Cernea)

Responsabilitatea sigurantei zborului

Wed, 05 May 2010 23:51:09 GMT

Liberalii din presa si politica poloneza si europeana tot încearca sa-l gaseasca vinovat cumva pe Presedintele Lech Kaczynski de tragedia de la Smolensk. Presa rusa nu are cum sa nu rateze sau chiar sa instige o astfel de directie (va fi abordata din nou problema 'dubioasei înhumari' a cuplului prezidential în Castelul Wawel, scrie Novîie Izvestia cu gândul la "vinovatia" lui Kaczynski). Doar a sosit ordinul de înfratire, ceasul reconcilierii.

Asadar presedintele ar fi fost vinovat pentru ca a fortat atâtia oameni sa mearga cu el într-o actiune electorala ce s-a dovedit sinucigasa. Actiunea sinucigasa este cea mai pura teorie conspirationista. Cel putin pâna acum, nu se bazeaza pe vreo dovada concreta, ci doar pe minciuna celor patru tentative de aterizare si pe credinta oarba izvorâta dintr-o manipulare grosolana (demontata aici si aici), aceea ca Lech Kaczynski îsi teroriza pilotii.

Acuzatia privind actiunea electorala în care Lech Kaczynski ar fi implicat aproape fortat victimele este si mai irationala. Fie si numai ca în avion era si a pierit chiar unul dintre contracandidatii la prezidentiale, vicemaresalul Seimului Jerzy Szmajdzinski, candidatul stângii post-comuniste.

In avion au fost si au pierit parlamentari de prima marime ai Platformei Cetatenesti (al carei candidat e presedintele interimar Komorowski) - Grzegorz Dolniak, Sebastian Karpiniuk, Arkadiusz Rybicki, vicemaresalul Senatului - Krystyna Maria Bochenek, cu totii membri ai partidul premierului liberal Donald Tusk, preferatul lui Putin la ceremoniile organizate de Rusia la Katyn cu trei zile înainte.

In avion erau si au pierit doua parlamentare renumite, membre ale Aliantei Stângii Democratice, care nu împartaseau nicicum vederile conservatoare ale Presedintelui Kaczynski: fosta sefa a Cancelariei Presedintelui Kwasniewski,Jolanta Szymanek-Deresz, si Izabela Jaruga-Nowacka, fost vicepremier socialist, cunoscuta feminista, promotoare a dreptului la avort si avocata a miscarii homosexuale; the plane crash that killed the homophobic Polish President Lech Kaczynski has also claimed the life of Izabela Jaruga-Nowacka, one of the most outspoken advocates for LGBT (lesbian, gay, bisexual and transgendered) rights in Poland, anunta pinknews.co.uk, autodefinit drept "Europe's largest gay news service".

Cum i-o fi fortat presedintele Kaczynski pe adversarii sai cei mai redutabili sa se urce în avion ramâne asadar un mister pe care doar adeptii teoriei conspirationiste si ai superstitiilor irationale îl pot trece cu vederea.

In acel zbor au fost si au pierit si oameni care cu greu puteau fi fortati sa participe la o actiune electorala: Ryszard Kaczorowski, ultimul presedinte în exil al Poloniei, si Anna Walentynowicz, Maica Solidaritatii. O figura emblematica a Solidarita?ii, înlaturarea ei a fost scînteia care a declansat greva muncitorilor de la ?antierele Lenin din Gdansk, scria Victor Eskenazy pentru Europa Libera.

DAR. Daca am admite drept legitima aceasta viziune distorsionata – Presedintele Kaczynski - vinovat pentru invitatii, nu avem cum evita o întrebare cel putin la fel de legitima, profunda si grava, mai aproape de realitatea responsabilitatii: Cine trebuia sa asigure atunci siguranta zborului?

Orice aeroport din lumea aceasta, deci si din Rusia, este fie închis din pricina conditiilor meteo, fie deschis, atunci câne starea vremii permite aterizarea în siguranta. Alta varianta, intermediara, nu exista. Aeroportul nu era închis.

Apoi, Lech Kaczynski nu a decolat cu avionul din curtea Palatului Prezidential, nu a zburat cu un aeroplan confectionat în curte, nici cu o linie comerciala.

In Polonia (si în România, cred) aeronava prezidentiala tine de Ministerul Apararii. Astfel de zboruri sunt responsabilitatea guvernului, prin ministerul Apararii.

Sa ne amintim în acest sens de umilintele la care a fost supus Lech Kaczynski de catre guvernul liberal pe tema aeronavei prezidentiale.

In 2008, Presedintele Kaczynski a trebuit sa se duca la Summitul de la Bruxelles cu o cursa charter închiriata, dupa ce premierul Donald Tusk a refuzat sa-i puna la dispozitie aeronava prezidentiala.

Tot în 2008, ministrul Apararii l-a decorat pe pilotul militar care a refuzat sa aterizeze la Tbilisi si a pus avionul în care se aflau cinci sefi de state (Kaczynski, Yuscenco si cei trei baltici) pe pista unui aeroport din Azerbaijan. Pilotul a fost decorat de ministrul liberal pentru grija manifestata pentru siguranta pasagerilor. Acestia au fost nevoiti sa calatoreasca din Azerbaijan la Tbilisi cu un convoi de masini, în timpul conflictului ruso-georgian. Asta da preocupare pentru siguranta.

Asadar, daca am admite cât-decât drept legitima viziunea distorsionata ca Presedintele Kaczynski ar fi responsabil, vinovat pentru ca a îndraznit sa invite apropiati si vârfuri ale societatii poloneze la adevarata comemorare a tragediei nationale de la Katyn, cu atât mai mult trebuie sa ne uitam la ceea ce conteaza, la raspunderea directa: siguranta zborului care era responsabilitatea ministerului polonez al Apararii si a Rusiei. (GMT)

Traian Ungureanu: Industria binelui nu e �n criza

Wed, 05 May 2010 23:26:35 GMT

Text integral pe blogul lui Traian Ungureanu - Totul în scris

Ce e mai periculos: o revarsare ipotetica de cianura sau o epidemie reala ?i activa de prostie? Prima e o ipoteza din ciclul conceptual “drobul de sare”. Singurul ei efect constatat în ultimii cî?iva ani e numita epidemie de prostie. Chiar daca Parlamentul European a adoptat, miercuri 5 mai, cu un vot categoric, o Rezolu?ie care cere interzicerea mineritului cu tehnologie bazata pe cianuri, situa?ia nu se schimba: industria tembela a binelui a atins cota de supraproduc?ie.

Rezolu?ia Parlamentului e stearpa legislativ. Ea nu obliga ?i nu impune ci exprima un punct de vedere. Comisia Europeana poate sa preia sau sa nu preia aceasta recomandare. E limpede ca recomandarea nu va fi preluata. Daca mediile de informare ar fi urmarit cu adevarat disputa de la Bruxelles, ar fi avut, poate, onestitatea sa relateze ca reprezentan?i ai Comisiei au precizat clar, înca de acum o saptamîna: nu se schimba nimic înainte de 2012.

De ce, atunci, o rezolu?ie fara ?anse, pe tema mineritului cu cianuri? Pentru ca, în ciuda lipsei de efecte legislative, o asemenea rezolu?ie are conscin?e morale ?i de imagine considerabile. Cine urmarea ?i de ce a mizat pe o lovitura de mare impact mediatic ?i etic? De la bun început (ianuarie 2010) mania cianurii a fost privilegiul exclusiv al unui grup de eurodepurta?i maghiari. Obiectivul (neprecizat în textul rezolu?eiei dar men?ionat furibund în discu?ii oficiale ?i neoficiale): Ro?ia Montana.

E greu de spus care e dedesubtul acestui interes aparte al politicienilor maghiari dar e cert ca obsesia pentru Ro?ia Montana e profund suspecta. Nimeni ?i nimic nu va reu?i sa faca din acest demers o chestiune de civism ecologic european. O asemenea aplecare nobila nu are cum sa apara brusc, sub forma unui atac de con?tiin?a care invoca, deodata, un accident ecologic grav petrecut la Baia Mare, acum 10 ani. Ar fi ridicol, daca n-a fi pervers. Îngrijorarea convocata de europaralmentarii maghiari cu 10 ani întîrziere, e echivalentul unui proiect de lege care interzice construc?ia de piscine, la 10 ani de la ultimul înec. O sugestie tardiva pentru colegii maghiari: cinaura putea fi interzisa cu desavar?ire ?i chiar scoasa din dic?ionare. Argumentul decisiv: anul acesta se împlinesc exact 530 de ani de la na?terea Lucreziei Borgia. Cifra rotunda - lege de fier.

Textul rezolu?iei a fost descris de mai mul?i parlamentari drept un dezastru juridic. Cîteva exemple vizibile. Protec?ia diversita?ii biologice poate fi asigurata numai prin interzicere mineritului cu cianuri. Implica?ie: al?i poluan?i nu exista sau au fost demult convin?i sa se pensioneze. Rezolu?ia solicita Comisiei Europene sa ini?ieze interdic?ia totala a mineritului cu cianuri. Consecin?e: dispari?ia totala a exploatarilor de aur în Europa ?i ?omaj instantaneu. Eurodeputa?i ecologi?ti ?i liberali din Finlanda (Laponia) ?i Suedia au explicat din rasputeri ca o asemenea ini?iativa ar distruge social ?i economic regiuni ?i comunita?i care nu au alta vina în afara exploatarilor de aur, altfel exemplare. Finlanda ?i Suedia, doua state care au dezvoltat un cult ecologist de stat ?i au impus norme draconice de protec?ie a mediului continua sa opereze exploatari miniere cu cianuri, fara sa fi ajuns la concluzia ca viitorul e garantat catastrofic.

De ce n-au avut greutate explica?iile ?i protestele eurodeputa?ilor care ?tiu cîte ceva despre minerit? Simplu: pentru ca procedura care a adus rezolu?ia în plenul Parlamentului a fost condusa incorect de ini?iatori, a evitat dezbaterile de grup politic ?i a fost catapultata direct în ?edin?a plenara. Documentele care o dovedesc sînt publice. Calculul psihologic al ini?iatorilor s-a dovedit corect. În plen, marea majoritate a europarlamentarilor n-a îndraznit sa voteze împotriva unei rezolu?ii pe teme de mediu. Tema e sacra iar ereticii sînt condamna?i la dezonoare eterna. Dintre toate temele de dezbatere ?i deczie care trec prin Palramentul European, protec?ia mediului e, probabil, singurul caz de deliberare sub ?antaj. Cu excep?ia converti?ilor, nimeni nu are curajul sa spuna ce crede. Nimeni nu crîcne?te, pentru ca nimeni nu dore?te sa devina un paria. Bineîn?eles, ini?iatorii rezolu?iei au avut grija sa manevreze pentru adoptarea procedurii de vot nominal: expu?i, foarte mul?i parlamentari au trecut la votul conform ?i obedient.

Rezolu?ia a trecut. Victoria e a adversarilor proeictului Ro?ia Montana. Adep?ii panicii naturiste se considera, în mod fundamental, aparatori ai liberta?ii ?i dreptului la via?a. Acum, distin?ii protectori ai papadiei ?i rîmelor, î?i pot adaoga înca un merit: mizerie garantata pentru Apuseni. Daca nu se va mai scoate aur de la Ro?ia Montana, Apusenii se vor adînci în disolu?ie economica. E adevarat, însa, elitele urbane ?i industria binelui î?i vor felicita egourile ?i îndestula setea de auto-gratificare.

Teodor Pantiru: Exemplul polonez vs exemplul rom�nesc. Masacrul rom�nilor bucovineni de la F�nt�na-Alba

Wed, 05 May 2010 09:34:49 GMT

Text integral pe site-ul postului Radio Vocea Basarabiei

(...)

Presedintele Kaczynski a murit pentru ca a vrut sa dea comemorarii masacrului importanta pe care considera el ca o merita evenimentul.

Dar în acelasi aprilie, de data aceasta al anului 1941, 3000 de români bucovineni au fost secerati criminal de mitralierele bolsevicilor în localitatea Fântâna-Alba din nordul Bucovinei, în încercarea de a trece în tara lor peste o granita instaurata pe nedrept în urma ocupatiei sovietice. Din iunie 1940 pâna în martie 1953, au fost deportati în Siberia sute de mii de români basarabeni, iar destinele altor câteva milioane, ramase sub ocupatie, au fost distruse prin alte metode inumane. Documentele istorice de arhiva ne dezvaluie si numarul victimelor care au decedat ca urmare a Foametei organizate în Basarabia în 1947 - trei sute de mii. Prin Rezulutia nr. 1723 din 28 aprilie 2010, Adunarea Parlamentara a Consiliului Europei califica Foametea organizata de regimul stalinist si soldata cu moartea a milioane de oameni nevinovati, inclusiv în R. Moldova, ca fiind o crima împotriva umanitatii.

Astfel: masacrul românilor bucovineni de la Fântâna-Alba, foametea din '47 si martiriul basarabenilor deportati în gulaguri, acestora adaugându-li-se torturile din beciurile NKVD-istilor si gropile cu var din preajma, gropi în care erau aruncati de vii românii nostri basarabeni. Este greu sa stergi din memorie asemenea crime. Pentru aceste crime înca nu si-a cerut nimeni iertare!

Spre rusinea clasei politice românesti, calvarul bucovinenilor si basarabenilor ramâne necunoscut pentru societatea româneasca. (...)

În Polonia - lacrimi, salve de tun în memoria celor masacrati la Katyn, dar si toata compasiunea si recunostinta exprimata urmasilor acestora. În România - functionari operând dosarele urmasilor celor lipsiti de cetatenia româna peste noapte si masacrati de bolsevici în Basarabia, Bucovina si Siberia cu maxima duritate si exigenta administrativa ori, pe alocuri, cu o nepasare birocratica inumana. (...)

Fanfaronada lui Ahmadinejad la ONU

Tue, 04 May 2010 09:00:42 GMT

Update: Si delegatia Romaniei s-a aflat printre delegatiile care au boicotat discursul lui Ahmadinejad, anunta Mediafax: Reprezentantii Statelor Unite, României, Australiei, Austriei, Belgiei, Bulgariei, Croatiei, Cehiei, Danemarcei, Finlandei, Frantei, Germaniei, Ungariei, Italiei, Letoniei, Lituaniei, Marocului, Olandei, Noii Zeelande, Poloniei, Slovaciei si Marii Britanii au parasit sala la începerea discursului presedintelui iranian.

Iran’s President Mahmoud Ahmadinejad was back in New York Monday, continuing his effort to intimidate and shame Barack Obama into dropping his policy of retaining first-strike capability against rogue states such as Iran. For 35 minutes at the UN, Ahmadinejad did his best impression of an anti-nuke crusader, working to eradicate these weapons for humanity’s sake. Behind his peacenik façade (which is sure to take in many on the Left), however, lurks a reality that couldn’t be more contrasting.

“The possession of nuclear bombs isn’t a source of pride,” Ahmadinejad intoned piously, sounding like a spokesman for Greenpeace. “It is disgusting and rather shameful. And even more shameful is the threat to use or to use such weapons, which isn’t even comparable to any crime committed throughout the history.”
And of course top on the Iranian President’s list of “disgusting” and “shameful” countries was Israel: “While the Zionist regime has stockpiled hundreds of nuclear warheads…it enjoys the unconditional support of the United States government and its allies and receives, as well, the necessary assistance to develop its nuclear weapons program.” (...)

Delegates from the U.S., Britain and France walked out of the UN General Assembly during Ahmadinejad’s speech. Perhaps they didn’t relish having to sit through the absurd charade of a ruthless despot, the president of a country that gives aid to the jihad terror groups Hamas and Hizballah and yearns to wipe Israel off the map, being allowed to enter the United States and accuse it of being a terrorist state — all the while defending his nuclear program.

This was the same Ahmadinejad, after all, who just weeks ago warned Israel not to attack the jihadists in Gaza who still shoot rockets into Israel and plot the destruction of the Jewish State: “An attack on Gaza would not make you mightier,” he said, addressing the “Zionist entity,” “and would not restore your damaged prestige. And you should know that an attack on Gaza will end your inauspicious and filthy life.”

What could end Israel’s “inauspicious and filthy life” except…a nuclear attack?

These are favorite themes of Ahmadinejad’s public utterances. In mid-March, he declared: “Today, it is clear that Israel is the most hated regime in the world… It is not useful for its masters [the West] anymore. They are in doubt now. They wonder whether to continue spending money on this regime or not. But whether they want it or not, with Allah’s grace, this regime will be annihilated and Palestinians and other regional nations will be rid of its bad omen.”

How will Israel be “annihilated,” except by…a nuclear strike?

Iranian Major General Hassan Firouzabadi declared in early April: “If America presents Iran with a serious threat and undertakes any measure against Iran, none of the American soldiers who are currently in the region would go back to America alive.”

Not one? Not even one? How could the Iranians possibly accomplish that, except with…nuclear weapons?

Ahmadinejad mocked Obama’s impotence, telling him in an April 7 address that, faced with Iran’s nuclear program, American leaders who were “bigger than you, more bullying than you, couldn’t do a damn thing, let alone you.”

And indeed, the thuggish Iranian president is probably right about that. Barack Obama’s wrongheaded and weak policy of “engagement” has put a swagger in Ahmadinejad’s step. Besides funding Hamas and Hizballah and egging on their genocidal intentions toward Israel, Iran is training the Taliban in Afghanistan in the most effective use of roadside bombs, and continuing to meddle in Iraq.

For all this we have one man to thank above all: Barack Obama. (...)

Robert Spencer, text integral pe Frontpage Magazine